1. Cum putem să imităm exemplul de iubire al Tatălui nostru ceresc?

IEHOVA, Tatăl nostru, ne iubește foarte mult. (Ioan 3:16) Deoarece vrem să imităm exemplul său de iubire, ne străduim să le arătăm tuturor, dar mai ales ‘celor înrudiți cu noi în credință’, ‘afecțiune frățească și tandră compasiune’. (1 Pet. 3:8; Gal. 6:10) Când membrii familiei noastre spirituale se confruntă cu situații stresante, dorim să-i ajutăm.

2. Ce vom discuta în acest articol?

² Toți cei care vor să facă parte din familia lui Iehova vor trece prin situații apăsătoare. (Mar. 10:29, 30) Și, pe măsură ce acest sistem se apropie de final, s-ar putea să ne confruntăm cu și mai multe încercări. Cum ne putem ajuta unii pe alții? Să vedem ce învățăm din relatările biblice despre Lot, Iov și Naomi. De asemenea, vom vorbi despre câteva dintre obstacolele pe care frații și surorile noastre le întâmpină în prezent și despre modul în care îi putem ajuta să le depășească.

3. Așa cum reiese din 2 Petru 2:7, 8, ce decizie greșită a luat Lot și care au fost consecințele?

³ Lot a luat o decizie greșită când a ales să locuiască în mijlocul oamenilor imorali din Sodoma. (2 Petru 2:7, 8) Regiunea era prosperă, dar Lot a plătit scump pentru că s-a mutat acolo. (Gen. 13:8-13; 14:12) Se pare că soția lui s-a atașat atât de mult de oraș sau de unii dintre locuitorii Sodomei, încât a nesocotit îndrumarea lui Iehova. Ea și-a pierdut viața când Dumnezeu a trimis foc și sulf asupra acelei zone. Cele două fiice ale lui Lot erau logodite cu bărbați care au pierit în Sodoma. Lot și-a pierdut casa, averea și, cel mai dureros, soția. (Gen. 19:12-14, 17, 26) În această perioadă apăsătoare din viața lui Lot, și-a pierdut Iehova răbdarea față de el? Nu.

4. Cum a manifestat Iehova răbdare față de Lot? (Vezi imaginea de pe copertă.)

⁴ Chiar dacă Lot a ales să trăiască în Sodoma, Iehova i-a arătat compasiune trimițând niște îngeri care să-i salveze, pe el și pe familia lui. Cu toate acestea, în loc să asculte imediat de îndemnul urgent al îngerilor de a părăsi Sodoma, Lot „zăbovea”. Îngerii au trebuit să-i apuce de mână și să-i ajute să fugă din oraș. (Gen. 19:15, 16) Apoi, îngerii i-au zis lui Lot să fugă în regiunea muntoasă. Dar, în loc să asculte de Iehova, el a cerut să meargă într-un oraș din apropiere. (Gen. 19:17-20) Iehova l-a ascultat cu răbdare și i-a permis să se ducă în acel oraș. Mai târziu, lui Lot i-a fost teamă să locuiască acolo și s-a mutat în regiunea muntoasă, exact unde îi spusese Iehova să meargă. (Gen. 19:30) Cât de răbdător a fost Iehova! Cum putem să-l imităm?

5, 6. Cum putem aplica sfatul din 1 Tesaloniceni 5:14?

⁵ Asemenea lui Lot, și unii membri ai familiei noastre spirituale ar putea să ia decizii greșite și să aibă mult de suferit din cauza lor. Cum vom reacționa în astfel de cazuri? Am putea fi tentați să le spunem acestor frați că seceră ceea ce au semănat, lucru deloc neadevărat. (Gal. 6:7) Dar, ar fi mult mai bine să-i ajutăm, așa cum l-a ajutat Iehova pe Lot.

⁶ Iehova a trimis îngerii nu numai ca să-l avertizeze pe Lot, ci și ca să-l ajute să scape de distrugerea care avea să vină asupra Sodomei. În mod asemănător, poate că și noi va trebui să-i avertizăm pe frații noștri dacă vedem că se îndreaptă spre un dezastru. Dar ar trebui și să-i ajutăm. Chiar dacă ei nu aplică imediat sfatul biblic pe care li-l dăm, trebuie să avem răbdare, asemenea celor doi îngeri. În loc să renunțăm și să ne îndepărtăm de fratele respectiv, ar trebui să căutăm modalități practice de a-l ajuta. (1 Ioan 3:18) Ar trebui să fim dispuși să-l luăm de mână, figurativ vorbind, și să-l ajutăm să aplice sfatul înțelept pe care l-a primit. (Citește 1 Tesaloniceni 5:14.)

7. Ce învățăm din modul în care Iehova l-a privit pe Lot?

⁷ Iehova ar fi putut să se concentreze asupra imperfecțiunilor lui Lot. Totuși, mai târziu, el l-a inspirat pe apostolul Petru să scrie că Lot a fost un bărbat drept. Cât de bucuroși suntem că Iehova trece cu vederea greșelile noastre! (Ps. 130:3) Cum putem să-l imităm în această privință? Dacă ne concentrăm asupra calităților fraților și surorilor noastre, vom fi mai răbdători cu ei. Iar lor le va fi mai ușor să accepte ajutorul pe care li-l oferim.

8. Ce ne va motiva compasiunea să facem?

⁸ Iov, spre deosebire de Lot, nu a suferit din cauza unor decizii greșite. El a fost afectat de dezastre naturale, și-a pierdut averea, statutul în comunitate și sănătatea. Mai grav decât atât, el și soția sa și-au pierdut toți copiii în moarte. De asemenea, a fost acuzat de trei prieteni falși. De ce nu i-au arătat compasiune cei trei falși consolatori? Ei au judecat situația lui Iov după aparențe, s-au grăbit să tragă concluzii greșite și să-l judece cu asprime. Cum putem evita să facem o greșeală asemănătoare? Trebuie să admitem că numai Iehova cunoaște toate datele unei probleme cu care se confruntă cineva. Să ascultăm deci cu atenție ceea ce ne spune persoana aflată în suferință. Să încercăm nu numai să-i auzim cuvintele, ci și să-i înțelegem durerea. Doar atunci vom putea avea empatie pentru fratele sau pentru sora noastră.

9. Ce nu vom face când manifestăm compasiune și de ce?

⁹ Compasiunea nu ne va permite să răspândim zvonuri răutăcioase cu privire la problemele cu care se confruntă alții. Cel ce bârfește nu zidește congregația, ci o dărâmă. (Prov. 20:19; Rom. 14:19) El este lipsit de considerație și îl poate răni prin cuvintele sale pe cel aflat deja în suferință. (Prov. 12:18; Ef. 4:31, 32) Ar fi cu mult mai bine să ne uităm la calitățile unei persoane și să ne gândim la modul în care o putem ajuta să facă față încercărilor!

10. Ce învățăm din cuvintele consemnate în Iov 6:2, 3?

¹⁰ Iov 6:2, 3. Uneori, Iov a rostit ‘cuvinte necugetate’. Mai târziu însă, a recunoscut că unele dintre vorbele sale fuseseră greșite. (Iov 42:6) Și astăzi, cineva care trece printr-o situație stresantă poate vorbi necugetat, spunând cuvinte pe care mai târziu să le regrete. Cum ar trebui să reacționăm în fața acestor situații? În loc să fim critici, ar trebui să manifestăm compasiune. Să nu uităm că Iehova nu a intenționat ca vreunul dintre noi să se confrunte cu problemele sau cu stresul din prezent. Este de înțeles când un slujitor al lui Iehova vorbește fără să gândească într-o situație foarte stresantă. Chiar dacă acesta spune lucruri nepotrivite cu privire la Iehova sau la noi, nu ar trebui să ne înfuriem imediat pe el sau să-l judecăm. (Prov. 19:11)

11. Cum pot bătrânii să-l imite pe Elihu când dau sfaturi?

¹¹ De asemenea, persoana care se confruntă cu o situație stresantă poate avea nevoie de sfaturi sau de îndrumare iubitoare. (Gal. 6:1) Cum pot bătrânii s-o ajute? Ei ar trebui să-l imite pe Elihu, care l-a ascultat pe Iov cu multă empatie. (Iov 33:6, 7) Elihu i-a dat sfaturi doar după ce a înțeles modul în care gândea Iov. Bătrânii pot urma exemplul lui Elihu ascultând cu atenție și încercând să înțeleagă situația persoanei respective. Apoi, când dau sfaturi, le va fi mai ușor să atingă inima celui care îi ascultă.

12. Ce efect a avut asupra lui Naomi moartea soțului ei și a celor doi fii?

¹² Naomi a fost o femeie loială, care l-a iubit pe Iehova. Dar, după moartea soțului ei și a celor doi fii ai lor, ea a vrut să-și schimbe numele în Mara, care înseamnă amărăciune. (Rut 1:3, 5, 20, 21) Nora ei Rut a stat lângă ea pe parcursul acestor încercări. Rut nu numai că i-a dat ajutor practic, ci și i-a vorbit într-un mod consolator. Ea a susținut-o pe Naomi și i-a arătat iubire prin cuvinte simple, dar sincere. (Rut 1:16, 17)

13. De ce au nevoie de susținerea noastră cei care și-au pierdut în moarte partenerul de căsătorie?

¹³ Când un membru al familiei noastre spirituale își pierde în moarte partenerul de căsătorie, el sau ea are nevoie de sprijinul nostru. Un cuplu căsătorit poate fi asemănat cu doi copaci care au crescut unul lângă altul. De-a lungul anilor, rădăcinile lor s-au întrepătruns. Când unul dintre copaci este scos din rădăcini și moare, celălalt poate fi grav afectat. În mod asemănător, când cineva își pierde în moarte partenerul de căsătorie, își poate pierde și stabilitatea emoțională multă vreme. Paula, * al cărei soț a murit subit, spune: „Viața mea fost dată peste cap, m-am simțit neputincioasă. Mi-am pierdut cel mai bun prieten. Vorbeam cu soțul meu despre orice. El îmi împărtășea bucuriile și mă susținea când treceam prin perioade grele. Puteam să plâng oricând pe umărul lui. Simt, efectiv, că am murit pe jumătate”.

14, 15. Cum îi putem aduce alinare cuiva care și-a pierdut în moarte partenerul de căsătorie?

¹⁴ Cum putem să-i aducem consolare cuiva care și-a pierdut în moarte partenerul de căsătorie? Cel mai important lucru pe care ar trebui să-l facem este acela de a vorbi cu fratele sau cu sora noastră chiar dacă ne simțim stângaci sau nu știm ce să spunem. Paula continuă: „Înțeleg că moartea cuiva îi face pe oameni să nu se simtă în apele lor. Ei se tem că vor spune ceva ce ar putea deranja. Dar e mai bine să auzi câteva exprimări stângace decât să nu auzi nimic”. Probabil că o persoană îndurerată nu așteaptă să spunem ceva profund. Paula zice: „Aș fi apreciat dacă prietenii mi-ar fi spus măcar: «Îmi pare rău pentru pierderea ta»”.

¹⁵ William, a cărui soție a murit cu câțiva ani în urmă, mărturisește: „Mă bucur când alții îmi spun lucruri frumoase despre soția mea. Asta îmi arată că a fost iubită și respectată. Apreciez enorm acest sprijin. Cuvintele lor îmi aduc multă alinare, deoarece soția mea a fost pentru mine un dar de mare preț și mi-a umplut viața”. O văduvă pe nume Bianca explică: „Simt alinare când alții se roagă cu mine ori îmi citesc din Biblie un verset sau două. Îmi face mult bine când ei vorbesc despre soțul meu sau când mă ascultă pe mine vorbindu-le despre el”.

16. a) Ce ar trebui să facem pentru o persoană care a pierdut în moarte pe cineva drag? b) În conformitate cu Iacov 1:27, ce responsabilitate ne revine?

¹⁶ Așa cum Rut a stat lângă Naomi după ce aceasta a rămas văduvă, și noi trebuie să continuăm să-i sprijinim pe cei care au pierdut în moarte pe cineva drag. Paula, menționată mai devreme, spune: „Imediat după moartea soțului meu, am primit mult ajutor. După aceea însă, toți s-au întors la viața lor obișnuită. Dar viața mea nu mai era la fel, se schimbase radical. Este deosebit de important ca ceilalți să înțeleagă că o persoană care a pierdut în moarte pe cineva drag are nevoie de ajutor multe luni sau chiar mulți ani după moartea partenerului de căsătorie”. Evident, nu suntem toți la fel. Unii par să se adapteze relativ repede la noile condiții de viață. Alții însă își amintesc cu durere de pierderea suferită ori de câte ori fac o activitate pe care, înainte, o făceau împreună cu partenerul lor drag. Modul în care plângem pierderea cuiva drag diferă de la persoană la persoană. De aceea, să nu uităm că Iehova ne-a dat privilegiul, dar și responsabilitatea de a le purta de grijă celor care și-au pierdut în moarte partenerul de căsătorie. (Citește Iacov 1:27.)

17. De ce au nevoie de sprijinul nostru cei care au fost părăsiți de partenerul de căsătorie?

¹⁷ Alții sunt îndurerați și stresați din cauză că au fost părăsiți de partenerul lor de căsătorie. Joyce, al cărei soț a lăsat-o pentru o altă femeie, spune: „Divorțul m-a afectat chiar mai mult decât m-ar fi afectat moartea soțului meu. Decesul într-un accident sau ca urmare a unei boli nu e o chestiune de alegere. Dar, în cazul de față, el a ales să mă părăsească. M-am simțit umilită și desconsiderată”.

18. Ce putem face pentru cei care și-au pierdut partenerul de căsătorie?

¹⁸ Când le facem mici fapte de bunătate celor care și-au pierdut partenerul conjugal, le arătăm că îi iubim cu adevărat. Acum, că sunt singuri, ei au și mai mare nevoie de prieteni adevărați. (Prov. 17:17) Cum putem arăta că le suntem prieteni? Am putea să-i invităm la o gustare, la o destindere ori în lucrarea de predicare. Sau, uneori, i-am putea invita la închinarea în familie. Dacă facem aceste lucruri, îl vom bucura pe Iehova, întrucât el „este lângă cei cu inima frântă” și le ocrotește pe văduve. (Ps. 34:18; 68:5)

19. În conformitate cu 1 Petru 3:8, ce suntem hotărâți să facem?

¹⁹ În viitorul apropiat, când Regatul lui Dumnezeu va domni peste pământ, „necazurile de altădată vor fi uitate”. Așteptăm cu nerăbdare timpul când „nimănui nu-i vor mai veni în minte lucrurile de mai înainte, nici nu-i vor mai urca în inimă”. (Is. 65:16, 17) Însă până atunci, să ne sprijinim unii pe alții și să dovedim atât prin cuvânt, cât și prin faptă că iubim întreaga noastră familie spirituală. (Citește 1 Petru 3:8.)