BIBLIA conține multe exprimări pline de sensibilitate ale unor bărbați „cu sentimente ca ale noastre”. (Iac. 5:17) De exemplu, ne este ușor să ne regăsim în cuvintele lui Pavel consemnate în Romani 7:21-24: „Când vreau să fac ce este drept, răul este prezent în mine. . . . Nenorocitul de mine!”. Astfel de sentimente sincere ne încurajează când luptăm cu propriile imperfecțiuni.

Însă Pavel a dat glas și altor sentimente. De exemplu, în Galateni 2:20, el și-a exprimat convingerea că Isus ‘l-a iubit și s-a dat pe sine pentru el’. Avem și noi această convingere? Probabil că uneori ne vine greu să credem acest lucru.

Dacă ne simțim lipsiți de valoare din cauza păcatelor din trecut, ne-ar putea fi greu să credem că Iehova ne iubește și ne iartă. De asemenea, ne-ar putea fi foarte greu să credem că l-a jertfit pe Fiul său pentru noi. Vrea Isus să privim răscumpărarea ca pe un cadou pe care ni l-a făcut personal? Cum putem dobândi această convingere? În continuare, vom analiza răspunsul la aceste două întrebări.

Isus vrea să privim jertfa sa ca pe un cadou pe care ni l-a făcut personal. Cum putem face acest lucru? Să ne imaginăm scena consemnată în Luca 23:39-43. Un bărbat este atârnat pe un stâlp de tortură lângă Isus. Întrucât primise o astfel de pedeapsă faptele sale trebuie să fi fost deosebit de grave. El recunoaște că a fost un răufăcător, este foarte îngrijorat și îl imploră pe Isus: „Adu-ți aminte de mine când vei ajunge în regatul tău!”.

Cum reacționează Isus? În pofida durerii fizice, el își întoarce capul spre acest bărbat și îl privește în ochi. Chiar dacă suferă, Isus găsește puterea de a-i zâmbi cu căldură și de a-l asigura: „Adevărat îți spun astăzi: Vei fi cu mine în Paradis!”. Isus ar fi putut să-i spună pur și simplu că ‘Fiul omului a venit să-și dea sufletul ca răscumpărare pentru mulți’. (Mat. 20:28) Însă Isus a evidențiat ideea că își sacrifica viața pentru fiecare om în parte. El i s-a adresat pe un ton prietenos și i-a spus: ‘Tu vei fi cu mine în Paradis!’. Astfel, el i-a oferit acestui om perspectiva minunată de a trăi pe un pământ paradiziac.

Fără îndoială, Isus dorea ca acest bărbat să accepte jertfa sa ca pe un cadou personal. Dacă Isus a avut astfel de sentimente față de un răufăcător care nu-i slujea lui Dumnezeu, cu siguranță el are aceleași sentimente și față de un creștin botezat care îi slujește lui Dumnezeu. Așadar, ce ne poate ajuta să ne convingem că jertfa lui Cristos ne va aduce personal foloase, în pofida greșelilor noastre din trecut?

Serviciul sacru l-a ajutat pe Pavel să înțeleagă că Isus murise și pentru el. Iată ce a  spus Pavel: „Îi sunt recunoscător lui Cristos Isus, Domnul nostru, care mi-a dat putere, pentru că m-a considerat fidel și m-a numit într-un serviciu, deși înainte eram un blasfemator, un persecutor și un batjocoritor”. (1 Tim. 1:12-14) Însărcinarea primită l-a asigurat pe Pavel de îndurarea, iubirea și încrederea pe care i le arăta Isus personal. În mod asemănător, Isus ne-a încredințat fiecăruia responsabilitatea de a predica vestea bună. (Mat. 28:19, 20) Avem și noi aceeași convingere ca apostolul Pavel?

Albert, care a fost reintegrat după ce fusese exclus aproape 34 de ani, spune: „Păcatele mele sunt tot timpul înaintea mea. Însă, când merg în lucrarea de predicare, simt, la fel ca Pavel, că am primit personal o sarcină de la Isus. Predicarea mă întărește și mă ajută să am o optică pozitivă asupra propriei persoane, asupra vieții și asupra viitorului meu”. (Ps. 51:3)

Allan, care fusese un infractor violent înainte să afle adevărul, recunoaște: „Încă mă gândesc la toată durerea pe care le-am pricinuit-o oamenilor. Aceste gânduri mă deprimă uneori. Însă îi mulțumesc lui Iehova că permite ca un păcătos ca mine să le ducă vestea bună altora. Când văd reacția oamenilor la mesajul Regatului, îmi amintesc cât de bun și de iubitor este Iehova. Simt că mă folosește pentru a-i ajuta pe oamenii care se confruntă cu aceleași probleme pe care le-am avut și eu în trecut”.

Această misiune, pe care am primit-o personal, ne ajută să nutrim gânduri pozitive și să facem fapte bune. Ea ne asigură de îndurarea, iubirea și încrederea lui Isus.

Până când sistemul lui Satan va fi distrus, inima noastră ar putea continua să ne condamne din cauza păcatelor din trecut. Ce ne poate ajuta să luptăm cu astfel de sentimente?

„Ideea că «Dumnezeu este mai mare decât inima noastră» mă întărește”, spune Jean, care are adesea mustrări de conștiință din cauză că a dus o viață duplicitară în tinerețe. (1 Ioan 3:19, 20) Și noi putem simți mângâiere gândindu-ne că Iehova și Isus înțeleg mult mai bine decât noi starea păcătoasă în care ne aflăm. Să nu uităm că jertfa de răscumpărare nu a fost oferită pentru niște oameni perfecți, ci pentru cei păcătoși care se căiesc. (1 Tim. 1:15)

Ne putem convinge că răscumpărarea ni se aplică personal dacă ne rugăm și medităm la modul în care Isus s-a comportat cu oamenii imperfecți, precum și dacă ne străduim să ne achităm de sarcina de a predica. Astfel, vom putea spune la fel ca Pavel: Isus „m-a iubit și s-a dat pe sine pentru mine”.