Într-adevăr, Iehova le-a dat acestor predicatori entuziaști tăria de care aveau nevoie. În acel an, numărul colportorilor, adică al pionierilor, a crescut de la 225 la 350. Și, pentru prima dată, peste 8000 de lucrători ai claselor, adică vestitori din congregații, au trimis raport de activitate la sediul mondial. Iehova le-a binecuvântat eforturile cu rezultate neașteptate.

În 21 martie 1920, fratele Joseph Rutherford, care, pe atunci, se afla în fruntea activității desfășurate de Studenții în Biblie, a ținut cuvântarea: „Milioane de oameni care trăiesc acum nu vor muri niciodată”. Studenții în Biblie s-au străduit să invite cât mai multe persoane la acest eveniment, reușind să distribuie aproximativ 320 000 de invitații. De asemenea, au închiriat unul dintre cele mai mari teatre din New York City.

Numărul celor care au dat curs invitației a depășit toate așteptările. Peste 5000 de persoane au umplut teatrul până la refuz, iar alte 7000 nu au putut să intre. Turnul de veghe a descris evenimentul drept „una dintre cele mai reușite întruniri de până atunci ale Studenților Internaționali în Biblie”.

Studenții în Biblie au ajuns bine cunoscuți pentru că anunțau: „Milioane de oameni care trăiesc acum nu vor muri niciodată”. Pe atunci, nu înțelegeau că mesajul despre Regat trebuia proclamat la o scară mai mare. Cu toate acestea, ei erau animați de un zel remarcabil. Ida Olmstead, care a început să asiste la întruniri în 1902, a relatat: „Întrucât știam că întregii omeniri îi erau rezervate mari binecuvântări, nu scăpam nicio ocazie de a le împărtăși această veste bună celor pe care îi întâlneam în predicare”.

Pentru a asigura necesarul de hrană spirituală, frații de la Betel au început să tipărească ei înșiși unele publicații. Astfel, au achiziționat echipamentul necesar și l-au instalat într-o clădire închiriată, situată pe Myrtle Avenue 35, Brooklyn, New York, la câteva străzi de Betel.

Leo Pelle și Walter Kessler au început serviciul la Betel în ianuarie 1920. Walter a povestit: „Când am sosit, supraveghetorul tipografiei s-a uitat la noi și ne-a zis: «Până la prânz mai aveți o oră și jumătate». Apoi ne-a pus să cărăm de la subsolul clădirii cutii cu cărți”.

Leo a relatat ce s-a întâmplat a doua zi: „Ni s-a dat să curățăm pereții de la parterul clădirii. Era cea mai murdară muncă pe care o făcusem  vreodată. Dar, întrucât știam că era lucrarea Domnului, o consideram o muncă nobilă”.

După numai câteva săptămâni, revista Turnul de veghe era tipărită de voluntari zeloși. Cu ajutorul presei plane de la etajul I, au fost tipărite 60 000 de exemplare ale numărului din 1 februarie 1920 al revistei Turnul de veghe. Între timp, frații au instalat la subsol o presă, pe care au poreclit-o „Nava de război”. De asemenea, au început să tipărească și revista Epoca de aur, primul număr fiind cel din 14 aprilie 1920. Era cât se poate de clar că Iehova binecuvânta strădaniile acestor lucrători entuziaști!

Slujitorii loiali ai lui Iehova își reluaseră activitatea cu mult zel și colaborau strâns. Totuși, în perioada tulbure dintre anii 1917 și 1919, unii Studenți în Biblie se îndepărtaseră de organizație. Cum puteau fi ei ajutați?

Numărul din 1 aprilie 1920 al Turnului de veghe (engl.) conținea articolul „Să locuim în pace”, care dădea următorul îndemn iubitor: „Suntem siguri . . . că cine are spiritul Domnului . . . este dispus să dea uitării lucrurile din trecut, . . . să locuiască împreună în unitate și să se alăture poporului lui Dumnezeu, formând un corp armonios”.

Aceste cuvinte încurajatoare au sensibilizat inima multora. Un cuplu căsătorit a scris: „Ne dăm seama că am greșit pentru că am stat pasivi mai bine de un an, în timp ce alții participau la lucrare. . . . Sperăm că nu ne vom mai lăsa niciodată duși în rătăcire”. Pe acești lucrători care redeveniseră activi îi aștepta o lucrare intensă.

În 21 iunie 1920, Studenții în Biblie au început o campanie intensă de distribuire a unei ediții broșate a cărții Taina împlinită, ediție denumită „ZG” *. După interzicerea cărții, în 1918, a rămas un stoc foarte mare de cărți.

 La această campanie au fost invitați nu doar colportorii (pionierii), ci și lucrătorii claselor (vestitorii din congregații). „Toți membrii consacrați [botezați] ai claselor [congregațiilor] ar trebui să participe cu entuziasm dacă situația le permite. Deviza fiecăruia dintre noi va fi: «Un lucru este sigur, voi distribui „ZG”-ul».” Edmund Hooper a relatat că această campanie le-a oferit multora ocazia de a participa pentru prima dată la lucrarea din casă în casă. El a adăugat: „Pur și simplu începeam să înțelegem ce presupunea lucrarea care avea să se extindă atât de mult, depășind orice imaginație”.

Întrucât pe parcursul Primului Război Mondial comunicarea cu Studenții în Biblie din alte țări fusese precară, fratele Rutherford voia să-i încurajeze pe acești frați și să reorganizeze activitatea de predicare. Drept urmare, în 12 august 1920, el și alți patru frați au pornit într-un tur amplu, ce cuprindea Marea Britanie, Europa continentală și Orientul Mijlociu.

Cu ocazia vizitei fratelui Rutherford în Marea Britanie, Studenții în Biblie au organizat trei congrese și 12 întruniri publice. Numărul total al celor prezenți a fost estimat la 50 000. Descriind pe scurt această vizită, Turnul de veghe afirma: „Frații au fost revigorați și încurajați. Ei au fost strâns uniți în iubire și au colaborat îndeaproape, astfel că multe inimi triste au tresăltat de bucurie”. Fratele Rutherford a ținut și la Paris cuvântarea „Milioane de oameni care trăiesc acum nu vor muri niciodată”. Când a început cuvântarea, sala era arhiplină. Trei sute de persoane și-au exprimat interesul față de adevăr, cerând informații suplimentare.

În săptămânile următoare, fratele Rutherford și însoțitorii săi au vizitat Atena, Cairo și Ierusalimul. Pentru a cultiva interesul celor care s-au dovedit receptivi în aceste orașe, fratele Rutherford a înființat un birou de filială la Ramallah, lângă Ierusalim. Apoi s-a întors în Europa, a înființat în Elveția, la Zürich, Biroul European Central și a luat măsuri pentru ca aici să fie deschisă o tipografie.

În toamna anului 1920, Studenții în Biblie au tipărit numărul 27 al revistei Epoca de aur, un număr special, care demasca persecuțiile îndurate de Studenții în Biblie în 1918. „Nava de război” a funcționat zi și noapte, tipărind peste 4 milioane de exemplare ale acestui număr.

Cititorii au aflat despre cazul neobișnuit al Emmei Martin. Sora Martin era colportor (pionieră)  în San Bernardino, California. În 17 martie 1918, ea și frații Edward Hamm, Edward Sonnenburg și Ernest Stevens au participat la o mică întrunire a Studenților în Biblie.

Printre cei care au asistat la întrunire s-a aflat și un bărbat care nu venise să învețe despre Biblie. El a mărturisit mai târziu: „Am mers la întrunire . . . la ordinul Procuraturii. Misiunea mea era să obțin dovezi”. Și a obținut „dovada” pe care o căuta, un exemplar al cărții Taina împlinită. După câteva zile, sora Martin și cei trei frați au fost arestați și acuzați de încălcarea legii spionajului deoarece distribuiseră o carte interzisă.

Emma și prietenii ei au fost găsiți vinovați și condamnați la trei ani de închisoare. După ce epuizaseră toate formele de recurs, ei au început să-și execute sentința în 17 mai 1920. Totuși, nu după mult timp, situația s-a schimbat în favoarea lor.

În 20 iunie 1920, fratele Rutherford a prezentat situația acestor frați la un congres ținut la San Francisco. Șocați de tratamentul la care au fost supuși acești slujitori ai lui Iehova, cei din auditoriu au fost de acord să-i fie trimisă o telegramă președintelui Statelor Unite. În aceasta se spunea printre altele: „Considerăm nedreaptă . . . condamnarea doamnei Martin în baza legii spionajului . . . Catalogăm . . . drept abuzivă folosirea de către ofițerii federali a puterii deținute de instituția pe care o reprezintă . . . pentru a-i întinde o capcană . . . doamnei Martin . . . și apoi pentru a-i înscena un proces cu scopul de a o trimite la închisoare”.

Chiar în ziua următoare, președintele Woodrow Wilson i-a grațiat pe sora Martin și pe frații Hamm, Sonnenburg și Stevens. Astfel, detenția lor nedreaptă s-a încheiat.

Spre sfârșitul anului 1920, Studenții în Biblie au înțeles că aveau multe motive de bucurie. Activitatea la sediul mondial era în plin avânt și, mai mult ca oricând, creștinii adevărați proclamau cu zel că Regatul lui Dumnezeu este soluția la problemele omenirii. (Mat. 24:14) Anul următor, 1921, avea să fie un an și mai important în ce privește anunțarea adevărului despre Regat.