1. Cum ne-am putea simți când viața noastră este „plină de necazuri”?

UNEORI, ne gândim, probabil, că viața este scurtă „și plină de necazuri”. (Iov 14:1) De aceea, e firesc ca, din când în când, să ne simțim descurajați. Mulți slujitori ai lui Iehova din vechime s-au simțit descurajați, unii dintre ei dorindu-și chiar să moară. (1 Regi 19:2-4; Iov 3:1-3, 11; 7:15, 16) Dar, de fiecare dată, Iehova, Dumnezeul în care și-au pus încrederea, i-a mângâiat și i-a întărit. Relatările lor au fost consemnate pentru încurajarea și instruirea noastră. (Rom. 15:4)

2. Ce vom analiza în acest articol?

² În acest articol, vom analiza exemplul unor slujitori ai lui Iehova care au trecut prin încercări descurajatoare: Iosif, fiul lui Iacob, văduva Naomi și nora ei Rut, levitul care a scris Psalmul 73 și apostolul Petru. Cum i-a întărit Iehova și ce putem învăța din situațiile prin care au trecut? Răspunsurile la aceste întrebări ne vor întări convingerea că „Iehova este lângă cei cu inima frântă” și „îi salvează pe cei descurajați”. (Ps. 34:18, n.s.)

3. Prin ce situație a trecut Iosif în tinerețe din cauza fraților săi?

³ Când era în vârstă de aproximativ 17 ani, Iosif a avut două vise de origine divină. Acestea arătau că Iosif urma să ocupe o poziție importantă, care avea să-i aducă respectul familiei sale. (Gen. 37:5-10) Însă, imediat după aceea, viața i s-a schimbat radical. În loc să-i arate respect, frații lui l-au vândut ca sclav, astfel că el a ajuns în casa unui demnitar egiptean, pe nume Potifar. (Gen. 37:21-28) Într-un timp scurt, Iosif a ajuns dintr-un fiu mult iubit de tatăl său un biet sclav al unui demnitar păgân din Egipt. (Gen. 39:1)

4. Prin ce situație a trecut Iosif din cauza soției lui Potifar?

⁴ Apoi, situația lui Iosif s-a înrăutățit și mai mult. Soția lui Potifar l-a acuzat în mod nedrept de tentativă de viol. În loc să verifice acuzațiile, Potifar l-a aruncat pe Iosif în închisoare, unde a fost pus în lanțuri. (Gen. 39:14-20; Ps. 105:17, 18) Să ne imaginăm ce a simțit tânărul Iosif când a fost acuzat pe nedrept de tentativă de viol! De asemenea, să ne gândim cum s-a răsfrânt această acuzație asupra numelui lui Iehova! Cu siguranță, Iosif a avut motive întemeiate să se simtă descurajat.

5. Ce a făcut Iosif pentru a învinge descurajarea?

⁵ Cât timp a fost sclav, iar, mai târziu, deținut, Iosif nu a putut face nimic pentru a-și schimba situația. Ce l-a ajutat să păstreze o gândire pozitivă? El nu s-a concentrat la ceea ce nu mai putea să facă, ci la însărcinările primite, achitându-se de ele cu conștiinciozitate. Dar, mai presus de orice, Iosif s-a străduit ca Iehova să ocupe mereu locul cel mai important în viața sa. De aceea, Iehova i-a binecuvântat toate acțiunile. (Gen. 39:21-23)

6. Cum l-a ajutat pe Iosif meditarea la visele sale?

⁶ Și meditarea la visele pe care le avusese în tinerețe a fost, probabil, pentru Iosif o sursă de încurajare. Aceste vise arătau că avea să-și revadă familia și că situația lui urma să se îmbunătățească. Și chiar așa s-a întâmplat. Când Iosif avea aproximativ 37 de ani, visele sale profetice au început să se împlinească într-un mod impresionant! (Gen. 37:7, 9, 10; 42:6, 9)

7. Potrivit cu 1 Petru 5:10, ce ne va ajuta să facem față încercărilor?

⁷ Învățăminte pentru noi. Relatarea despre Iosif ne amintește că lumea este crudă și că oamenii ne vor trata în mod nedrept. Chiar și un colaborator în credință ne-ar putea răni. Însă, dacă îl considerăm pe Iehova Stânca sau Refugiul nostru, nu ne vom descuraja și nu vom înceta să-i slujim. (Ps. 62:6, 7) (Citește 1 Petru 5:10.) Să nu pierdem din vedere faptul că Iosif avea aproximativ 17 ani când Iehova i-a acordat o atenție deosebită dându-i acele vise. Înțelegem, așadar, că Iehova are încredere în slujitorii săi tineri. În prezent sunt mulți tineri care se aseamănă cu Iosif. Și ei manifestă o credință puternică în Iehova. Unii chiar au fost închiși pe nedrept deoarece au refuzat să facă compromis în privința loialității lor față de Dumnezeu. (Ps. 110:3)

8. Prin ce experiențe au trecut Naomi și Rut?

⁸ Din cauza unei foamete cumplite, Naomi și familia ei și-au părăsit casa din Iuda și s-au stabilit ca străini în Moab. Elimelec, soțul lui Naomi, a murit, iar ea a rămas cu cei doi fii. După un timp, aceștia și-au luat soții moabite, pe Rut și pe Orpa. Aproximativ zece ani mai târziu, și fiii lui Naomi au murit, fără să lase urmași. (Rut 1:1-5) Să ne imaginăm cât de îndurerate au fost aceste femei! Bineînțeles, Rut și Orpa se puteau recăsători. Însă cine avea să se îngrijească de Naomi, care era înaintată în vârstă? Fiind foarte descurajată, Naomi a spus la un moment dat: „Nu-mi mai spuneți Naomi, ci spuneți-mi Mara, fiindcă Cel Atotputernic mi-a făcut viața foarte amară”. Cu inima frântă, Naomi a hotărât să se întoarcă la Betleem, iar Rut a însoțit-o. (Rut 1:7, 18-20)

9. În conformitate cu Rut 1:16, 17, 22, cum a încurajat-o Rut pe Naomi?

⁹ Ce a ajutat-o pe Naomi în situația disperată în care se afla? Iubirea loială pe care au manifestat-o alții față de ea. De exemplu, Rut i-a arătat iubire loială rămânând alături de ea. (Rut 1:16, 17, 22) În Betleem, Rut a muncit din greu, strângând orz pentru ea și pentru Naomi. Astfel, această tânără și-a făcut în scurt timp o bună reputație. (Rut 3:11; 4:15)

10. Cum le-a arătat Iehova iubire persoanelor nevoiașe, precum Naomi și Rut?

¹⁰ Plin de îndurare, Iehova le dăduse israeliților o lege menită să protejeze persoanele nevoiașe, cum erau Naomi și Rut. El le-a spus să nu secere marginea ogoarelor pentru ca oamenii săraci să poată culege spice. (Lev. 19:9, 10) Astfel, Naomi și Rut nu au trebuit să cerșească, ci au putut să-și procure cu demnitate hrana.

11, 12. Ce motive de bucurie le-a dat Boaz lui Naomi și lui Rut?

¹¹ Proprietarul ogorului de unde Rut culegea spice era un om bogat, pe nume Boaz. El a fost atât de impresionat de loialitatea și de iubirea lui Rut față de soacra ei, Naomi, încât a răscumpărat moștenirea familiei lor și a luat-o pe Rut de soție. (Rut 4:9-13) Cei doi au avut un fiu, căruia i-au pus numele Obed, acesta devenind mai târziu bunicul regelui David. (Rut 4:17)

¹² Cât de bucuroasă trebuie să fi fost Naomi când l-a ținut în brațe pe micuțul Obed și i-a mulțumit din inimă lui Iehova! În viitor, Naomi și Rut vor avea parte de o bucurie și mai mare. La înviere, ele vor afla că Obed a fost un strămoș al promisului Mesia, Isus Cristos.

13. Ce învățăminte valoroase desprindem din relatarea despre Naomi și Rut?

¹³ Învățăminte pentru noi. Când trecem prin încercări, am putea fi descurajați și cu inima frântă. Probabil că nu întrezărim nicio soluție la problemele noastre. În astfel de momente, ar trebui să ne punem pe deplin încrederea în Tatăl nostru ceresc și să stăm aproape de frații și de surorile din congregație. Bineînțeles, s-ar putea ca Iehova să nu înlăture încercarea prin care trecem. El nu i-a adus la viață pe soțul lui Naomi și pe cei doi fii ai lor. Totuși, ne-ar putea ajuta să facem față încercării impulsionându-i pe colaboratorii noștri să-și manifeste iubirea loială față de noi prin fapte de bunătate. (Prov. 17:17)

14. De ce s-a descurajat atât de mult un levit?

¹⁴ Scriitorul Psalmului 73 a fost un levit. Așadar, el avea marele privilegiu de a sluji la locul unde i se aducea închinare lui Iehova. Totuși, la un moment dat, chiar și el s-a descurajat foarte mult. De ce? El a început să-i invidieze pe cei răi și aroganți, însă nu pentru lucrurile rele pe care le făceau, ci pentru prosperitatea de care se bucurau. (Ps. 73:2-9, 11-14) În aparență, aceștia aveau totul: bogății și o viață fericită și lipsită de griji. Văzând așa-zisul lor succes, psalmistul s-a descurajat atât de mult, încât a spus: „Cu siguranță, în zadar mi-am păstrat inima curată și mi-am spălat mâinile în nevinovăție”. El se afla într-un mare pericol spiritual.

15. Potrivit cu Psalmul 73:16-19, 22-25, cum a reușit psalmistul să-și învingă descurajarea?

¹⁵ Levitul a „intrat în grandiosul sanctuar al lui Dumnezeu”. (Ps. 73:16-19, 22-25) Aici, unde se aflau și alți închinători ai lui Iehova, el a putut să se liniștească, să-și analizeze cu calm situația și să se roage. Astfel, și-a dat seama că începuse să aibă un mod de gândire nesăbuit și că putea să-și piardă prietenia cu Iehova. De asemenea, a înțeles că cei răi se află „pe un teren alunecos” și că vor avea parte de ‘un sfârșit îngrozitor’. Pentru a nu mai fi invidios și descurajat, psalmistul trebuia să privească lucrurile din perspectiva lui Iehova. După ce a făcut acest lucru, și-a recăpătat pacea lăuntrică și bucuria. El a spus: „În afară de [Iehova] nu doresc nimic pe pământ”.

16. Ce lecții putem învăța de la un levit?

¹⁶ Învățăminte pentru noi. Să nu-i invidiem niciodată pe oamenii răi, cărora, în aparență, le merge bine. Fericirea lor este de suprafață și efemeră; ei nu vor trăi veșnic. (Ecl. 8:12, 13) Faptul de a-i invidia nu duce decât la descurajare și la pierderea prieteniei cu Iehova. Așadar, dacă îi invidiem pe cei răi care se bucură în aparență de succes, să urmăm exemplul levitului. Să respectăm îndrumarea iubitoare a lui Dumnezeu și să căutăm compania celor care fac voința sa. Dacă îl iubim pe Iehova mai presus de orice, vom găsi fericirea autentică și vom umbla pe calea care duce la „adevărata viață”. (1 Tim. 6:19)

17. Din ce motive s-a descurajat Petru?

¹⁷ Apostolul Petru a fost un om energic, însă, uneori, era impulsiv și își exprima cu dezinvoltură sentimentele. Din acest motiv, câteodată a făcut sau a spus lucruri pe care, mai târziu, le-a regretat. De exemplu, când Isus le-a zis apostolilor că avea să sufere și să moară, Petru l-a mustrat, spunându-i: „Nu ți se va întâmpla nicidecum lucrul acesta”. (Mat. 16:21-23) Dar Isus l-a corectat pe Petru. Când o gloată a venit să-l aresteze pe Isus, Petru a acționat în mod pripit tăind urechea unui sclav al marelui preot. (Ioan 18:10, 11) Și de această dată, Isus l-a corectat pe apostol. În plus, având o încredere exagerată în sine, Petru se lăudase că nu-l va părăsi niciodată pe Isus, chiar dacă ceilalți apostoli ar fi făcut lucrul aceasta. (Mat. 26:33) Dar Petru nu a fost atât de puternic precum crezuse. Mai târziu, în acea noapte, din cauza fricii de oameni, el a negat de trei ori că îl cunoștea pe Stăpânul său. Profund descurajat, Petru „a ieșit afară și a plâns amarnic”. (Mat. 26:69-75) Probabil că s-a întrebat dacă Isus avea să-l ierte vreodată.

18. Cum l-a ajutat Isus pe Petru să învingă descurajarea?

¹⁸ Însă Petru nu s-a lăsat copleșit de descurajare. După acea greșeală, el a continuat să-i slujească lui Iehova alături de ceilalți apostoli. (Ioan 21:1-3; Fap. 1:15, 16) Ce l-a ajutat să-și revină? Isus se rugase mai înainte pentru el ca să nu-și piardă credința și l-a îndemnat să se întoarcă și să-i încurajeze pe frații săi. Iehova a răspuns la acea rugăciune sinceră. Mai târziu, Isus i s-a arătat personal lui Petru, cu siguranță pentru a-l încuraja. (Luca 22:32; 24:33, 34; 1 Cor. 15:5) De asemenea, Isus li s-a arătat tuturor apostolilor după o noapte în care aceștia nu prinseseră niciun pește. Cu acea ocazie, el i-a dat lui Petru posibilitatea să-i spună cât de mult îl iubea. Isus îl iertase pe acest prieten drag și i-a încredințat mai multe responsabilități. (Ioan 21:15-17)

19. În conformitate cu Psalmul 103:13, 14, ce simte Iehova față de noi când păcătuim?

¹⁹ Învățăminte pentru noi. Modul în care Isus s-a comportat cu Petru evidențiază îndurarea lui Isus, care reflectă în mod perfect calitățile Tatălui său. Prin urmare, când greșim, nu trebuie să considerăm că Iehova nu ne va ierta niciodată. Să nu uităm că lui Satan i-ar plăcea să credem acest lucru. Mai degrabă, să ne străduim să ne privim pe noi înșine, precum și pe cei care păcătuiesc împotriva noastră, prin ochii iubitori și plini de îndurare ai Tatălui nostru ceresc. (Citește Psalmul 103:13, 14.)

20. Ce vom analiza în articolul următor?

²⁰ Exemplul lui Iosif, al lui Naomi, al lui Rut, al levitului și al lui Petru ne dau certitudinea că „Iehova este lângă cei cu inima frântă”. (Ps. 34:18) El permite să trecem prin încercări și să ne simțim descurajați uneori. Cu toate acestea, când reușim să depășim problemele cu ajutorul lui Iehova, credința ni se întărește. (1 Pet. 1:6, 7) În articolul următor, vom vedea cum îi sprijină Iehova pe slujitorii săi loiali care sunt descurajați, probabil din cauza propriilor imperfecțiuni sau din cauza situațiilor dificile prin care trec.