1. Ce efecte are în prezent lipsa afecțiunii naturale?

BIBLIA a prezis că, în zilele din urmă, oamenii nu vor avea „afecțiune naturală”. (2 Tim. 3:1, 3) În prezent, asistăm la împlinirea acestei profeții. De exemplu, milioane de căsnicii se sfârșesc prin divorț, lăsând în urmă părinți supărați unul pe celălalt și copii care se simt neiubiți. Membrii altor familii, deși locuiesc în aceeași casă, sunt ca niște străini. Un consilier pe probleme familiale explică: „Părinții și copiii se izolează pentru a se conecta la un calculator, la o tabletă, la un smartphone sau la o consolă de jocuri video. Deși trăiesc sub același acoperiș, aproape că nu se cunosc unii pe alții”.

2, 3. a) Potrivit cu Romani 12:10, față de cine trebuie să manifestăm afecțiune tandră? b) Ce vom analiza în acest articol?

² Nu vrem să ne lăsăm modelați de această lume lipsită de iubire. (Rom. 12:2) Mai degrabă, vrem să cultivăm afecțiune tandră față de membrii familiei noastre, precum și față de colaboratorii în credință. (Citește Romani 12:10.) Ce este afecțiunea tandră? Acest termen descrie prietenia caldă dintre membrii apropiați ai familiei. Trebuie să cultivăm această iubire și față de membrii familiei noastre spirituale. Astfel, contribuim la păstrarea unității dintre noi, un element esențial al închinării adevărate. (Mica 2:12)

³ În continuare, vom analiza câteva exemple din care vom învăța cum putem manifesta afecțiune tandră.

4. Ce se spune în Iacov 5:11 despre profunzimea iubirii lui Iehova?

⁴ Biblia dezvăluie calitățile atrăgătoare ale lui Iehova.  De exemplu, spune că „Dumnezeu este iubire”. (1 Ioan 4:8) Chiar dacă am cunoaște doar acest lucru despre Iehova, ar fi de ajuns pentru a ne dori să fim prietenii lui. Dar Biblia ne spune și că Iehova este „plin de tandră afecțiune”. (Citește Iacov 5:11.) Ce descriere frumoasă a sentimentelor calde de iubire pe care le are Iehova față de noi!

5. Cum manifestă Iehova îndurare și cum putem să-i urmăm exemplul?

⁵ Să remarcăm că, în Iacov 5:11, afecțiunea tandră a lui Iehova este pusă în legătură cu altă calitate atrăgătoare: îndurarea. (Ex. 34:6) Iehova își manifestă îndurarea față de noi, de exemplu când ne iartă greșelile. (Ps. 51:1) În sens biblic, îndurarea nu se rezumă la iertare. Este un sentiment profund, care izvorăște din adâncul inimii unei persoane când vede pe cineva în necaz, motivând-o să-i vină în ajutor. Iehova ne asigură că sentimentele pe care le are față de noi sunt mai puternice decât sentimentele unei mame față de copilul ei. (Is. 49:15) Când trecem prin necazuri, îndurarea îl îndeamnă pe Iehova să ne ajute. (Ps. 37:39; 1 Cor. 10:13) Și noi ar trebui să le arătăm îndurare fraților și surorilor, iertându-i fără să nutrim resentimente. (Ef. 4:32) Altă modalitate importantă prin care manifestăm îndurare față de ei este aceea de a-i susține în încercări. Când iubirea ne îndeamnă să arătăm îndurare față de alții, îl imităm pe Iehova, exemplul suprem de afecțiune tandră. (Ef. 5:1)

6. Cum și-au arătat Ionatan și David afecțiune tandră?

⁶ Biblia vorbește despre oameni imperfecți care au manifestat afecțiune tandră, precum David și Ionatan. Ea spune: „Între Ionatan și David s-a legat o prietenie strânsă și Ionatan l-a iubit ca pe sine”. (1 Sam. 18:1) David a fost uns ca  succesor al lui Saul la tron. Saul s-a umplut de resentimente față de David și a încercat să-l omoare. Dar fiul său Ionatan nu l-a susținut în încercările sale de a-l ucide pe David. Ionatan și David și-au jurat că vor rămâne prieteni și că se vor sprijini întotdeauna unul pe celălalt. (1 Sam. 20:42)

7. Care ar fi putut fi un obstacol în calea prieteniei lui David cu Ionatan?

⁷ Afecțiunea tandră dintre David și Ionatan este cu totul deosebită, având în vedere unele obstacole care ar fi putut sta în calea prieteniei lor. De exemplu, Ionatan era cu aproximativ 30 de ani mai mare decât David. El s-ar fi putut gândi că nu are nimic în comun cu acest tânăr lipsit de experiență. Totuși, Ionatan nu l-a considerat inferior pe David și nici nu l-a tratat ca atare.

8. De ce crezi că Ionatan a fost un prieten bun?

⁸ Ionatan ar fi putut fi invidios pe David. Fiind fiul regelui, Ionatan ar fi putut insista asupra dreptului său de moștenitor legitim la tron. (1 Sam. 20:31) Dar Ionatan a fost umil și i-a rămas loial lui Iehova, susținând din toată inima decizia Sa ca David să fie viitorul rege. El i-a fost loial și lui David, chiar și atunci când lucrul acesta a stârnit mânia lui Saul. (1 Sam. 20:32-34)

9. De ce nu l-a considerat Ionatan pe David un rival? Explicați.

⁹ Ionatan avea afecțiune tandră față de David și nu l-a considerat un rival. El a fost un arcaș iscusit și un războinic neînfricat. Despre el și tatăl lui se spunea că sunt „mai iuți decât acvilele” și „mai puternici decât leii”. (2 Sam. 1:22, 23) Înțelegem deci că Ionatan s-ar fi putut lăuda cu faptele lui de vitejie. Însă Ionatan nu a avut un spirit de competiție și nici nu a fost invidios pe David. Dimpotrivă, l-a admirat pentru curajul său și pentru încrederea sa în Iehova. Este demn de remarcat că Ionatan a început să-l iubească pe David ca pe sine după ce acesta l-a omorât pe Goliat. Cum putem arăta și noi o astfel de afecțiune tandră față de frații și surorile noastre?

10. Ce înseamnă ‘să ne iubim profund unii pe alții’?

¹⁰ Biblia ne îndeamnă ‘să ne iubim profund unii pe alții, din inimă’. (1 Pet. 1:22) Iehova este exemplul perfect în această privință. Iubirea lui este atât de profundă, încât, dacă îi rămânem loiali, nimic nu ne poate separa de iubirea sa. (Rom. 8:38, 39) Termenul grecesc redat prin „profund” transmite imaginea unei persoane care se întinde spre ceva sau chiar se încordează. Uneori, și noi trebuie, în sens figurativ, să ne întindem sau să ne încordăm, adică să depunem eforturi, ca să manifestăm afecțiune tandră pentru un colaborator în credință. Când alții ne supără, trebuie ‘să ne suportăm cu iubire și să ne străduim să păstrăm unitatea spiritului în legătura păcii’. (Ef. 4:1-3) Când facem tot ce putem pentru a menține „legătura păcii”, nu ne vom concentra la greșelile fraților noștri. Dimpotrivă, ne vom strădui să-i privim așa cum îi privește Iehova. (1 Sam. 16:7; Ps. 130:3)

11. De ce ar putea fi greu uneori să manifestăm afecțiune tandră?

¹¹ Ne-ar putea fi greu să manifestăm afecțiune tandră față de colaboratorii  noștri îndeosebi când le cunoaștem defectele. Din câte se pare, și unii creștini din secolul I s-au confruntat cu această problemă. De exemplu, Evodia și Sintiche au colaborat bine cu Pavel „pentru vestea bună”. Totuși, din anumite motive, între ele existau unele neînțelegeri. De aceea, Pavel le-a îndemnat „să aibă aceeași gândire în Domnul”. (Filip. 4:2, 3)

12. Cum putem manifesta afecțiune tandră față de frați și de surori?

¹² Cum putem manifesta afecțiune tandră față de frați și de surori? Dacă ne străduim să-i cunoaștem mai bine, ne va fi mai ușor să-i înțelegem și să-i iubim. Vârsta și mediul din care provin nu ar trebui să fie obstacole în calea prieteniei noastre cu ei. Așa cum am văzut, Ionatan era cu aproximativ 30 de ani mai în vârstă decât David. Cu toate acestea, între ei a existat o prietenie strânsă. Ai putea să te împrietenești și tu cu cineva care este mai tânăr sau mai în vârstă decât tine? Dacă vei proceda așa, vei dovedi că ‘iubești întreaga comunitate a fraților’. (1 Pet. 2:17)

13. De ce am putea să nu ne simțim la fel de apropiați față de toți membrii congregației?

¹³ Deși trebuie să manifestăm afecțiune tandră față de colaboratorii noștri, aceasta nu înseamnă că vom fi la fel de apropiați cu toți membrii congregației. Este nerealist să avem astfel de așteptări. E normal să ne simțim mai aproape de frații cu care avem lucruri în comun. Isus i-a numit pe toți apostolii „prieteni”, dar avea o afecțiune deosebită față de Ioan. (Ioan 13:23; 15:15; 20:2) Totuși, aceasta nu a însemnat că Isus l-a favorizat pe Ioan. De exemplu, când el și Iacov, fratele lui, i-au cerut locuri importante în Regat, Isus le-a spus: „A sta la dreapta sau la stânga mea nu este ceva ce eu pot să dau”. (Mar. 10:35-40) La fel ca Isus, nu trebuie să-i favorizăm pe prietenii noștri apropiați. (Iac. 2:3, 4) Dacă am face așa, am promova un spirit care produce  dezbinare, iar acesta nu-și are locul în congregația creștină. (Iuda 17-19)

14. În armonie cu Filipeni 2:3, ce ne va ajuta să evităm spiritul de competiție?

¹⁴ Când manifestăm afecțiune tandră unii față de alții, în congregație nu va exista un spirit de competiție. Ionatan nu a încercat să se ia la întrecere cu David și nu l-a privit ca pe un rival. Urmând exemplul lui Ionatan, nu ar trebui să-i privim pe colaboratorii noștri ca pe niște rivali datorită aptitudinilor pe care le au, ci, ‘cu umilință, să considerăm că ne sunt superiori’. (Citește Filipeni 2:3.) Să nu uităm că fiecare creștin contribuie la progresul congregației. Dacă rămânem umili, vom vedea calitățile fraților și surorilor noastre și vom învăța multe de la ei. (1 Cor. 12:21-25)

15. Ce învățăm din experiența Tanyei și a familiei ei?

¹⁵ Când asupra noastră se abat pe neașteptate probleme, Iehova ne aduce mângâiere prin frații și surorile de credință, care manifestă afecțiune tandră față de noi și ne vin în ajutor. Să ne gândim la experiența unei familii, care se întorcea de la unul dintre congresele internaționale cu tema „Iubirea nu se termină niciodată”, organizat în Statele Unite în 2019. Tanya, mamă a trei copii, povestește: „Conduceam spre hotel când șoferul unui automobil a pierdut controlul volanului și a intrat în noi. Nimeni nu a fost rănit, dar toți eram în stare de șoc. Am ieșit din mașină și am rămas pe marginea autostrăzii. Un bărbat ne-a făcut semn cu mâna să mergem spre  mașina lui. Era un frate care se întorcea de la congres. Au oprit și cinci delegați din Suedia. Surorile ne-au îmbrățișat cu căldură pe mine și pe fiica mea, ceea ce ne-a făcut să ne simțim mult mai bine. Le-am spus că e totul în regulă și că puteau să-și continue drumul, dar n-au vrut să plece. Au rămas cu noi și după sosirea ambulanței și s-au asigurat că avem tot ce ne trebuie. În această situație dificilă, am simțit în permanență iubirea lui Iehova. Experiența prin care am trecut ne-a întărit iubirea față de frații noștri, dar, mai presus de orice, ne-a sporit iubirea și recunoștința față de Iehova”. Ai trecut și tu printr-o situație grea, în care un colaborator în credință ți-a arătat afecțiune tandră?

16. De ce este important să manifestăm afecțiune tandră?

¹⁶ Ce rezultate se obțin când manifestăm afecțiune tandră? Le aducem mângâiere colaboratorilor noștri când trec prin necazuri. Contribuim la unitatea poporului lui Dumnezeu. Demonstrăm că suntem discipoli ai lui Isus, iar aceasta îi atrage pe cei sinceri la închinarea curată. Și, lucrul cel mai important, îl glorificăm pe Iehova, „Tatăl îndurărilor tandre și Dumnezeul oricărei mângâieri”. (2 Cor. 1:3) Așadar, să continuăm să cultivăm și să manifestăm afecțiune tandră!