1. Ce onoare și bucurie avem?

AVEM deosebita onoare și bucurie de a fi Martori ai lui Iehova! Purtăm numele lui Dumnezeu și dovedim că suntem Martorii săi predicând și făcând discipoli. Simțim o satisfacție extraordinară când ajutăm o persoană ‘cu o dispoziție corectă pentru viața veșnică să devină credincioasă’. (Fap. 13:48) Avem aceleași sentimente ca și Isus, care „s-a umplut de bucurie prin spiritul sfânt” când discipolii săi s-au întors dintr-o campanie de predicare în care au avut succes. (Luca 10:1, 17, 21)

2. Cum dovedim că lucrarea de predicare ocupă un loc important în viața noastră?

² Lucrarea de predicare are un loc important în viața noastră. Apostolul Pavel l-a îndemnat pe Timotei: „Fii mereu atent la tine și la predarea ta”. Și a adăugat: „Făcând așa, te vei salva atât pe tine, cât și pe cei care te ascultă”. (1 Tim. 4:16) Așadar, lucrarea de predicare salvează vieți. ‘Suntem mereu atenți la noi înșine’ deoarece suntem cetățeni ai Regatului lui Dumnezeu. Dorim să ne purtăm întotdeauna într-un mod care îi aduce laude lui Iehova și care este în armonie cu vestea bună pe care o predicăm. (Filip. 1:27) Dovedim că ‘suntem atenți la predarea noastră’ dacă ne pregătim bine pentru lucrare și dacă cerem binecuvântarea lui Iehova înainte de a le depune mărturie altora.

3. Ce reacție au mulți oameni la mesajul nostru? Dați un exemplu.

³ Deși facem tot ce depinde de noi, s-ar putea ca puțini oameni din teritoriul nostru să reacționeze favorabil. Să analizăm experiența fratelui Georg Lindal, care a predicat singur în Islanda în perioada 1929-1947. Deși a distribuit zeci de mii de publicații, nicio persoană nu a acceptat adevărul. El a scris: „Unii păreau să fie împotriva adevărului, dar majoritatea erau total indiferenți”. Deși în Islanda au sosit misionari instruiți la Școala Galaad, au  trecut încă nouă ani până când primii islandezi s-au botezat. *

4. Ce sentimente am putea avea când oamenii resping mesajul pe care îl predicăm?

⁴ Când oamenii resping mesajul pe care îl predicăm, ne simțim descurajați. Și Pavel a avut astfel de sentimente. El a simțit „o mare mâhnire și o durere neîncetată în inimă” deoarece evreii ca națiune refuzaseră să-l accepte pe Isus drept promisul Mesia. (Rom. 9:1-3) Probabil că o persoană cu care studiem Biblia nu face progrese și trebuie să întrerupem studiul, deși am făcut multe eforturi și ne-am rugat pentru ea. Sau poate că nu am ajutat pe nimeni în mod direct să ajungă la pasul botezului. Ar trebui să ne simțim vinovați, gândindu-ne că Iehova nu ne-a binecuvântat? În acest articol, vom analiza următoarele două idei: 1) Cum ar trebui să ne evaluăm succesul în lucrarea de predicare? 2) De ce este important să avem așteptări realiste?

5. De ce nu obținem mereu rezultatele dorite în serviciul adus lui Iehova?

⁵ Referindu-se la omul care îndeplinește voința lui Dumnezeu, Biblia spune: „El va reuși în tot ce face”. (Ps. 1:3) Totuși, aceste cuvinte nu sunt o garanție că tot ce facem pentru Iehova va avea rezultatul pe care îl dorim. Întrucât suntem imperfecți și trăim într-o lume imperfectă, viața noastră este „plină de necazuri” și nu putem face tot ce ne dorim în serviciul pentru Iehova. (Iov 14:1) În plus, împotrivitorii ne-ar putea împiedica un timp să ne desfășurăm în mod public lucrarea de predicare. (1 Cor. 16:9; 1 Tes. 2:18) Așadar, cum ne măsoară Iehova succesul? În continuare, vom răspunde la această întrebare cu ajutorul câtorva principii biblice.

6. După ce criterii evaluează Iehova succesul activității noastre?

⁶ Pentru Iehova, perseverența și eforturile noastre sunt importante. În ochii lui Iehova, lucrarea noastră reprezintă un succes când o îndeplinim cu sârguință și iubire, indiferent de reacția oamenilor. Pavel a scris: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră și iubirea pe care ați arătat-o pentru numele său slujindu-le sfinților și continuând să le slujiți”. (Evr. 6:10) Iehova nu uită iubirea și eforturile noastre, chiar dacă acestea nu se concretizează în rezultate pozitive. Astfel, cuvintele spuse de Pavel corintenilor ne pot încuraja și pe noi, fie că avem rezultatele la care ne așteptăm, fie că nu: „Truda voastră în legătură cu Domnul nu este zadarnică”. (1 Cor. 15:58)

7. Ce învățăm din modul în care apostolul Pavel a vorbit despre serviciul său?

 ⁷ Apostolul Pavel a fost un misionar remarcabil, care a format congregații în multe orașe. Însă, când unii au contestat calificarea sa de apostol, el nu a adus în discuție numărul mare de oameni pe care îi ajutase să devină creștini. Combătându-le argumentele, el a spus: „Am lucrat mai mult decât ei”. (2 Cor. 11:23) Asemenea lui Pavel, să nu uităm că Iehova prețuiește cel mai mult eforturile și perseverența noastră.

8. Ce perspectivă trebuie să avem asupra serviciului nostru?

⁸ Iehova privește cu plăcere la serviciul nostru creștin. După ce Isus a trimis 70 de discipoli într-o campanie de predicare, ei s-au întors „plini de bucurie”. Care era motivul bucuriei lor? Ei au spus: „Chiar și demonii ne sunt supuși când folosim numele tău”. Însă Isus le-a corectat modul de gândire: „Să nu vă bucurați că spiritele vă sunt supuse, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri”. (Luca 10:17-20) Isus știa că ei nu aveau să aibă mereu astfel de experiențe impresionante în lucrare. De fapt, nu știm câți dintre cei care i-au ascultat atunci pe discipoli au devenit mai târziu creștini. Rezultatele obținute în predicare nu trebuiau să fie principalul motiv al bucuriei lor, ci faptul că Iehova vedea eforturile pe care le făceau și le prețuia.

9. Potrivit cu Galateni 6:7-9, ce răsplată vom avea dacă perseverăm în serviciul nostru?

⁹ Dacă perseverăm în serviciul nostru, vom primi viață veșnică. Când semănăm și îngrijim cu sârguință semințele adevărului, ‘semănăm și pentru spirit’, permițându-i spiritului sfânt să acționeze pe deplin în viața noastră. Atât timp cât „nu renunțăm” și ‘nu cădem de oboseală’, Iehova ne promite că vom secera viață veșnică, fie că ajutăm o persoană să i se dedice, fie că nu. (Citește Galateni 6:7-9.)

10. De ce anume depinde reacția oamenilor la mesajul nostru?

¹⁰ Reacția la mesaj depinde în primul rând de cei care ascultă. Isus a scos în evidență această idee în ilustrarea sa despre semănătorul care a semănat semințe în diferite tipuri de sol și doar una dintre ele a produs rod. (Luca 8:5-8) Isus a spus că diversele tipuri de sol îi reprezintă pe oamenii care reacționează diferit la „cuvântul lui Dumnezeu”. (Luca 8:11-15) La fel ca semănătorul din ilustrare, noi nu deținem controlul asupra rezultatelor muncii noastre, întrucât acestea depind de solul inimii celor care ascultă mesajul. Responsabilitatea noastră este să continuăm să semănăm sămânța adevărului, mesajul despre Regat. Pavel a spus că „fiecare își va primi răsplata după truda sa”, nu după rezultatele obținute. (1 Cor. 3:8)

11. De ce a fost un succes misiunea lui Noe de „predicator al dreptății”? (Vezi imaginea de pe copertă.)

¹¹ De-a lungul timpului, mulți slujitori ai lui Iehova au întâmpinat indiferență la mesajul pe care l-au predicat. De exemplu, Noe a fost „un predicator al dreptății” probabil zeci de ani. (2 Pet. 2:5) Fără îndoială, el a sperat ca alții să-l asculte, dar Iehova nu a dat de înțeles că avea să se întâmple acest lucru. Dimpotrivă,  când i-a dat lui Noe instrucțiuni pentru construirea arcei, Dumnezeu a spus: „Să intri în arcă împreună cu fiii tăi, cu soția ta și cu soțiile fiilor tăi”. (Gen. 6:18) În plus, având în vedere dimensiunile și capacitatea arcei, Noe a înțeles, probabil, că puțini aveau să reacționeze la mesajul său. (Gen. 6:15) În final, după cum bine știm, nici măcar o persoană din acea lume rea nu a fost salvată. (Gen. 7:7) A considerat Iehova că misiunea lui Noe a fost un eșec? Nicidecum. În ochii lui Dumnezeu, misiunea lui Noe a fost un succes deoarece el a respectat cu fidelitate ceea ce i-a cerut Iehova să facă. (Gen. 6:22)

12. Cum a simțit Ieremia din nou bucurie în serviciul său?

¹² De asemenea, profetul Ieremia a predicat zeci de ani, în ciuda indiferenței și a împotrivirilor. El s-a descurajat atât de mult din cauza insultelor și a batjocurilor, încât s-a gândit să renunțe. (Ier. 20:8, 9) Totuși, el nu a renunțat. Ce l-a ajutat să-și învingă sentimentele negative și să găsească bucurie în serviciul său? El s-a concentrat asupra a două privilegii pe care le avea. În primul rând, mesajul pe care îl predica le dădea oamenilor „un viitor și o speranță”. (Ier. 29:11) În al doilea rând, ‘numele lui Iehova era chemat peste Ieremia’. (Ier. 15:16) Și noi transmitem un mesaj luminos într-o lume întunecată și purtăm numele lui Iehova ca Martori ai săi. Când păstrăm în minte aceste două idei, putem fi bucuroși, indiferent de reacția oamenilor.

13. Ce învățăm din ilustrarea lui Isus consemnată în Marcu 4:26-29?

¹³ Creșterea spirituală are loc treptat. Isus a subliniat acest adevăr în ilustrarea despre semănătorul care doarme. (Citește Marcu 4:26-29.) A fost nevoie de timp pentru ca semănătorul să vadă rezultatele muncii sale, care, în mare parte, nu au depins de el. Și tu ai putea vedea rezultatele lucrării tale în timp, întrucât creșterea spirituală are loc treptat și în etape. Așa cum un agricultor nu poate grăbi creșterea plantelor, nici noi nu putem grăbi creșterea spirituală a elevilor noștri. Așadar, nu te descuraja și nu renunța dacă progresul lor nu este la fel de rapid pe cât te-ai fi așteptat. Asemenea agricultorului, și noi trebuie să manifestăm răbdare până când elevul devine discipol. (Iac. 5:7, 8)

14. Dați un exemplu care arată că rezultatele activității noastre ar putea apărea treptat.

¹⁴ În unele teritorii, rezultatele muncii noastre se văd numai după mulți ani. Să analizăm experiența a două surori de corp, Gladys și Ruby Allen, care, în 1959, au fost repartizate ca pioniere regulare într-un oraș din provincia canadiană Québec. * Din cauza influenței comunității și a Bisericii Catolice, oamenii nu voiau să vorbească cu Martorii. Gladys relatează: „Timp de doi ani, am mers câte opt ore pe zi din casă în casă, fără ca cineva să ne asculte. Oamenii pur și simplu veneau la ușă și trăgeau jaluzelele. Dar nu am renunțat”. Cu timpul, atitudinea oamenilor s-a schimbat, iar teritoriul a devenit productiv. În prezent, în acest oraș sunt trei congregații. (Is. 60:22)

15. Ce idee reiese din 1 Corinteni 3:6, 7 despre facerea discipolilor?

 ¹⁵ Pentru a face discipoli, e nevoie de un efort colectiv. S-a spus că la formarea unui discipol ia parte întreaga congregație. (Citește 1 Corinteni 3:6, 7.) Un frate îi lasă un pliant sau o revistă unei persoane interesate. El își dă seama că programul nu îi permite să se întoarcă la acea persoană, de aceea, îl roagă pe alt vestitor să o viziteze. Acesta reușește să inițieze un studiu biblic. El îi cheamă la studiu pe diferiți frați și surori, fiecare dintre ei încurajându-l pe elev. Toți frații și surorile cu care el interacționează contribuie la udarea seminței adevărului. În acest fel, după cum a spus Isus, semănătorul și secerătorul se bucură să strângă împreună recolta spirituală. (Ioan 4:35-38)

16. Cum poți găsi bucurie, chiar dacă sănătatea și vârsta îți limitează activitatea?

¹⁶ Dar probabil că, din cauza problemelor de sănătate sau a vârstei, nu poți participa la lucrarea de predicare și de predare atât de mult cât ai dori. Și în acest caz poți găsi bucurie în ceea ce reușești să faci când participi la secerișul spiritual. Să analizăm un episod din viața regelui David. El și oamenii lui și-au luat înapoi familiile și bunurile de la amaleciții care îi jefuiseră. Două sute dintre oamenii săi, fiind prea obosiți ca să lupte, au rămas să păzească bagajele. După ce s-a întors învingător de la luptă, David a poruncit ca prada să le fie împărțită tuturor în mod egal. (1 Sam. 30:21-25) Acest principiu este valabil și atunci când îi ajutăm pe oameni să devină discipoli. Chiar dacă nu reușești să participi la lucrare atât cât îți dorești, și tu poți simți bucuria de a fi contribuit la progresul unei persoane care a ales să se boteze.

17. De ce îi suntem recunoscători lui Iehova?

¹⁷ Modul iubitor în care Iehova privește serviciul pe care i-l aducem ne dă toate motivele să-i fim profund recunoscători. El știe că nu avem control asupra rezultatelor muncii noastre. Întrucât observă străduința și motivațiile noastre bune, el ne răsplătește. De asemenea, ne învață să găsim bucurie când ne îndeplinim rolul în marele seceriș spiritual. (Ioan 14:12) Să fim siguri că vom avea aprobarea lui Iehova atât timp cât nu renunțăm!