1, 2. Ce am analizat în articolul anterior și ce vom analiza în continuare?

 ÎN ARTICOLUL precedent, am analizat câteva sfaturi din Leviticul, capitolul 19. De exemplu, în versetul 3, Iehova i-a îndemnat pe israeliți să le acorde respect părinților. De asemenea, am văzut cum putem aplica acest îndemn susținându-ne părinții din punct de vedere fizic, afectiv și spiritual. Același verset menționează importanța respectării sabatului. Chiar dacă în prezent nu ținem sabatul, putem acționa în spiritul acestei legi rezervându-ne timp în fiecare zi pentru activitățile spirituale. Astfel, vom arăta că ne străduim să fim sfinți, așa cum suntem îndemnați în Leviticul 19:2 și 1 Petru 1:15.

² În acest articol, vom continua analiza capitolului 19 din Leviticul. Vom vedea cum putem să manifestăm considerație față de persoanele cu deficiențe fizice, să fim cinstiți în relațiile de afaceri și să arătăm iubire față de semeni. Întrucât dorim să fim sfinți, asemenea lui Dumnezeu, în continuare, vom aprofunda aceste aspecte.

3, 4. Potrivit cu Leviticul 19:14, cum trebuiau tratate persoanele cu deficiențe de auz și de vedere?

³ Iehova a dorit ca poporul său să manifeste considerație față de cei cu deficiențe fizice. (Lev. 19:14) De exemplu, israeliții nu trebuiau să blesteme o persoană surdă. Blestemul includea amenințarea acesteia sau invocarea răului asupra ei. Ce cruzime față de o persoană care nu putea să audă ceea ce se spunea despre ea și care nu se putea apăra!

⁴ De asemenea, în versetul 14, slujitorilor lui Dumnezeu li se poruncea să nu pună un obstacol înaintea unui orb. Într-o lucrare de referință, se spune cu privire la persoanele cu handicap fizic: „În vechime, în Orientul Mijlociu, acestea erau ținta exploatării și a abuzurilor”. Probabil că unii oameni lipsiți de considerație puneau un obstacol înaintea unui orb din răutate sau dintr-un simț sadic al umorului. Ce lipsă totală de bunătate! Prin această poruncă, Iehova i-a învățat pe israeliți să manifeste compasiune față de persoanele defavorizate.

5. Cum putem manifesta compasiune față de persoanele cu dizabilități?

⁵ Isus a manifestat compasiune față de cei care aveau deficiențe fizice. El i-a transmis lui Ioan Botezătorul următorul mesaj: „Acum orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățați, surzii aud și morții sunt sculați”. Toți cei care au văzut miracolele lui Isus „i-au adus . . . laude lui Dumnezeu”. (Luca 7:20-22; 18:43) Întrucât dorim să imităm compasiunea arătată de Isus față de persoanele cu deficiențe fizice, suntem buni, iubitori și răbdători cu acestea. Este adevărat, Iehova nu ne-a dat puterea de a înfăptui miracole. În schimb, avem privilegiul de a le împărtăși celor orbi din punct de vedere fizic sau spiritual vestea bună despre un paradis în care oamenii vor avea o sănătate fizică și spirituală perfectă. (Luca 4:18) Acest mesaj îi determină deja pe mulți oameni să îi dea glorie lui Dumnezeu.

6. Cum ne ajută Leviticul, capitolul 19, să înțelegem mai bine Cele zece porunci?

⁶ Unele versete din Leviticul, capitolul 19, detaliază ceea ce prevedeau Cele zece porunci. De exemplu, cea de-a opta poruncă spunea în mod concis: „Să nu furi”. (Ex. 20:15) Cineva putea considera că respectă această poruncă atât timp cât nu lua ceva ce nu-i aparținea. Însă furtul nu se rezuma la atât.

7. Cum ar fi putut un negustor să încalce cea de-a opta poruncă?

⁷ Un negustor ar fi putut susține cu mândrie că nu-și însușise niciodată ceva ce nu-i aparținea. Dar ce se putea spune despre modul în care își desfășura el activitățile comerciale? În Leviticul 19:35, 36, Iehova a spus: „Să nu folosiți unități de măsură false pentru măsurarea lungimii, a greutății sau a volumului. Să folosiți balanțe exacte, greutăți exacte, o unitate de măsură exactă pentru solide și o unitate de măsură exactă pentru lichide”. Dacă un negustor folosea o balanță sau unități de măsură inexacte pentru a-și înșela clienții, era ca și cum fura de la aceștia. În continuare, vom analiza și alte versete din Leviticul, capitolul 19, care susțin această idee.

8. Cum îi ajutau pe evrei detaliile din Leviticul 19:11-13 să acționeze în spiritul celei de-a opta porunci și ce învățăm de aici?

⁸ Versetul 11 începe prin cuvintele: „Să nu furați”. Versetul 13 pune în legătură furtul cu practici comerciale necinstite, spunând: „Să nu iei ceva de la semenul tău prin înșelăciune”. (Lev. 19:11-13) Prin urmare, necinstea în afaceri este asociată cu furtul. Cea de-a opta dintre Cele zece porunci enunța legea referitoare la furt. Însă detaliile din Leviticul îi ajutau pe evrei să înțeleagă cum puteau acționa în spiritul acestei legi. Dacă medităm la modul în care privește Iehova necinstea și furtul, vom avea și noi multe foloase. Prin urmare, ne-am putea întreba: „În lumina pasajului din Leviticul 19:11-13, sunt aspecte pe care ar trebui să le îmbunătățesc? Ar trebui să fac schimbări în ce privește relațiile de afaceri sau obiceiurile de muncă?”.

9. Cum îi ocrotea legea din Leviticul 19:13 pe muncitorii angajați?

⁹ Creștinii care au o afacere trebuie să ia în considerare și un alt aspect legat de onestitate. În încheierea versetului 13 se spune: „Să nu reții peste noapte, până dimineață, plata lucrătorului angajat”. În Israel, o țară agrară, muncitorii angajați trebuiau să fie plătiți la sfârșitul fiecărei zile de muncă. A reține plata unui muncitor însemna a-l priva de banii necesari pentru a-și hrăni familia în ziua respectivă. Iehova a explicat: „Este în nevoie, iar viața lui depinde de acea plată”. (Deut. 24:14, 15; Mat. 20:8)

10. Ce învățăm din Leviticul 19:13?

¹⁰ În prezent, mulți angajați sunt plătiți o dată sau de două ori pe lună, nu în fiecare zi. Totuși, principiul din Leviticul 19:13 este valabil și în prezent. Unii angajatori profită de pe urma angajaților plătindu-i mult mai puțin decât ar trebui. Ei știu că aceștia nu au, poate, altă opțiune decât să continue să lucreze pe un salariu mizer. Într-un anumit sens, acești angajatori ‘le rețin plata lucrătorilor’. Totuși, un creștin trebuie să fie corect cu angajații săi. În continuare, vom vedea ce mai putem învăța din Leviticul, capitolul 19.

11, 12. Ce anume a scos în evidență Isus citând cuvintele din Leviticul 19:17, 18?

¹¹ Iehova este profund interesat de modul în care îi tratăm pe alții. El dorește mai mult decât să nu le facem rău semenilor noștri, după cum reiese din Leviticul 19:17, 18. Iehova ne-a poruncit în mod clar: „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți”. Respectarea acestei porunci este esențială pentru un creștin care dorește să-i fie plăcut lui Dumnezeu.

¹² Să vedem cum a evidențiat Isus importanța cerinței consemnate în Leviticul 19:18. Odată, un fariseu l-a întrebat: „Care este cea mai mare poruncă din Lege?”. Isus i-a răspuns că „cea mai mare și cea dintâi poruncă” este aceea de a-l iubi pe Iehova cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată mintea. Apoi, Isus a citat din Leviticul 19:18, spunând: „A doua, asemenea ei, este: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți»”. (Mat. 22:35-40) Există numeroase modalități de a manifesta iubire față de semeni, câteva dintre acestea fiind menționate în Leviticul, capitolul 19.

13. Cum ne ajută relatarea biblică despre Iosif să înțelegem mai bine Leviticul 19:18?

¹³ O modalitate prin care arătăm iubire față de semeni este aceea de a aplica sfatul din Leviticul 19:18, unde se spune: „Să nu te răzbuni și să nu ții dușmănie”. Majoritatea dintre noi cunoaștem persoane care au nutrit resentimente față de un coleg de muncă, de școală sau de un membru al familiei, poate chiar ani la rând. Cei zece frați vitregi ai lui Iosif au avut resentimente față de acesta, iar, în cele din urmă, ura lor s-a materializat în fapte. (Gen. 37:2-8, 25-28) Însă Iosif i-a tratat într-un mod cu totul diferit. Când a ajuns într-o poziție de autoritate, ar fi putut să se răzbune pe ei, însă le-a arătat îndurare. Iosif nu a nutrit resentimente, ci a acționat în armonie cu sfatul consemnat ulterior în Leviticul 19:18. (Gen. 50:19-21)

14. De ce putem spune că principiile din Leviticul 19:18 sunt încă valabile?

¹⁴ Pentru creștini, care vor să-i fie plăcuți lui Dumnezeu, Iosif este un exemplu, întrucât a ales să ierte în loc să nutrească resentimente și să se răzbune. Modul său de acțiune a fost în armonie cu rugăciunea-model, în care Isus ne-a îndemnat să-i iertăm pe cei ce păcătuiesc împotriva noastră. (Mat. 6:9, 12) În mod asemănător, apostolul Pavel i-a sfătuit pe colaboratorii săi creștini: „Iubiții mei frați, nu vă răzbunați singuri”. (Rom. 12:19) De asemenea, i-a îndemnat: „Continuați să vă suportați unii pe alții și să vă iertați cu mărinimie unii pe alții, chiar dacă cineva are vreun motiv să se plângă împotriva altuia”. (Col. 3:13) Principiile lui Iehova sunt neschimbătoare, prin urmare, și principiile care stau la baza legii consemnate în Leviticul 19:18 continuă să fie valabile.

15. Arătați printr-o ilustrare de ce este important să iertăm și să uităm ofensele.

¹⁵ Rănile afective pot fi comparate cu rănile fizice. Unele sunt superficiale, iar altele, profunde. De exemplu, deschiderea unui plic de hârtie ne-ar putea provoca o tăietură ușoară. Deși dureroasă, probabil că ea se va vindeca repede. După o zi sau două, va fi, poate, insesizabilă. În mod asemănător, unele ofense sunt minore. De exemplu, dacă un prieten vorbește sau acționează față de noi într-un mod lipsit de considerație, îl vom ierta cu ușurință. În cazul unei răni mai adânci, s-ar putea să fie necesar ca un medic să o coasă și să o bandajeze. Însă, dacă am atinge în permanență locul în care ne-am rănit sau am rupe crusta, ne-am face rău singuri. O persoană rănită pe plan emoțional ar putea face chiar acest lucru. Ea s-ar putea gândi încontinuu la rana sa și la suferința care i-a fost provocată. Însă cei care manifestă resentimente își fac rău singuri. Respectarea sfatului din Leviticul 19:18 este o dovadă de înțelepciune.

16. Potrivit cu Leviticul 19:33, 34, cum trebuiau tratați locuitorii străini din Israel și cum putem aplica și noi acest principiu?

¹⁶ Când Iehova le-a poruncit israeliților să-și iubească semenii, el nu s-a referit doar la cei care aveau aceeași rasă sau naționalitate. El le-a spus să-i iubească și pe străinii care trăiau în mijlocul lor. Această idee reiese cu claritate din Leviticul 19:33, 34. Israeliții trebuiau să-l trateze pe un străin ca pe „un israelit din naștere”. Lor li se poruncea și: „Să-l iubești ca pe tine însuți”. De exemplu, Legea prevedea ca atât israeliții săraci, cât și locuitorii străini să fie lăsați să adune spicele rămase după seceriș. (Lev. 19:9, 10) Principiul referitor la modul în care trebuie tratați străinii se aplică și în prezent. (Luca 10:30-37) Probabil că și în zona noastră trăiesc imigranți. Este important să-i tratăm cu demnitate și respect – fie ei bărbați, femei sau copii.

17, 18. a) Ce ne îndeamnă să facem Leviticul 19:2 și 1 Petru 1:15? b) Despre ce lucrare importantă a vorbit apostolul Petru?

¹⁷ Atât Leviticul 19:2, cât și 1 Petru 1:15 îi îndeamnă pe slujitorii lui Iehova să fie sfinți. În Leviticul, capitolul 19, există multe alte versete care ne ajută să înțelegem cum putem obține aprobarea lui Iehova. Am analizat câteva pasaje despre unele lucruri pe care trebuie să le facem sau să le evităm. Și în Scripturile grecești creștine sunt subliniate aceste idei. Însă apostolul Petru menționează un alt detaliu.

¹⁸ Dintre numeroasele activități spirituale și fapte de bunătate în folosul altora, Petru menționează în mod special o lucrare. Înainte de a menționa îndemnul ‘fiți sfinți în toată purtarea voastră’, Petru a spus: ‘Pregătiți-vă mintea pentru activitate’. (1 Pet. 1:13, 15) Despre ce activitate era vorba? După cum a spus Petru, frații unși ai lui Cristos ‘aveau să anunțe pretutindeni calitățile extraordinare ale Celui care i-a chemat’. (1 Pet. 2:9) De fapt, toți slujitorii lui Iehova din prezent au onoarea de a lua parte la această lucrare deosebit de importantă, care le aduce oamenilor cele mai mari foloase. Poporul sfânt al lui Iehova are privilegiul de a participa cu consecvență și zel la lucrarea de predicare și de predare. (Mar. 13:10) Dacă ne vom strădui să aplicăm principiile din Leviticul, capitolul 19, dovedim că îi iubim pe Dumnezeu și pe semeni. De asemenea, demonstrăm că vrem ‘să fim sfinți’ în toată purtarea noastră.