1. Ce formă ar putea lua sfaturile și de ce avem cu toții nevoie de ele?

 DIN când în când, cu toții avem nevoie de sfaturi. Uneori, noi suntem cei care îi cerem sfatul unei persoane pe care o respectăm. Alteori, un frate preocupat de binele nostru ne-ar putea aborda pentru a ne spune că suntem în pericolul de a face „un pas greșit”. (Gal. 6:1) În alte cazuri, sfatul poate lua forma corectării în urma unei greșeli grave. Indiferent sub ce formă primim un sfat, trebuie să fim gata să-l aplicăm. Modul în care reacționăm la sfaturi ne poate face mult bine, chiar ne poate salva viața! (Prov. 6:23)

2. În armonie cu Proverbele 12:15, de ce trebuie să aplicăm sfaturile pe care le primim?

² Versetul-cheie al acestui articol ne îndeamnă ‘să ascultăm cuvintele înțelepților’. (Prov. 22:17) Niciun om nu este atotștiutor. Întotdeauna va exista cineva care va avea o cunoștință mai vastă sau o experiență mai bogată decât noi. (Citește Proverbele 12:15.) Prin urmare, când acceptăm un sfat, dovedim umilință. De asemenea, recunoaștem că suntem conștienți de propriile limite și că avem nevoie de ajutor pentru a ne atinge obiectivele. Înțeleptul rege Solomon a scris sub inspirație: „Planurile . . . se împlinesc când sunt mulți sfătuitori”. (Prov. 15:22)

3. În ce moduri am putea primi un sfat?

³ Putem primi sfaturi atât în mod indirect, cât și în mod direct. Ce este un sfat indirect? Unele idei pe care le citim în Biblie sau în publicațiile noastre ne-ar putea îndemna să reflectăm la propriile acțiuni și să facem anumite schimbări. (Evr. 4:12) Dar ce înțelegem prin sfat direct? Un bătrân de congregație sau un alt frate matur ar putea să ne îndrepte atenția asupra unui aspect pe care trebuie să-l îmbunătățim. Dacă cineva ne iubește atât de mult, încât să ne dea un sfat bazat pe Biblie, ar trebui să ne arătăm recunoștința ascultând și aplicând ceea ce ne spune.

4. În armonie cu Eclesiastul 7:9, ce nu ar trebui să facem când primim un sfat?

⁴ La drept vorbind, ne-ar putea fi foarte greu să acceptăm un sfat direct. Chiar ne-am putea simți jigniți. De ce? Deoarece, deși recunoaștem cu ușurință că suntem imperfecți, probabil că ne este greu să acceptăm un sfat cu privire la o greșeală concretă. (Eclesiastul 7:9) Am putea să căutăm scuze, să punem la îndoială motivația celui care ne-a sfătuit sau să ne arătăm deranjați de modul în care a făcut-o. Am putea chiar să îl criticăm spunând: „Cu ce drept mă sfătuiește el pe mine? Și el face greșeli”. Dacă sfatul nu ne este pe plac, l-am putea ignora sau am putea apela la altcineva, în speranța că ne va spune ceea ce dorim să auzim.

5. Ce vom analiza în continuare?

⁵ În continuare, vom analiza exemple biblice ale unor personaje care au respins sfaturile, dar și ale unora care le-au acceptat. De asemenea, vom vedea ce ne va ajuta să acceptăm un sfat și de ce este util acest lucru.

6. Ce învățăm din modul în care regele Roboam a reacționat la sfaturile primite?

⁶ Când Roboam a devenit rege al Israelului, supușii lui l-au rugat să ușureze povara pe care tatăl său, Solomon, o pusese pe umerii lor. În mod lăudabil, Roboam s-a consultat cu bătrânii Israelului pentru a ști ce răspuns să dea poporului. Bătrânii l-au sfătuit să dea curs cererii israeliților deoarece astfel ar fi avut întotdeauna susținerea lor. (1 Regi 12:3-7) Dar se pare că Roboam nu a fost mulțumit de acest sfat. De aceea, a ales să se consulte și cu bărbații cu care crescuse. Aceștia aveau, se pare, în jur de 40 de ani, deci erau oameni cu o anumită experiență de viață. (2 Cron. 12:13) Însă, de această dată, ei nu i-au dat un sfat bun, spunându-i să oprime și mai mult poporul. (1 Regi 12:8-11) Întrucât sfaturile erau diametral opuse, Roboam ar fi putut să apeleze la Iehova în rugăciune pentru îndrumare. În loc să acționeze astfel, el a decis să urmeze sfatul bărbaților mai tineri, care îi era pe plac. Din nefericire, consecințele au fost dezastruoase și pentru Roboam, și pentru popor. Și noi am putea primi uneori sfaturi care să nu fie ceea ce am dori să auzim. Totuși, dacă se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să le acceptăm.

7. Ce învățăm din relatarea despre regele Ozia?

⁷ Un alt personaj care a respins sfatul primit este regele Ozia. El a intrat într-o zonă a templului lui Iehova în care doar preoții aveau acces și a încercat să ardă tămâie. Preoții lui Iehova i-au spus: „Nu tu, Ozia, trebuie să-i arzi tămâie lui Iehova! Numai preoții trebuie să ardă tămâie”. Cum a reacționat Ozia? Dacă ar fi acceptat cu umilință sfatul și ar fi ieșit imediat din templu, probabil că Iehova l-ar fi iertat. Însă „Ozia . . . s-a înfuriat”. De ce a respins sfatul? Probabil s-a gândit că, în calitate de rege, avea dreptul să facă orice. Însă Iehova nu vedea astfel lucrurile. Din cauza faptei sale pline de aroganță, Ozia a fost lovit cu lepră, fiind „lepros până în ziua morții sale”. (2 Cron. 26:16-21) Din relatarea despre Ozia, înțelegem că, indiferent cine suntem, dacă respingem sfaturile bazate pe Biblie, vom pierde aprobarea lui Iehova.

8. Cum a reacționat Iov la sfaturi?

⁸ În contrast cu personajele pe care le-am analizat anterior, Biblia prezintă și slujitori ai lui Iehova care au acceptat sfaturile și au fost binecuvântați. Unul dintre aceștia este Iov. Deși se temea de Dumnezeu, el nu era perfect. Întrucât a trecut prin încercări intense, Iov a dat glas unor idei greșite. Drept urmare, atât Elihu, cât și Iehova i-au dat sfaturi directe. Cum a reacționat Iov? El le-a acceptat cu umilință, spunând: „Am vorbit, dar fără să înțeleg . . . Îmi retrag cuvintele și mă căiesc în țărână și în cenușă”. Iehova l-a binecuvântat pe Iov pentru atitudinea sa umilă. (Iov 42:3-6, 12-17)

9. În ce fel este Moise un exemplu demn de imitat în ce privește acceptarea sfaturilor?

⁹ Moise a fost un slujitor al lui Iehova care a acceptat corectarea în urma unei greșeli grave. Cu o anumită ocazie, el și-a ieșit din fire și nu i-a adus onoare lui Iehova. De aceea, a pierdut privilegiul de a intra în Țara Promisă. (Num. 20:1-13) Când Moise și-a exprimat dezamăgirea cu privire la această decizie, Iehova i-a spus: „Să nu-mi mai vorbești despre lucrul acesta niciodată!”. (Deut. 3:23-27) Moise nu s-a umplut de amărăciune. El a acceptat decizia lui Iehova, iar Iehova a continuat să-l folosească pentru a conduce națiunea Israel. (Deut. 4:1) Atât Iov, cât și Moise sunt exemple demne de imitat în ce privește acceptarea sfaturilor. Iov și-a corectat punctul de vedere fără să caute scuze. Moise a arătat că a acceptat decizia lui Iehova rămânând fidel, chiar dacă a pierdut un privilegiu la care ținea foarte mult.

10. a) Potrivit cu Proverbele 4:10-13, ce foloase avem când acceptăm sfaturile? b) Ce atitudine au avut unii colaboratori față de sfaturi?

¹⁰ Urmând exemplul slujitorilor fideli ai lui Iehova precum Iov și Moise, vom avea multe foloase. (Prov. 4:10-13) Numeroși frați și surori din prezent au făcut acest lucru. Un frate pe nume Emmanuel *, din Republica Democratică Congo, care a fost avertizat cu privire la acțiunile sale, relatează: „Frații maturi din congregație au văzut că mă îndreptam spre un naufragiu spiritual și au fost dornici să mă ajute. Am aplicat sfaturile lor și am reușit să evit o mulțime de probleme”. Megan, o pionieră din Canada, spune: „Sfaturile primite nu au fost întotdeauna ceea ce voiam să aud, dar au fost ceea ce trebuia să aud”. Un frate din Croația, pe nume Marko, își amintește: „Deși am pierdut un privilegiu, uitându-mă în urmă, înțeleg că sfaturile primite m-au ajutat să-mi regăsesc echilibrul spiritual”.

11. Ce a spus fratele Klein despre acceptarea sfaturilor?

¹¹ Un alt creștin din timpurile moderne care a acceptat sfaturile a fost fratele Karl Klein, membru al Corpului de Guvernare. În relatarea sa autobiografică, fratele Klein a vorbit despre un episod în care a primit sfaturi ferme de la fratele Rutherford, cu care era prieten apropiat. Fratele Klein a recunoscut că, la început, nu a avut o reacție potrivită. El a spus: „Data următoare, când [fratele Rutherford] m-a văzut, mi-a spus cu veselie: «Salut, Karl!». Dar eu, deoarece mă simțeam încă jignit, am mormăit un salut. El mi-a replicat: «Ia seama, Karl! Diavolul se ține după tine!». Stânjenit, i-am răspuns și eu: «O, nu-i nimic, frate Rutherford». Dar el știa mai bine, așa că a repetat avertismentul: «E-n regulă. Numai ia seama. Diavolul se ține de tine». Câtă dreptate avea! Când nutrim resentimente față de un frate, îndeosebi pentru faptul că ne-a spus ceva ce are dreptul să ne spună . . ., ne lăsăm pradă capcanelor Diavolului”. * (Ef. 4:25-27) Fratele Klein a acceptat sfatul fratelui Rutherford, iar relația lor frumoasă de prietenie nu a avut de suferit.

12. Cum ne poate ajuta umilința când primim un sfat? (Psalmul 141:5)

¹² Când ni se dă un sfat, trebuie să fim umili și să ne amintim cât de mult greșim din cauza imperfecțiunii și cât de nesăbuiți putem fi uneori. Așa cum am văzut anterior, Iov a avut o gândire greșită, dar și-a corectat-o, iar Iehova l-a binecuvântat. De ce? Deoarece Iov a dat dovadă de umilință. El a acceptat sfatul lui Elihu, deși acesta era mult mai tânăr. (Iov 32:6, 7) Umilința ne va ajuta și pe noi să acceptăm un sfat, chiar și atunci când simțim că nu ni se aplică sau când cel care ni l-a dat este mai tânăr decât noi. Un bătrân de congregație din Canada spune: „Întrucât nu reușim să ne vedem așa cum ne văd alții, cum am putea progresa dacă nu ne sfătuiește nimeni?”. Cine dintre noi nu trebuie să facă progrese în ce privește cultivarea rodului spiritului și îndeplinirea serviciului creștin? (Citește Psalmul 27:6.)

13. Cum ar trebui să considerăm sfaturile pe care le primim?

¹³ Să considerăm sfaturile o expresie a iubirii lui Iehova. El dorește ce e mai bine pentru noi. (Prov. 4:20-22) Când ne sfătuiește prin intermediul Cuvântului său, al publicațiilor bazate pe Biblie sau al unui colaborator matur, își exprimă iubirea pentru noi. „El o face în folosul nostru”, după cum se spune în pasajul din Evrei 12:9, 10.

14. La ce anume trebuie să ne concentrăm când primim un sfat?

¹⁴ Să ne concentrăm asupra conținutului, nu a formei. Uneori, am putea considera că sfatul pe care l-am primit nu a fost dat în cel mai bun mod. Bineînțeles, oricine dă un sfat trebuie să o facă în așa fel încât acesta să fie ușor de acceptat. * (Gal. 6:1) Însă, dacă noi suntem cei care primim un sfat, ar trebui să ne concentrăm la conținutul acestuia, chiar dacă simțim că ar fi putut fi formulat mai bine. Ne-am putea întreba: „Chiar dacă maniera în care a fost dat sfatul lasă de dorit, pot învăța ceva din el? Pot privi dincolo de imperfecțiunea mesagerului, la valoarea mesajului în sine?”. Este o dovadă de înțelepciune să găsim aspecte utile în orice sfat pe care îl primim. (Prov. 15:31)

15. De ce ar trebui să cerem sfaturi?

¹⁵ Biblia ne îndeamnă să cerem sfaturi. În Proverbele 13:10 se spune: „Înțelepciunea este a celor care cer sfaturi”. Cât de adevărate sunt aceste cuvinte! În general, cei care cer sfaturi progresează mai mult din punct de vedere spiritual decât cei care așteaptă ca alții să-i abordeze pentru a le da sfaturi. De aceea, este important să luăm inițiativa și să cerem sfaturi.

16. În ce situații am putea cere sfaturi?

¹⁶ În ce situații le-am putea cere sfatul colaboratorilor noștri? Să vedem câteva: 1) O soră îl roagă pe un vestitor cu experiență să o însoțească la un studiu biblic și apoi îi cere sfatul pentru a-și îmbunătăți metodele de predare. 2) O soră celibatară dorește să-și cumpere o pereche de pantaloni și îi cere unei surori mature din punct de vedere spiritual o părere sinceră cu privire la alegerea ei. 3) Un frate care urmează să țină prima lui cuvântare publică îl roagă pe un vorbitor cu experiență să-i asculte cuvântarea și să-i dea câteva sugestii utile. Este înțelept ca și frații care țin cuvântări de mulți ani să le ceară sfaturi vorbitorilor cu experiență și să le aplice.

17. Cum ne pot ajuta sfaturile pe care le primim?

¹⁷ În săptămânile sau lunile care urmează, cu toții vom primi sfaturi, fie direct, fie indirect. În acele momente, să ne amintim ideile analizate în acest articol. Să rămânem umili. Să ne concentrăm asupra conținutului, nu a formei. Și să aplicăm sfaturile primite. Niciunul dintre noi nu s-a născut înțelept. Însă, dacă ‘ascultăm sfatul și primim disciplinarea’, Cuvântul lui Dumnezeu ne promite că ‘vom fi înțelepți’. (Prov. 19:20)