V-ați întrebat?
De ce în armata regelui David se puteau înrola și neisraeliți?
PRINTRE soldații neisraeliți care luptau în armata lui David se numărau și Țelec, amonitul, Urie, hetitul, și Itma, moabitul. a (1 Cron. 11:39, 41, 46) Armata lui David includea și cheretiți, peletiți și gatiți. (2 Sam. 15:18) În general, se consideră că peletiții și cheretiții erau strâns înrudiți cu filistenii. (Ezec. 25:16) Iar gatiții proveneau din orașul filistean Gat. (Ios. 13:2, 3; 1 Sam. 6:17, 18)
De ce a putut David să înroleze străini în armata sa? El era sigur că îi erau loiali lui, dar, și mai important, lui Iehova. Într-un dicționar biblic se spune despre cheretiți și peletiți: „Ei i-au rămas loiali lui David în cele mai dificile împrejurări în care s-a aflat în timpul domniei lui”. (The New Interpreter’s Dictionary of the Bible) Cum și-au demonstrat ei loialitatea? Când „toți bărbații Israelului” l-au părăsit pe regele David ca să-l urmeze pe Șeba, „un om netrebnic”, cheretiții și peletiții au rămas de partea regelui și l-au ajutat să reprime revolta stârnită de Șeba. (2 Sam. 20:1, 2, 7) Într-o altă ocazie, Adonia, fiul lui David, a încercat să-i uzurpe tronul. Și de această dată, cheretiții și peletiții i-au rămas loiali lui David și l-au ajutat să-l întroneze pe Solomon, succesorul lui ales de Iehova. (1 Regi 1:24-27, 38, 39)
Itai, gatitul, a fost un alt neisraelit care s-a remarcat prin loialitatea cu care i-a slujit lui David. Itai și cei 600 de războinici ai săi l-au susținut pe regele David când Absalom, fiul acestuia, s-a răzvrătit împotriva lui atrăgându-i de partea sa și pe bărbații Israelului. Inițial, David i-a spus lui Itai că nu era necesar să lupte și el, întrucât era un străin. Însă Itai i-a răspuns: „Viu este Iehova și viu este domnul și regele meu că oriunde va fi domnul și regele meu, fie pentru moarte, fie pentru viață, acolo va fi și slujitorul tău!”. (2 Sam. 15:6, 18-21)
Itai i-a fost loial lui David, regele uns de Iehova
Deși cheretiții, peletiții și gatiții erau străini, ei îl recunoșteau pe Iehova drept adevăratul Dumnezeu, iar pe David, unsul Său. Fără îndoială, David a fost foarte bucuros să-i aibă de partea lui pe acești bărbați loiali!
a Potrivit legii lui Dumnezeu consemnate în Deuteronomul 23:3-6, amoniții și moabiții nu aveau voie să facă parte din congregația Israelului. Totuși, această lege le interzicea, din câte se pare, să devină membri cu drepturi depline ai națiunii. Ei aveau însă voie să se asocieze cu poporul lui Dumnezeu sau să locuiască în mijlocul lui.
