Când situaţia s-a stabilizat, fraţii şi surorile s-au întors la casele lor, care fuseseră distruse aproape în întregime. Prin urmare, îndeosebi în regiunile estice din Sierra Leone, unde războiul făcuse ravagii, congregaţiile au revenit la viaţă. Câţiva pionieri speciali au scris: „La prima noastră întrunire au asistat 16 persoane, la a doua 36, la a treia 56, iar la Comemorare au fost prezente 77 de persoane. Ne-am bucurat foarte mult!”. Ulterior s-au mai format 9 congregaţii, numărul total al congregaţiilor ajungând la 24. Între timp au sosit alţi 10 misionari, absolvenţi ai Şcolii Galaad, care au dat un nou impuls lucrării de predicare. În 2004, asistenţa la Comemorare a fost de 7 594 de persoane, de peste 5 ori totalul vestitorilor. Şi în Guineea a avut loc o creştere asemănătoare.

Corpul de Guvernare a trimis imediat fonduri pentru a-i ajuta pe fraţii şi surorile care s-au întors la casele lor (Iac. 2:15, 16). Echipele mobile de voluntari au construit sau au reparat 12 săli ale Regatului şi o sală de congrese din Koindu. De asemenea, au construit 42 de case modeste din cărămizi de noroi pentru familiile ale căror case fuseseră distruse. Stând lângă noua ei casă acoperită cu tablă ondulată, o soră văduvă, în vârstă de 70 de ani a spus printre lacrimi: „Îţi mulţumesc, Iehova! Îţi mulţumesc, Iehova! Vă mulţumesc, fraţilor!”.

 Filiala a început să construiască şi săli ale Regatului cu fonduri alocate ţărilor cu resurse limitate. Saidu Juanah, bătrân şi pionier în congregaţia Bo-Vest, povesteşte: „O soră mi-a zis: «Dacă o să avem o sală nouă, o să dansez de bucurie». Când am anunţat că vom avea o sală nouă, sora a sărit de pe scaun şi a început să aplaude şi să danseze bătând din mâini şi din picioare!”.

În 2010, congregaţia Waterloo a dedicat o nouă sală a Regatului, care poate fi extinsă şi transformată într-o sală de congrese cu o capacitate de 800 de locuri. În ziua în care congregaţia a cumpărat terenul, fosta proprietară a primit o ofertă mai bună de la un alt cumpărător. Totuşi, proprietara a spus: „Prefer ca pe terenul meu să fie un centru de conferinţe religioase decât un centru comercial”.

Cu ajutorul programului de construire a sălilor Regatului pentru ţări cu resurse limitate, în Sierra Leone au fost construite 17 săli ale Regatului, iar în Guineea, 6. Datorită acestor locuri de închinare modeste, dar demne, tot mai mulţi oameni se simt îndemnaţi să asiste la întruniri.

În timp ce lucrarea de predicare era în plin avânt, filiala a organizat o campanie de predicare în teritoriile mai puţin lucrate. În cele două luni de campanie, vestitorii au oferit aproximativ 15 000 de cărţi şi au avut multe experienţe frumoase. Unii au întrebat dacă Martorii lui Iehova vor înfiinţa congregaţii în toate oraşele. În urma acestei campanii s-au mai format două congregaţii. Într-un sat izolat, fraţii au găsit două surori care, în timpul războiului, pierduseră legătura cu organizaţia. În acel sat au fost organizate imediat întruniri şi s-au iniţiat câteva studii biblice.

 În 2009, filiala a fost informată că locuitorii unui sat din mijlocul unei păduri din Guineea spuneau că sunt Martori ai lui Iehova. Filiala a trimis fraţi pentru a afla care era situaţia. Un frate în vârstă se întorsese în satul lui natal după ce ieşise la pensie. Înainte de a muri, el a studiat cu câţiva bărbaţi. Unul dintre ei a acceptat adevărul şi a început să le împărtăşească şi altora cunoştinţele lui biblice. De asemenea, a ţinut întruniri folosind publicaţiile fratelui decedat. Aceste persoane îi aduceau închinare lui Iehova de 20 de ani, când un Martor i-a întâlnit din întâmplare. Imediat, filiala a trimis fraţi care să-i ajute din punct de vedere spiritual. În 2012, 172 de persoane din acel sat au asistat la Comemorarea morţii lui Cristos.

În ultimii ani au fost găsite tot mai multe ‘oi pierdute’, adică persoane care se îndepărtaseră de congregaţie sau fuseseră excluse. Multe dintre ele s-au întors la adevăr. Membrii poporului lui Iehova i-au primit cu braţele deschise (Luca 15:11-24).

În timp ce le împărtăşea oamenilor vestea bună, apostolul Pavel a devenit „orice pentru oameni de orice fel” (1 Cor. 9:22, 23). În mod asemănător, slujitorii lui Iehova din Sierra Leone şi din Guineea şi-au adaptat modul de abordare pentru a ajunge la inima oamenilor din diferite medii. Să vedem, de exemplu, cum discută unii vestitori cu musulmanii toleranţi, grupare religioasă majoritară în ambele ţări.

Saidu Juanah, fost musulman, explică: „Musulmanii cred că Adam a fost creat din ţărână, dar că la început a trăit într-un paradis ceresc. Pentru a-i ajuta să gândească logic, îi întreb: «De unde era ţărâna din care a fost făcut Adam?».

 «De pe pământ», mi se răspunde.

«Deci unde a fost creat Adam?», întreb eu apoi.

«Pe pământ», răspund ei.

Apoi citesc Geneza 1:27, 28 şi întreb: «Au copii îngerii?».

«Nu. Îngerii nu sunt nici bărbaţi, nici femei», este răspunsul lor.

«Atunci unde se aflau Adam şi Eva când Dumnezeu le-a spus să aibă copii?», întreb eu.

«Pe pământ», răspund ei.

Apoi întreb: «Deci unde va fi Paradisul restabilit de Dumnezeu?».

«Aici, pe pământ», răspund ei.

Aceste argumente biblice îi determină pe mulţi musulmani sinceri să continue discuţia şi să primească literatură biblică”.

Să luăm exemplul lui Momoh, fost musulman şi patron al unui magazin. El spera că într-o zi va deveni imam, adică preot. O discuţie biblică purtată de Momoh cu câţiva misionari Martori i-a trezit curiozitatea. Momoh a asistat la o sesiune din programul unui congres de circumscripţie şi i-a plăcut ceea ce a auzit. După patru zile, el, soţia lui, pe nume Ramatu, şi cei cinci copii ai lor au asistat la Comemorarea morţii lui Isus. Apoi, Momoh a început să studieze cu seriozitate Biblia. La puţin timp după aceea nu a mai vândut ţigări. Momoh le spunea clienţilor că ţigările le fac rău oamenilor şi că fumatul este un obicei condamnat de Dumnezeu. De asemenea, el a început să ţină studiul în familie la magazin. Când clienţii veneau în timpul studiului, Momoh îi ruga să ia loc şi să aştepte, explicându-le că studiul era foarte important pentru familia lui.  După ce el şi soţia lui şi-au legalizat căsătoria, rudele au început să facă presiuni mari asupra lor. Fără să se lase intimidaţi, Momoh şi Ramatu le-au depus mărturie rudelor, care, în cele din urmă, au ajuns să-i respecte datorită conduitei lor exemplare. Momoh s-a botezat în 2008, iar Ramatu, în 2011.

Martorii lui Iehova respectă normele morale divine, cum ar fi punctul de vedere biblic referitor la sânge (Fap. 15:29). Datorită poziţiei lor, Martorii lui Iehova au câştigat respectul multor medici din Sierra Leone şi din Guineea.

 În 1978, fraţii le-au distribuit medicilor, asistentelor, administratorilor de spitale, avocaţilor şi judecătorilor din Sierra Leone broşura Martorii lui Iehova şi problema sângelui. La puţin timp după aceea, o soră care era pe punctul de a naşte a suferit o hemoragie internă, iar medicii au refuzat să o opereze fără sânge. Totuşi, un medic a fost de acord să o ajute datorită informaţiilor logice pe care le citise în broşura Martorii lui Iehova şi problema sângelui. Sora a născut un băieţel sănătos şi s-a recuperat complet.

În 1991, medicul Bashiru Koroma, chirurg la spitalul din Kenema, a citit broşura Salvarea vieţii prin sânge – În ce mod?. Impresionat de conţinutul broşurii, el a început să studieze Biblia şi să asiste la întrunirile noastre. Când un băieţel Martor, de nouă ani, a suferit o ruptură de splină în urma unui accident, medicii la care a fost dus de urgenţă au refuzat să-l opereze fără sânge. Ei le-au spus părinţilor: „Duceţi copilul acasă pentru că nu mai are mult de trăit!”. Părinţii au luat legătura cu medicul Koroma, care l-a operat cu succes pe băieţel.

Medicul Koroma a devenit în scurt timp fratele Koroma, un apărător înfocat al medicinei fără sânge. Deşi unii medici l-au ţinut la distanţă din cauza noii sale poziţii, pacienţii lui se recuperau bine după operaţie. Mai târziu, câţiva colegi de-ai lui i-au cerut ajutorul în rezolvarea cazurilor chirurgicale dificile.

Din 1994, Biroul de Informaţii Sanitare de la filiala din Freetown a înfiinţat comitete de asistenţă sanitară în Sierra Leone şi în Guineea. Aceste comitete i-au sprijinit pe mulţi Martori bolnavi şi colaborează cu zeci de medici care vor să respecte poziţia noastră privitoare la sânge.