DUPĂ ce am ajuns în Sierra Leone, mi-au trebuit doar două săptămâni ca să mă îndrăgostesc de acest loc. Eram uimită să-i văd pe localnici ducând pe cap greutăţi mari fără cel mai mic efort. Cartierele fremătau de viaţă. Copiii se jucau şi dansau pe străzi bătând din palme şi din picioare pe ritmuri energice. Eram înconjurată de o varietate de culori, de mişcare şi de muzică.

Cel mai mult însă îmi place aici lucrarea de predicare. Localnicii sunt foarte ospitalieri, respectă Biblia şi ascultă mesajul ei. Deseori mă invită în locuinţele lor. La plecare, un membru al familiei mă conduce până la capătul străzii. Aceste calităţi minunate ale localnicilor mă ajută să trec peste micile dezavantaje, cum ar fi lipsa apei şi întreruperea curentului electric.

Pentru că nu sunt căsătorită, oamenii mă întreabă uneori dacă nu mă simt singură. De fapt, sunt atât de ocupată, încât n-am timp să mă simt singură. Am o viaţă plină de sens.