Există un Dumnezeu care se interesează de noi?

1, 2. (a) Ţi-ai pus tu deja ţie personal, întrebările care sînt puse în aliniatul întîi? (b) Ce fel de situaţii îndeamnă pe mulţi oameni, să-şi pună astfel de întrebări?

DACĂ există un Dumnezeu, atunci pentru ce a permis el, să se petreacă în istoria omenirii atîtea fapte îngrozitoare? Dacă el într-adevăr se interesează de noi, pentru ce mai permite el atunci atîta răutate şi suferinţă?

² Peste tot locul oamenii gînditori îşi pun aceste întrebări. Şi aceasta pe drept motiv, deoarece de sute de ani suferă familia omenească de războaie înspăimîntătoare, criză de alimente, sărăcie, criminalitate şi boli. De asemenea prin nedreptate şi apăsare s-a pricinuit multă suferinţă. La fel şi prin catastrofe naturale ca inundaţii şi cutremure de pămînt. Deseori trebuie să sufere oameni nevinovaţi, cu toate că nu sînt vinovaţi cu nimic. Sînt toate acestea o dovadă, că Dumnezeu este indiferent, de ceea ce se întîmplă cu noi? Există vreo speranţă într-o oarecare lume mai bună, o lume, în care într-adevăr poţi să-ţi trăieşti cu plăcere această viaţă pe pămînt, lipsită de toate aceste grijuri?

3. De ce este înţelept de a aştepta, pentru a găsi răspuns la aceste întrebări?

³ Aceste întrebări pretind un răspuns mulţumitor şi în conformitate cu adevărul. Unii spun: „Dumnezeu vrea, ca noi să suferim“ sau: „Acestea sînt lucruri, pe care noi nu le putem înţelege“. Dar acestea nu sînt răspunsuri conform adevărului sau mulţumitoare. Dacă Dumnezeu a creat acest univers impunător, în care domneşte o astfel de ordine minunată, desigur că el a avut un bun motiv, de a permis, să se nască între oameni atîta dezordine. Şi să nu acceptăm, ca un astfel de Creator care este interesat faţă de creaturile sale proprii, ca el să ne spună, pentru ce a permis el  răul? Să nu aşteptăm noi, ca el, la timpul potrivit, să aducă în ordine aceste stări de lucruri rele, dacă el are putere pentru aceasta? Fiecare tată plin de iubire ar face aceasta pentru copiii lui, dacă el ar putea. Cu siguranţă că un Creator atotputernic, înţelept şi plin de iubire nu va f ace mai puţin pentru copii lui pămînteşti.

Cine poate să ne răspundă nouă cel mai bine?

4. Cine ar putea fi mai bine în stare, să ne spună nouă, pentru ce permite Dumnezeu răul?

⁴ Cine ar putea răspunde mai bine la întrebarea, pentru ce permite Dumnezeu răul? Deci, dacă ţi se reproşează ţie ceva, ai vrea tu atunci, să dai ascultare numai la aceea, ce au alţii de spus despre acestea? Sau vei dori să vorbeşti tu însuţi pentru tine, de a explica clar chestiunea fiecăruia, care este sincer interesat? Lui Dumnezeu i se aduce reproşul, că el permite răul. Dar pentru că el ştie cel mai bine, pentru ce îl permite, n-ar fi atunci drept, să-l lăsăm pe el însuşi să vorbească pentru el? De la oameni nu putem aştepta un răspuns mulţumitor, deoarece ei deseori reprezintă vederi contradictorii.

5. Este înţelept să credem, că Dumnezeu este autorul Bibliei? (2 Petru 1:21; Habacuc 2:2).

⁵ Unde ne dă Dumnezeu răspunsul? Creatorul a marcat numai un singur izvor, care ne poate da o explicaţie competentă despre aceea, ce s-a petrecut şi de ce. Acest izvor este Biblia, şi în ea se spune „Toată scriptura este inspirată de Dumnezeu“ (2 Tim. 3:16) *. Aceasta să nu ne surprindă pe noi, deoarece Dumnezeu dacă a avut puterea, să creeze acest univers uimitor, atunci desigur a putut să devină şi autorul unei cărţi. Deja oamenii pot transmite voci şi expresi de păreri, da chiar şi imagini cu ajutorul un  prin radio sau televizor. Deci pentru atotputernicul Creator nu a fost nimic ceva greu, de a transmite gîndurile sale scriitorilor omeneşti credincioşi şi să se îngrijească pentru aceea, ca acestea să fie scrise corect. De aceea plin de încredere a putut să spună apostolul Pavel: „Atunci cînd aţi primit Cuvîntul lui Dumnezeu, auzit de la noi, la-ţi primit nu ca pe cuvîntul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvîntul lui Dumnezeu“ (1 Tesaloniceni 2:13).

6. Cît de departe merge înapoi darea de seamă biblică, şi de aceea ce explicaţii ne poate ea mijloci? (Luca 1:1–4; mai ia în seamă Luca 3:23–38).

⁶ Probabil tu nu ai examinat niciodată Biblia. Totuşi poate eşti interesat să afli, că ea conţine cea mai completă dare de seamă prevăzută cu date, care există astăzi. Bazat pe fapte reale a putut un scriitor istoric a primului secol, doctorul Luca, să urmărească şi să întocmească arborele genealogic al lui Isus din Nazaret pas cu pas, nume cu nume, peste patru mii de ani înapoi pînă la primul om. Dar fiindcă darea de seamă a Bibliei ajunge înapoi pînă la începutul istoriei omenirii, ea ne poate spune de asemenea, cine este răspunzător pentru acest rău, pentru ce l-a permis Dumnezeu şi cum va procura el remedierea.

Este Dumnezeu vinovat de aceasta?

7. Cui să i se pună vina pentru nedreptăţile săvîrşite?

⁷ Cum te vei simţi tu, dacă ţi se reproşează o crimă, pe care altcineva a săvîrşit-o? Tu vei fi probabil revoltat despre această nedreptate. Dreptatea pretinde ca vinovatul să fie pedepsit iar cel nevinovat să fie eliberat. Dacă un conducător auto desconsideră la o intersecţie tabla indicatoare de stop şi prin aceasta pricinuieşte un accident grav, la aceasta nu este legea de vină. Dacă cineva este un chiulangiu şi se îmbolnăveşte, pentru că el a mîncat prea mult, atunci desigur nu este agricultorul de vină, care a recoltat alimentele. Dacă un bărbat tînăr în ciuda bunei lui educaţii, pleacă de acasă, nu ia în seamă sfatul bun  al tatălui său şi pe urmă ajunge în greutăţi, deci la aceasta nu este tatăl vinovat. De ce atunci să punem vina pe Dumnezeu, Părintele ceresc, dacă oamenii fac rele? Să nu se pună vina pe cel vinovat?

8. Care contradicţie rezultă dacă dăm lui Dumnezeu vina pentru răul existent?

 ⁸ Mai este încă ceva ce trebuie să luăm în considerare. Dacă noi facem răspunzător pe Dumnezeu, pentru  că oamenii mor de foame, cui datorăm noi atunci cîmpiile roditoare şi a livezilor cu pomi, care în multe ţări aduc roade bogate? Dacă noi facem răspunzător pe Dumnezeu pentru boli, atunci cui atribuim noi aptitudinile corpului, de a se vindeca singur? Dacă noi facem răspunzător pe Dumnezeu pentru mizeria unor cartiere din oraşe, atunci cui atribuim măreţia munţilor, a mărilor limpezi, a florilor minunate şi a copacilor maiestoşi? Evident se iveşte o contrazicere, dacă noi facem pe Dumnezeu răspunzător pentru problemele omenirii şi în acelaşi timp îi atribuim binele de pe pămînt. Un Dumnezeu plin de iubire nu poate produce în acelaşi timp bine şi rău.

9. Este logic de a se spune, că nu există Dumnezeu, numai pentru faptul că oamenii fac rele? (Isaia 45:18).

⁹ Cine spune că nu există Dumnezeu, agravează această problemă cu mult mai rău. Cine crede, că pămîntul şi minunatele forme de viaţă de pe el sînt provenite numai printr-o întîmplare, ignorează realitatea. Este un fapt real, că pămîntul este cu mult mai bine înzestrat, să corespundă cerinţelor vieţii, decît oricare casă. Şi cu toate acestea fiecare casă are un arhitect şi un constructor inteligent. Să fie atunci altfel cu această planetă, care are în atmosferă, pe cîmpie şi în apă cu mult mai mari şi minunate sisteme pentru menţinerea vieţii? Biblia dă răspunsul logic : „Orice casă este zidită de cineva, dar cel ce a zidit toate lucrurile, este Dumnezeu“ (Evrei 3:4). Ce este drept uni vin la concluzia, că nu există Dumnezeu, deoarece mulţi oameni fac rele. Dar aceasta este asemănător cu aceea, ca şi cînd am presupune, că casele nu ar avea arhitect sau un constructor, deoarece persoanele care trăiesc în aceste case, fac rele. Este acelaşi lucru ca şi cînd am spune, că dacă cineva face ceva greşit, el nu ar avea tată.

10. Cui trebuie să-i atribuim într-o mare măsură răutatea?

¹⁰ Deci cine este vinovat de toate aceste nenorociri, care se întîmplă asupra familiei omeneşti? O mare parte din vină trebuie să şi-o asume însăşi omenirea  asupra ei. Nesinceritatea şi dezamăgirile sînt motive pentru multe nelegiuiri. Mîndria şi egoismul sînt motivele pentru aceea, că se ruinează căsniciile, ura faţă de alţii şi că se cultivă prejudecăţi de rasă. Necunoştinţa şi nepăsarea sînt motivele pentru poluarea mediului înconjurător. Aroganţa şi prostia sînt motivele pentru războaie, şi dacă naţiuni întregi urmează orbeşte conducătorii lor politici în astfel de războaie, atunci trebuie să-şi atrihuie şi lor o parte din vină pentru aceste suferinţe, care se ivesc în legătură cu aceasta. Foametea şi sărăcia sînt atribuite omenirii mai cu seamă din cauza neglijenei şi lăcomiei. Chibzuieşte următoarele: lumea dă acuma afară în fiecare an 200 de miliarde dolari pentru înarmare. Gîndeştete numai, cît bine s-ar putea face, dacă aceşti bani ar fi cheltuiţi, pentru cultivarea de produse  alimentare care să fie în mod raţional distribuite s-ar desfiinţa regiunile sărace!

11. Este Dumnezeu vinovat de războaiele, la care se roagă preoţimea pentru armatele naţiunii lor? (Isaia 1:15; Proverbele 28:9)

¹¹ Dumnezeu nu este răspunzător nici pentru crimele, care au fost săvîrşite în numele religiei. De exemplu preoţimea s-a rugat lui Dumnezeu pentru bînecuvîntarea războaielor naţiunei lor. Cu toate că soldaţii care se omorau reciproc unul pe altul, aparţineau de multe ori aceleiaşi biserici, chiar dacă se luptau de partea opusă. Pentru aceasta nu i se poate da vina lui Dumnezeu, deoarece el condamnă aşa ceva, El spune că aceia care într-adevăr vor să-i slujească, trebuie ,să aibă iubire unii faţă de alţii“ (Ioan 13:34, 35). Dumnezeu spune că dacă ei nu au această iubire, vor fi „ca Cain care era de la cel rău, şi a ucis pe fratele său“ (1 Ioan 3:10–12). De a omorî oameni în numele lui Dumnezeu — fie în timpul închiziţiei sau în război — este comparabil cu obişnuitul obicei din vechime, de a-şi jertfi copiii, la zeii falşi. Şi Dumnezeul Cel Atotputernic, spune, ‘ceva ce eu nu le-am poruncit, şi nici în inima mea nu s-a ivit aşa ceva’ (Ieremia 7:31).

12. Pentru ce este caracterizată preoţimea în Biblie ca „Făţarnici“? (Matei 15:7–9).

¹² Mulţi oameni gînditori se simt indignaţi de aceea, că preoţimea se amestecă în politică, sprijinesc războaie şi răspîndesc învăţături false ca de exemplu, că Dumnezeu ar fi răspunzător de suferinţele din lume sau că el chinuieşte pe oameni veşnic într-un iad cu foc. Şi Dumnezeu se simte indignat de aceasta. Conducătorii religioşi, care învaţă şi fac ceva, ce este în contrazicere cu principiile lui Dumnezeu, sînt caracterizaţi în Cuvîntul lui Dumnezeu ca „Făţarnici“, şi despre ei se spune: ,Voi sînteţi ca mormintele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sînt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţie. Tot aşa şi voi pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, iar pe dinăuntru sînteţi plini de făţărnicie  şi fărădelege“ (Matei 23:27, 28). Isus le-a spus făţarnicilor conducători religioşi: „Voi aveţi de tată pe Diavolul“ (Ioan 8:44).

13. (a) Este deci Dumnezeu vinovat, dacă oamenii, şi chiar conducătorii religioşi, săvîrşesc crime? (b) Dar ce întrebări trebuiesc puse?

¹³ Nu, Dumnezeu nu este vinovat de crimele, pe care însăşi omul le-a săvîrşit, şi el nu este încă vinovat nici de crimele, care sînt binecuvîntate de preoţimea, care susţine, că slujesc lui Dumnezeu, dar care nu vorbesc adevărul şi nici nu procedează în conformitate cu el. A fost cumva ceva greşit la aceasta, cînd Dumnezeu a creat pe om? A dat el seminţiei omeneşti un început rău?

Un început perfect

14. Descrie, ce început a dat Dumnezeu strămoşilor noştri. (Geneza 1:26–31; 2:7–9, 15).

¹⁴ Dacă citeşti primele două capitole ale primei cărţi a lui Moise, Geneza, îţi vei putea da bine seama de una, că Dumnezeu a dat omenirii un început perfect. El i-a creat un corp desăvîrşit şi o minte perfectă, aşa încît nu trebuia să aibă frică, că vor deveni bolnavi sau că vor muri. Patria lor a fost, un parc minunat asemănător unei grădini frumoase plină cu flori, cu o vegetaţie abundentă şi pomi fructiferi. Nu le-au lipsit nimic. Din contră, din toate au existat din belşug. Afară de aceasta Dumnezeu a dat strămoşilor noştri un lucru interesant de făcut precum şi o ţintă demnă de dorit. El i-a însărcinat, să extindă acest paradis asemănător unui parc asupra întregului pămînt. În decursul timpului le-ar fi ajutat la această lucrare şi copiii lor perfecţi, pe care i-ar fi produs. Şi în cele din urmă familia omenească ar fi devenit o seminţie perfectă umană, ar fi populat un paradis pămîntesc, şi toată viaţa lor s-ar fi bucurat, şi chiar şi animalele ar fi fost ţinute în supunere.

15. Ce înseamnă perfecţiunea omenească, şi ce nu însemnează ea?

¹⁵ Dar pentru ce au luat toate un sfîrşit atît de  cumplit? Ar putea să fie de aceea, pentru că Dumnezeu într-adevăr nu a creat pe oameni perfecţi? Nu, acesta nu e cazul, deoarece în Deuteronomul 32:4 se spune despre Dumnezeu: „Lucrările lui sînt desăvîrşite“. Desăvîrşirea aici nu a însemnat, că prima pereche omenească a ştiut totul, să facă toate şi nu putea să procedeze greşit. Şi creaturile perfecte au graniţele lor. De exemplu există graniţe fizice. Dacă oamenii nu ar fi mîncat, băut sau respirat, ar fi murit. Ei nu ar fi putut călca nici legea gravităţii, de exemplu să sară de la o înălţime foarte înaltă, fără să se fi lovit. Şi mintea lor a fost supusă graniţelor. Evident că Adam şi Eva aveau încă o mulţime de învăţat, deoarece ei nu aveau experienţă. Dar orişicît ar fi învăţat, nu ar fi putut cunoaşte atît de mult cît Creatorul lor. Cu toate că ei au fost perfecţi, li s-au pus graniţe, pentru că au trăit în domeniu omenesc. Perfecţiunea a însemnat pur şi simplu aceea, că ei au fost compleţi, şi că ei nu au avut lipsuri fizice sau spirituale.

16. Ce graniţe a aşezat Dumnezeu omului, în interiorul căreia putea să-şi desfăşoare el mai bine libertatea lui (1 Petru 2:16).

¹⁶ Afară de aceasta Dumnezeu a dat omului deplină libertate de acţiune. Ei să nu se lase conduşi numai de instinct ca animalele. Desigur că tu eşti recunoscător pentru această libertate. Cred că nu ţi-ar plăcea, dacă cineva ţi-ar face program pentru fiecare minut din viaţa ta. Totuşi omul să nu aibă o libertate absolut nelimitată, ci numai o libertate relativă. El să se folosească de ea în limita graniţelor, care i-au fost puse de către legile lui Dumnezeu. Dumnezeu i-ar fi dat lui numai legi simple şi puţine, legi bune, care prin urmarea lor putea deveni cu adevărat fericită întreaga familie omenească. Prin aceea, că Dumnezeu a susţinut aceasta, ca oamenii să fie ascultători legilor sale, el a arătat iubire, deoarece el a ştiut, că respectarea acestor legi le va veni întotdeauna spre binele lor. O desconsiderare a lui Dumnezeu şi a legilor sale va tulbura fericirea lor. Nu le va aduce lor nimic bine. Da, va însemna pentru ei neapărat nenorocire,  deoarece Dumnezeu a avertizat pe Adam şi Eva, că „negreşit vor muri“, dacă-l va părăsi (Geneza 2:17). De aceea pentru a putea rămîne în viaţă, ei au trebuit nu numai să mănînce să bea şi să răsufle, ci să se lase conduşi de Dumnezeu şi de legile sale.

17. Din care alt motiv important sînt oamenii dependenţi de Dumnezeu? (Psalmii 146:3; Ieremia 17:5–9).

¹⁷ Mai există încă un alt motiv hotărîtor pentru aceea, că strămoşii noştri trebuiau să rămînă dependenţi de Dumnezeu. Motivul pentru aceasta este următorul: oamenii nu au fost creaţi ca ei să-şi administreze cu succes treburile lor, independenţi de Dumnezeu. Dumnezeu nu le-a dat dreptul şi nici capacitatea pentru aceasta. Biblia spune: „Soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, cînd umblă să-şi îndrepte paşii spre ţintă“ (Ieremia 10:23). De aceea Biblia explică: „Cine se încrede în inima lui este un nebun“ (Proverbele 28:26).

Cum şi-a luat cel rău începutul său?

18. Din care cauză au eşuat strămoşii noştri? (Iacob 1:14, 15; Psalmii 36:9).

¹⁸ Dar Pentru că toate şi-au luat un început atît de bun trebuie să ne punem întrebarea, de altfel din ce cauză au eşuat oamenii. A fost în felul următor: strămoşii noştri Adam şi  Eva, s-au folosit în mod fals de libertatea lor de hotarîre. Ei s-au decis, să meargă pe drumurile lor proprii, în loc sa se fi supus suveranităţi lui Dumnezeu. Într-adevăr femeia s-a gîndit, că ei pot deveni „ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul” (Geneza 3:5). Ei vroiau de la sme sa hotarasca ceace era corect sau ce era greşit, şi Pe lîngă aceasta s-au încrezut pe înţelepciunea lor. Ei nu au văzut dinainte imensa pagubă, pe care o vor pricinui prin atitudinea lor. Dar aceasta a fost urmarea, deoarece îDumnezeu nu poate minţi’ (Tit 1:2). Cînd s-au lepădat de suveranitatea lui Dumnezeu, aceasta a avut asemănătoarea urmare, ca şi cînd ai scoate un ventilator din priză. Dacă desparţi un ventilator de la sursa lui de curent, atunci începe sa încetineze şi în cele din urmă se opreşte. Asemănător s-a petrecut şi cu prima pereche de oameni. Cînd s-au desprins de la izvorul vieţii, Iehova Dumnezeu, a început o decadenţă, şi în sfîrşit au murit, Arin care s-a adeverit avertismentul lui Dumnezeu.

19. De ce sînt toţi oamenii imperfecţi din naştere? (Romani 5:12).

¹⁹ Dar pentru că strămoşii noştri au rebelat împotriva lui Dumnezeu, înainte de a avea ei copii, a fost aşezată imperfecţiunea înainte de naşterea primului lor copil. Adam şi Eva au devenit ca un şablon defect. Toate ce au produs ei, au fost de asemenea defecte. Ei au putut să dea copiilor mai departe numai aceea ce au avut ei însăşi: un corp imperfect şi o minte imperfectă. Ei nu au mai fost perfecţi, deoarece s-au retras înapoi de la acela, de la care puteau primi desăvîrşirea şi viaţa, adică de la Iehova Dumnezeu. În conformitate cu Romani 5:12 de atunci au fost născuţi toţi în imperfecţiune şi au fost supuşi bolilor, procesului de îmbătrânire şi morţii. Dar pentru aceasta nu se putea pune vina pe Dumnezeu. În Deuteronomul 32:5 se spune: „Ei din partea lor au procedat în mod stricător, ei nu sînt copii lui, este însăşi vina lor“. Şi în Ecleziastul 7:29 noi citim: „Dumnezeul cel adevărat a făcut pe oameni drepţi, cinstiţi . . . dar însăşi ei şi-au întocmit multe planuri“.

20. Cum este posibil, ca prin procedarea greşita a unora s-a iscat o pagubă la atîţia oameni?

 ²⁰ Dar este logic, ca prin neascultarea a numai doi oameni să aibă urmări atît de tragice asupra tuturor? Ei bine noi ştim, că prin neglijenţa unei singure persoane care nu a luat în seamă un mic factor de siguranţă la construirea unei clădiri, poate interveni o catastrofă care ar putea costa viaţa mai multor persoane. Dacă nu este luat în considerare un astfel de  factor de siguranţă la construirea unui baraj de acumulare ar putea ca masa de apă acumulată de baraj să facă o spărtură şi să provoace o mare distrugere. Daca un om de stat numai o data este necinstit sau o singură dată se lasă mituit va da naşte re la un lanţ de reacţii şi fapte nepotrivite printre membri guvernului sau, şi aceasta poate aduce ca urmare mare pagube la milioane de oameni. Într-o familie în care tatal şi mama iau o hotărîre greşită ca urmare trebuie de multe ori copiii să sufere. Strămoşi noştri au luat o hotărîre greşită. Ca urmare acesteia întreaga familie omenească a căzut în imperfecţiune şi nenorociri.

21. De ce a decretat Dumnezeu pedeapsa cu moartea, şi cum a arătat el cu toate acestea milostenia?

²¹ Deoarece prin aceasta a fost atinsă legea şi integritatea lui Dumnezeu, el nu a putut permite, ca lezarea legilor sale să rămînă nepedepsite. Ce respect ar fi avut omul faţă de Dumnezeu sau faţă de legile sale dacă el nu s-ar fi îngrijit pentru aceea ca legile Sale să fie respectate? Am mai avea noi respect faţă de oamenii de stat care nu se ţin de legile lor proprii care le elaborează, pe care anumiţi oameni le calcă cu voia fără a fi pedepsiţi pentru aceasta? De aceea Dumnezeu a executat pedeapsa pentru neascultare, pe care el a stabilit-o anume pedeapsa cu moartea. Dar totuşi în milostenia lui a dat ocazia primei perechi omeneşti, de a avea copii. Să fim recunoscători pentru aceasta deoarece de altfel noi nu am fi în viaţă. Aşa deci noi în urma greşelii săvîrşite de Adam şi Eva sîntem imperfecţi. Dar cu toate acestea nu preferăm noi mai bine viaţa decît moartea?

22. De asemenea cine se mai face răspunzător într-o mare măsură pentru acest rău? (Matei 4:1–11; Efeseni 6:12).

²² Înseamnă aceasta ca provenienţa a răului este de căutat exclusiv numai la oameni? Nu motivul este mai adînc. Omul nu a fost singura creatură înzestrată cu înţelepciune, pe care i-a creat Dumnezeu. Deja înainte de aceasta a creat el în ceruri nenumăraţi fii  înzestraţi cu înţelepciune, creaturi spirituale. Ei de asemenea au avut libertate de procedare, dar totuşi trebuiau să se supună legilor bune şi înţelepte ale lui Dumnezeu pentru a putea rămîne în viaţă. Cu toate acestea una din aceste creaturi spirituale a avut dorinţe nedrepte. Şi dacă cineva încontinuu se gîndeşte la ceva nedrept, poate merge atît de departe, încît el în cele din urmă săvîrşeşte nelegiuirea, asupra căreia s-a gîndit încontinuu. Aşa s-a petrecut şi cu această creatură spirituală. S-a dezvoltat atîta egoism, încît în cele din urmă a pus la îndoială modul de procedare al lui Dumnezeu. A spus soţiei lui Adam, Eva, ei pot fi liniştit neascultători lui Dumnezeu, şi a afirmat: „Voi cu siguranţă nu veţi muri“ (Geneza 3:4). Au pus la îndoială, că viaţa lor veşnică şi fericirea lor ar fi depins de Dumnezeu. Da această creatură spirituală le-a spus lor chiar, că ar fi în avantajul lor, dacă vor fi neascultători, căci atunci vor deveni ca Dumnezeu. Cu aceasta a pus la îndoială veracitatea lui Dumnezeu. Şi prin aceasta, că s-a pus la îndoială legile lui Dumnezeu, s-a trezit dubiul în modul de guvernare al lui Dumnezeu — da chiar la dreptul lui Dumnezeu de a guverna. Din acest motiv a fost această creatură numită Satan, care însemnează împotrivitor, şi Diavol, care înseamnă calomniator.

Pentru ce permite el atîta timp?

23, 24. Pentru ce a pretins lămurirea problemei de discuţie un anumit timp?

²³ Dar fiindcă Dumnezeu este cu mult mai puternic, ar fi fost pentru el ceva uşor, ca pe aceşti rebeli-omul şi acea creatură spirituală să-i stîrpească imediat la început. Dar prin aceasta chestiunea nu era mulţumitor aplanată. De ce nu? Deoarece nu a fost provocată puterea lui Dumnezeu. Chestiunea de discuţie era de natură morală. Acum s-au ivit în spaţiu următoarele întrebări importante: S-ar dovedi a fi cu succes drumul rebeliuni? Ar putea aduce vreo guvernare, care nu ia în seamă pe Dumnezeu, un folos durabil întregii  familii omeneşti? Ce ar fi mai bine pentru omenire: guvernarea lui Dumnezeu sau guvernarea oamenilor? Dumnezeu în înţelepciunea lui a ştiut, că lămurirea acesteia precum şi a altei chestiuni de controversă pretinde timp. De aceea a rînduit el o perioadă de timp, în care omenirea să aibă ocazie suficientă să ajungă la punctul lor culminant de performanţă politică, socială, industrială şi ştiinţifică.

²⁴ Această perioadă de timp nu putea dura numai cîteva zile sau ani. Ea trebuia să se întindă peste mai multe generaţi, pentru ca să se poată răspunde întrebării fără nici-o îndoială sau dubiu. Cîteodată procesele se întind cu săptămînile şi chiar luni, chiar dacă este vorba numai de două persoane. Marile chestiuni de controversă, care există în legătură cu guvernarea lui Dumnezeu, pretinde o lămurite completă, nu numai pe jumătate. Atunci chestiunile de discuţie nu mai trebuia să fie lămurite încă odată la un alt timp în viitor. Un Dumnezeu plin de iubire se dă drept mulţumit numai cu o lămurire completă. Şi noi putem fi bucuroşi, că aceasta este aşa, pentru că numai atunci cînd aceste întrebări vor fi completamente lămurite, va fi liber drumul pentru o pace fără sfîrşit şi pentru o  viaţă în siguranţă pentru întreaga familie universală a lui Dumnezeu, pentru copiii săi cereşti şi pămînteşti.

25. A adus neatîrnarea de Dumnezeu omenirii, în ciuda progreselor materiale, adevărata pace şi fericire?

²⁵ Acum sînt deja circa 6 000 de ani trecuţi, de cînd s-au ivit aceste întrebări de discuţie. Care au fost urmările neatîrnării de guvernarea lui Dumnezeu? Au probat toate formele de guvernare posibile, toate orînduirile sociale posibile, toate sistemele economice şi toate religiile posibile. Dar nici una din aceste străduinţe n-au dus la adevărata pace, la securitate, la o sănătate şi fericire durabilă. Se poate aduce laudă progreselor materiale, dacă singur numai cel de-al doilea război mondial a provocat moartea a peste 50 de milioane de oameni? Este un progres de a trimite oameni pe lună, cînd aceleaşi rachete, sînt dotate cu focoase atomice, pentru distrugerea în masă a omenirii şi cînd unele sute de milioane de oameni de pe pămînt flămînzesc şi suferă de sărăcie, în timp ce aceşti oameni se plimbă pe lună? La ce foloseşte de a avea o casă cu toate comforturile, dacă familiile sînt dezbinate, dacă numărul divorţurilor este în continuă creştere, dacă frica de criminalitate cuprinde vecinătatea, dacă poluarea mediului înconjurător este în creştere şi cartierele de mizerie devin tot mai mari, dacă prin depresiuni economice devin milioane de oameni şomeri şi dacă scandaluri, războaie civile şi căderi de guvern ameninţă în fiecare an familiile şi felul nostru de viaţă?

26. Ce s-a putut învăţa între timp asupra urmărilor de neatîrnare a omului faţă de Dumnezeu? (Psalmii 127:1)

²⁶ Adevărul arată aşa, după cum a recunoscut Kurt Waldheim, fost secretarul general al Naţiunilor Unite: „În ciuda modernelor noastre cuceriri omul se simte astăzi mai nesigur ca oricînd“ *. Şi în cartea Environmental Ethics (Etica mediului înconjurător) se spune: „Omul, care a fost creat, să respire aer  curat, să bea apă curată, iar pentru împrejurimile lui naturale să fi avut o sursă de bucurii, a schimbat mediul său înconjurător şi acum observă, că el nu i se poate acomoda. El pregăteşte în felul lui execuţii în masă“ *. După ce răul a fost permis atîta timp, persoanelor inteligente să le fie clar, că omul nu a fost creat cu capacitatea, ca să-şi poată conduce cu succes afacerile lui fără a fi îndrumat de Dumnezeu. Şi după 6 000 de ani de încercări neizbutite ale omului nimeni nu poate să-i facă reproşuri lui Dumnezeu, că el nu ar fi rînduit timp suficient omului, pentru încercare. Timpul îngăduit a fost destul de lung, pentru a dovedi, că drumul rebeliuni împotriva lui Dumnezeu este un drum greşit.

În curînd se va sfîrşi acest rău

27. Cît de radicală este schimbarea, pe care a prevăzut-o Dumnezeu? (Proverbele 2:21, 22; Romani 16:20).

²⁷ Familia omenească necesită de urgenţă o schimbare spre bine. Da, noi avem nevoie de un sistem complet nou. Aşa după cum a recunoscut sociologul Erich Fromm, că aceste inconveniente din societate se vor putea rezolva numai atunci, „dacă acest sistem în întregime, aşa, cum a existat el în decursul celor aproape 6 000 de ani a istoriei, să poată fi înlocuit cu un alt sistem, care este fundamental altfel“ *. Exact aceasta va face Dumnezeu! Dumnezeu ne-a asigurat pe noi, că el va nimici întregul sistem rău actual şi împreună cu toţi acei care-1 preferă acest sistem, îndată ce timpul hotărît de el va fi împlinit. „El va nimici pe toţi cei răi“ (Psalmii 145:20).

28. Cum ne arată Biblia timpul în care trăim, şi de ce? (2 Tim. 3:1–5, 12, 13; Matei 24:3–14 ).

²⁸ Cînd va fi aceasta? În curînd, deoarece Cuvîntul lui Dumnezeu arată, că greutăţile incomparabile, de care este bîntuită familia omenească de la izbucnirea  Primului razboi mondial (1914) este semnul pentru aceea, ca noi trăim în „ultimele zile“ după cum remarcă Biblia. Biblia a spus dinainte, că în aceste „zile din urmă“ vor exista războaie mondiale, criminalitatea va lua proporţii foamete, boli, majoritatea oamenilor sînt iubitori de plăceri, o cădere de la credinţa în Dumnezeu, făţărnicie religioasă decădere religioasă precum şi alte evenimente. Aceste evenimente se pot compara cu amprentele unui deget. Ele remarcă cu siguranţă generaţia noastră ca ultima, în care Dumnezeu va tolera astfel de situaţii înspăimîntătoare. Isus a spus dinainte, că generaţia noastră va trăi cu adevărat sfîrşitul acestui sistem de lucruri, care stăpîneşte astăzi pămîntul.

29. De unde ştim noi, că sfîrşitul acestui sistem este aproape?

²⁹ Afară de aceasta a spus Isus despre generaţia care a trăit începutul acestor „zile din urmă“ în anul 1914: adevărat vă spun eu vouă că această generaţie în nici un caz nu va trece, pînă nu se vor întîmpla toate aceste lucruri” (Matei 24:34). Aceasta înseamnă, că unii dintre aceea, care au fost în viaă la izbucnirea primului război mondial vor trăi şi sfîrşitul sistemului actual al lucrurilor. Acea generaţie, care a trăit primul război mondial este deja destul de bătrînă, şi aceasta este o dovada importanta pentru aceea, ca sfîrşitul acestui rău se apropie repede.

30. Ce se va întîmpla cu toate aceste sisteme de guvernare, care stăpînesc acum pămîntul? (Ţefania 3:8; Isaia 1:28).

³⁰ Dacă sfîrşitul va veni, atunci Dumnezeu îşi va arata marea sa putere şi va interveni direct în chestiunile omului. Toate sistemele omeneşti, care i se împotrivesc lui vor fi nimicite. În profeţia din Daniel, capitolul 2, vers 44 se spune în această privinţă:  „în timpul acestor imperii, Dumnezeul cerurilor va întemeia o împărăţie care nu va pieri niciodată. Nici un alt popor nu va moşteni domnia lumii de la ea. Toate celelalte imperii vor fi nimicite pentru totdeauna, şi ea însăşi va dăinui veşnic“ Stuttgarter Erklärungsbibel (Biblia explicativă Stuttgart). Cînd toate sistemele omeneşti dăunătoare vor fi înlăturate din drum, atunci domnia lui Dumnezeu va fi singură peste întreg pămîntul.

31. Ce guvernare a prevăzut Dumnezeu pentru întreaga omenire? (Matei 6:9, 10).

³¹ Domnia lui Dumnezeu va fi exercitată de un guvern nou, de un guvern ceresc — de regatul lui Dumnezeu. Aceasta guvernare o va face Isus Cristos ca punctul principal al învăţăturilor sale. Şi el a spus dinainte, că la timpul potrivit va prelua domnia singură asupra întregului pămînt. Dar pentru că regatul de sub conducerea lui Dumnezeu este guvernat din cer, nu există pericolul, că el va fi stricat de către oameni egoişti. De aceea puterea de guvernare va fi acolo unde a fost la început, adică în ceruri, la Dumnezeu. Cînd Dumnezeu va domni peste pămînt, atunci promisiunea lui se va adeveri: „Locuitorii ţării roditoare (vor) învăţa negreşit dreptatea“ (Isaia 26:9). Şi nu va mai fi dus în eroare nimeni prin religiile false, pentru că nu vor mai exista. Atunci toţi oamenii cei vii vor fi învăţaţi despre adevărul lui Dumnezeu şi scopurile sale, atunci promisiunea va deveni realitate: „Pămîntul va fi plin de cunoştinţa lui Dumnezeu, ca fundul mării de apele care-l acopăr“ (Isaia 11:9).

O nouă orînduire dreaptă

32. Cît de cuprinzătoare va fi pacea sub domnia regatului lui Dumnezeu? (Isaia 2:2–4).

³² Sub domnia regatului lui Dumnezeu va lua fiinţă o societate cu totul nouă, o societate din oameni cu frica lui Dumnezeu. În această nouă orînduire, Dumnezeu va dovedi, prin aceea ce face, că el se interesează de noi. Niciodată nu va mai prejudicia războaiele pacea şi fericirea oamenilor. Pentru ce nu? Deoarece toţi aceia, care au supravieţuit sfîrşitul acestei lumi rele din prezent, vor fi deja şcolaţi în căile păcii, aşa încît noua societate omenească va lua un început paşnic. Toţi aceia care vor trăi în această nouă orînduire, vor primi pe mai departe aceeaşi şcolarizare, pentru ca ei să poată face voia lui Dumnezeu. De aceea promisiunea se va împlini cu siguranţă: „El a pus capăt războaielor pînă la marginea pămîntului“ (Psalmii 46:8, 9). Cît de completă va fi această pace? Cuvîntul profetic al lui Dumnezeu spune: „Cei blînzi vor poseda pămîntul, şi se vor bucura de pace deplină“ (Psalmii 37:11).

33. Ce transformare va trăi pămîntul?

³³ Afară de aceasta aceia, care vor trăi în această  nouă orînduire, vor transforma pămîntul într-un paradis, aşa cum a prevăzut Dumnezeu la început. Ce lucru mulţumitor va fi acesta pentru omenire! Restabilirea paradisului va însemna, că oamenii se vor putea bucura pe deplin de lacuri, rîuri şi mări; de dealuri, munţi, cîmpii şi văi; de florile frumoase, tufişuri, copaci precum şi de animalele interesante. Nu va mai fi nici insuficienţă de produse alimentare, deoarece „pămîntul îşi va da cu siguranţă  roadele; Dumnezeu, Dumnezeul nostru ne va binecuvînta“. Da, „Va exista belşug de grîne pe pămînt; pe vîrful munţilor va fi abundenţă“ (Psalmii 67:6; 72:16).

34. Ce vindecări corporale se vor face?

³⁴ Împreună cu o pace durabilă şi o hrană abundentă şi sănătatea se va reîntoarce iarăşi. Da Dumnezeu care a creat pe om, ştie mai bine ca orice doctor, ce este de făcut, pentru a vindeca oamenii schilozi, ca orbii să vadă şi surzii să-i facă să audă şi să extirpeze toate bolile, procesul de îmbătrînire precum şi moartea. Că Dumnezeu posedă puterea să facă aceasta, a dovedit Isus Cristos într-o proporţie mai mică, cînd a fost el pe pămînt. Biblia ne raportează: „Atunci au venit la el multe noroade avînd cu ele şchiopi, orbi muţi ciungi, şi mulţi alţi bolnavi. I-au pus la picioarele lui, şi el i-a vindecat aşa că noroadele se mirau, cînd au văzut că muţii vorbesc ciungii se însănătoşază schiopii umblă şi orbii văd“ (Matei 15:30, 31).

35, 36. Cum vor primi cei mor i ocazia, de a trăi în noua orînduire a lui Dumnezeu? (Ioan 5:28, 29; Luca 7:11–15).

³⁵ La acest paradis pămîntesc s-a gîndit Isus cînd i-a spus acelui om, care era atîrnat lîngă el pe un  stîlp: „Tu vei fi cu mine în paradis“ (Luca 23:43). Totuşi acest om a murit. Deci cum poate el sa ajungă în paradis? Printr-o altă pregătire minunată, care arată cît de mult se îngrijeşte Dumnezeu de noi: prin învierea din morţi. În Faptele apostolilor 24:15 se spune: „Va fi o înviere pentru cei drepţi cît şi pentru cei nedrepţi”. În timpul cît era Isus pe pămînt, el a înviat morţi, pentru a dovedi, că Dumnezeu are puterea, să facă aceasta sub domnia regatului sau.

³⁶ Îţi vine ţie greu, să crezi în înviere? Desigur că tu ai văzut la televizor filme a căror producători sînt deja demult morţi. Tu auzi vocea lor, vezi purtarea lor şi le recunoşti tipicele lor semne remarcabile. Dacă oamenii deja pot păstra aşa ceva pe bandă magnetică atunci desigur că atot-înţeleptului Dumnezeu nu-i va veni greu, să menţină în memoria sa personalităţile şi semnele caracteristice ale fiecărui om în parte, pe care doreşte el să-l refacă. El a făcut aceasta şi el va trezi pe aceşti morţi iarăşi la viaţă. Aşa vor primi şi ei ocazia de a trăi în noua orînduire a lui Dumnezeu. Şi prin aceea că Dumnezeu va goli mormintele şi va elibera omenirea de bolile lor moştenite, de la procesul  de îmbatrînire şi moarte el va „nimici într-adevăr moartea pentru vecie“ (Isaia 25:8). Prin urmare omenirea va putea trăi veşnic.

37. Cum se poate spune, că Dumnezeu în schimbul pierderilor suferite pe nedrept, va compensa cu mult mai mult?

³⁷ Dumnezeu prin regatul său va îndepărta completamente situaţiile rele care domnesc deja de atîta timp. Pe veci îşi va dovedi El marea Sa îngrijire pentru noi, prin aceea că ne va binecuvînta cu mult mai mult, decît am suferit noi pierderi în trecut. Grijurile, pe care le-am trăit noi în actualul sistem de lucruri, vor dispare tot mai mult din memoria noastră, în cazul că noi vom mai vrea să ne amintim de ele. Dumnezeu a promis: Eu voi face un cer nou (O nouă guvernare cerească pentru întreaga omenire) şi un pămînt nou (o societate omenească dreaptă); aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu-i vor mai veni în minte. Ci vă veţi bucura şi vă vel veseli, pe vecie, pentru cele ce voi face“ (Isaia 65:17, 18). Dar pentru că nouă ne stă scurt înainte astfel de binecuvîntări măreţe tu vei putea cu siguranţă înţelege, pentru ce spune Biblia_{, „}Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor“. Şi de ce nu? „Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tînguire nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintîi au trecut“ (Apocalipsul 21:4).

Dumnezeu arată interes - facem şi noi aceasta?

38. Ce fel de oameni doreşte Dumnezeu să aibă în noua sa orînduire? (Psalmii 37:37, 38).

³⁸ Adevărul că Dumnezeu va face un sfîrşit în curînd acestui rău şi va întroduce o minunată orînduire nouă dovedeşte că el este într-adevăr interesat de noi şi se îngrijeşte de noi. Dar ne interesăm şi noi de el? Dacă da atunci trebuie să dovedim aceasta. Ce trebuie noi să facem? Biblia spune: „Lumea şi pofta ei trece dar cine face voia lui Dumnezeu rămîne în veac“ (1 Ioan 2:17). Dumnezeu doreşte să aibă în noua sa orînduire numai astfel de oameni care face  voia lui i se supun domniei sale drepte. Astfel de oameni vor da ascultare legilor sale şi vor contribui, ca „noul pămînt“ să devină un loc pentru care merită să trăieşti. Oamenii care se împotrivesc domniei lui Dumnezeu, vor tulbura numai pacea, şi de aceea ei nu vor avea voie să trăiască acolo.

39. Despre ce trebuie tu să te străduieşti, dacă tu vrei să trăieşti veşnic? (Proverbele 2:1–6).

³⁹ Doreşti tu să trăieşti în noua orînduire dreaptă a lui Dumnezeu? Atunci tu va trebui în primul rînd să cunoşti condiţiile lui Dumnezeu pentru această viaţă. Se cere prin aceasta prea mult? Dacă cineva îţi oferă un cămin frumos împrejmuit de un parc, pentru care tu nu ai nimic de plătit, nu-i vei lua tu timp pentru aceea să constaţi dacă tu îndeplineşti condiţiile pentru aceasta? Cuvîntul lui Dumnezeu oferă cu mult mai mult — viaţă veşnică pe un pămînt paradiziac — sub condiţia ca noi să ne străduim să găsim care este voia lui Dumnezeu pentru noi, şi pe urmă să facem aceasta. Biblia spune: „Aceasta înseamnă viaţa veşnică că ei încontinuu îşi însuşesc cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre acela, pe care tu l-ai trimis Isus Cristos“ (Ioan 17:3).

40. Ce folos putem avea noi deja acuma de la Biblie? (2 Timotei 3:16, 17).

⁴⁰ Din Biblie tu vei primi pentru tine şi familia ta o îndrumare practică, care pentru viaţă este atît de necesară astăzi în aceste timpuri neliniştite. Afară de aceasta vei dobîndi o mulţumire sufleteasca deoarece Biblia explica din ce cauza sînt situaţiile actuale atît de rele şi ce va aduce viitorul. Dar ce este mai important, ea îţi va ajuta ţie să dezvolţi o iubire sinceră faţă de Dumnezeu, prin care tu vei învăţa că „el răsplăteşte pe aceea care-l caută cu sinceritate“ (Evrei 11: 6).

41. Ce ajutor îţi va oferi ţie cu plăcere Martorii lui Iehova?

⁴¹ Martorii lui Iehova sînt bucuros dispuşi să-şi consacre timpul lor, pentru a-ţi ajuta ţie, să cunoşti mai  mult despre pretenţiile lui Dumnezeu pentru această viaţă în noua sa orînduire. Fără îndoială că tu mai ai încă şi alte întrebări de pus despre Dumnezeu şi Biblie. Martorii lui Iehova vor fi bucuroşi să discute cu tine din Biblia ta şi în locuinţa ta aceste lucruri. Atunci tu nu vei merge pe un drum independent sau să te încrezi pe părerile oamenilor imperfecţi, ci vei fi condus de către cel mai bun izvor, care stă astăzi la dispoziţie. De aceea ia acesta în seama atîta timp cît mai este vreme pentru aceasta, sfatul inspirat din Cuvîntul lui Dumnezeu: „Smeriţi-vă dar sub mina tare a lui Dumnezeu . . . căci el însuşi îngrijeşte de voi“ (1 Petru 5:6, 7).

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]

[Digrama de la pagina 22]

(Pentru aranjarea textului în pagină vezi publicaţia)

TOATE ÎN DECUSRUL UNEI GENERAŢII

1914

Războaie Mondiale

Foamete

Epidemii

Criminalitate

Murdărirea mediului înconjurător

Sfîrşitul acestui sistem

[Imaginea de la pagina 6]

Dacă sărăcia şi mizeria i se atribuie lui Dumnezeu . . .

[Imaginea de la pagina 7]

. . . Cine este atunci Autorul frumuseţilor pămîntului şi a produselor îmbelşugate ale cîmpiilor?

[Imaginea de la pagina 9]

Pămîntul este cu mult mai bine echipat pentru a corespunde nevoilor de subzistenţă decît fiecare casă

[Imaginea de la pagina 9]

Dacă deja fiecare casă are cîte un maistru constructor, cu cît mai mult are atunci pămîntul!

 [Imaginea de la pagina 13]

Biblia arată, că scopul lui Dumnezeu constă din aceea, să facă, din întregul pămînt un parc frumos, în care omul să se fi bucurat pentru totdeauna.

[Imaginea de la pagina 14]

Dacă desprinzi un ventilator de la sursa lui de curent începe să încetineze pînă se opreşte. Asemănător a fost şi cu oamenii, cînd s-au lepădat de Dumnezeu: a început o decădere.

[Imaginea de la pagina 16]

Dacă numai un mic factor de siguranţă nu este luat în seamă, se poate prăbuşi chiar un mare baraj de acumulare. Cînd strămoşii noştri au călcat legile lui Dumnezeu, a urmat un val de răutate şi suferinţe.

[Imaginea de la pagina 19]

Un proces poate fi tărăgănat cu săptămînile, chiar dacă este vorba numai de două persoane. Chestiunea de controversă în legătură cu guvernarea lui Dumnezeu trebuia pe deplin şi pentru totdeauna lămurită, şi aceasta pretindea timpul suficient.

[Imaginea de la pagina 24]

În noua orînduire a lui Dumnezeu nu vor mai exista războaie, deoarece el va opri războaiele.

[Imaginea de la pagina 25]

Niciodată nu vor mai suferi oamenii de foame

[Imaginea de la pagina 25]

Cu binecuvîntarea lui Dumnezeu pămîntul va da roade din belşug

[Imaginea de la pagina 26]

Persoane mai bătrîne vor fi restabilite la o vitalitate care este o expresie a tinereţii şi a sănătăţii perfecte

[Imaginea de la pagina 27]

Toţi morţii, pe care-i păstrează Dumnezeu în memorie, vor reveni iarăşi la viaţă şi vor fi din nou împreună cu iubiţii lor.

 [Imaginea de la pagina 29]

Sub domnia regatului lui Dumnezeu viaţa va oferi atîta bucurie, încît toată suferinţa care am suferit-o pînă acum în mod nedrept, nu se va putea compara nici pe departe.

[Imaginea de la pagina 31]

Dacă ţi se oferă, să trăieşti într-o regiune frumoasă, nu vei dori tu atunci să şti, ce fel de condiţi trebuie tu să îndeplineşti? Noua orînduire a lui Dumnezeu oferă mult mai mult, dar noi trebuie să ne luăm timp, pentru a căuta, care sînt condiţiile pe care noi trebuie să le îndeplinim.