Un pod ce renaşte din cenuşă

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN BULGARIA

PESTE râul Osam, ce şerpuieşte prin zona central-nordică a Bulgariei, trece podul din Loveci: o impresionantă structură acoperită, ce are o istorie la fel de bogată ca a oamenilor cărora le slujeşte.

Unul dintre primii oameni care au îndreptat atenţia asupra acestui pod a fost geologul austriac Ami Boué, care a vizitat oraşul Loveci pe la începutul secolului al XIX-lea. În scrierile sale, a vorbit despre „un pod de piatră acoperit, având de-o parte şi de alta prăvălioare ce-i dau un farmec aparte“. Acest pod, unic în felul lui, lega cele două părţi ale oraşului şi slujea drept piaţă. Ajunsese un soi de simbol al locului.

Iniţial, podul fusese construit din lemn, nu din piatră. De-a lungul timpului însă, fiind luat de nenumărate ori de apele râului ieşite din matcă, a trebuit reconstruit. În 1872, podul a fost distrus cu desăvârşire de puhoaie, lăsând cele două părţi ale oraşului izolate.

Refacerea podului nu avea să fie o sarcină tocmai uşoară. De aceea, pentru proiectarea şi construirea unui pod mai solid, a fost angajat faimosul constructor bulgar Kolio Ficeto.

Un proiect inedit

Ficeto a hotărât să urmeze conceptul original şi să ridice un pod acoperit, mărginit de prăvălii. Lung de 84 m şi lat de 10 m, podul urma să aibă piloni înalţi de cinci metri, de formă ovală, cu partea mai îngustă îndreptată înspre amonte. Pilonii aveau o caracteristică aparte. La mijloc aveau nişte deschizături care ajungeau până în partea de sus şi prin care apele umflate puteau să treacă. Peste piloni, Ficeto a pus grinzi şi scânduri solide de stejar. Restul podului, inclusiv cele 64 de prăvălii ce-l mărgineau, erau din lemn de fag. Acoperişul, construit tot din fag, era îmbrăcat cu tablă.

Pentru a îmbina grinzile de susţinere ale podului, Ficeto a preferat cepurile de lemn în locul cuielor forjate, ceea ce a constituit o altă caracteristică interesantă a proiectului. Apoi, s-a făcut drumul: s-a pavat cu piatră planşeul de lemn, peste care s-a întins un strat de prundiş. Ziua, lumina soarelui pătrundea prin ferestruicile laterale şi prin deschizăturile din acoperiş. Noaptea, se aprindeau felinarele. Proiectarea noului pod şi construcţia în sine au durat, în total, trei ani [1].

Viaţa pe pod

Cum era viaţa pe pod? Iată ce a spus cineva care a trăit pe vremea aceea: „Vânzătorii, trecătorii şi băgătorii de seamă rareori erau tulburaţi de vreo maşină, de vreo căruţă sau de vreun măgăruş cu poveri în spinare. Vocile li se contopeau cu cele ale tinichigiilor . . . şi ale vânzătorilor ce căutau să-şi atragă  muşteriii în gura mare. Podul avea viaţa lui. Micile prăvălii viu colorate, înţesate cu împletituri de lână, mărgele şi alte mărfuri, îşi aveau toate ritmul şi obiceiurile lor“.

Dar oamenii nu veneau pe pod doar pentru cumpărături, ci şi pentru relaxare, căci mulţi proprietari de magazine erau şi muzicanţi. „Într-o prăvălie, erau vreo cinci, şase bărbieri pricepuţi în ale bărbieritului, dar şi în ale muzicii, întreţinându-şi clienţii cântând la instrumente cu coarde. Clienţii erau încântaţi să-i aştepte“, a mai spus persoana citată în paragraful anterior. După Primul Război Mondial, câţiva dintre ei au înfiinţat de altfel aşa-numita Orchestră a Bărbierilor.

Lovit de dezastre

Vreme de jumătate de veac, podul acoperit, construit de Ficeto, a supravieţuit furiei apelor, războaielor şi altor calamităţi. Însă în noaptea de 2 spre 3 august 1925, limbi uriaşe de foc au înroşit cerul de deasupra oraşului Loveci. Cuprins de flăcări, pitorescul pod a fost prefăcut în cenuşă. Ce s-a întâmplat? Să fi fost neglijenţa cuiva sau vreo mână criminală? Nici până azi nu se ştie sigur. Cert însă este un lucru: oraşul a rămas din nou fără pod.

În 1931 a fost terminat un nou pod acoperit, mărginit de prăvălioare şi ateliere [2]. Dar, în loc de lemn şi piatră, noul constructor a folosit oţel şi beton. În ansamblu, proiectul diferea mult de cel al lui Ficeto. Acoperişul era din sticlă, iar o porţiune de la mijlocul podului nu avea pereţi exteriori. Totuşi, în 1981–1982, podul a fost din nou construit după proiectul lui Kolio Ficeto [3].

Podul acoperit, străjuit şi-acum de prăvălii, este un simbol al oraşului Loveci şi poartă pecetea măiestriei arhitecturale. El continuă să fie un punct de atracţie pentru localnici şi turişti deopotrivă.

[Harta de la pagina 22]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

BULGARIA

SOFIA

Loveci

[Provenienţa fotografiei de la pagina 23]

Fotografia 2: Din cartea Lovech and the Area of Lovech