Obiceiuri străvechi în Mexicul de azi

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MEXIC

ÎN MEXIC, vechile obiceiuri şi credinţe religioase n-au fost detronate de apariţia celularului ori a internetului. De-a lungul secolelor, unele obiceiuri ale indienilor au fost asimilate de religia romano-catolică. De fapt, catolicii din Mexic practică şi azi aceste obiceiuri.

De exemplu, în 2 noiembrie mulţi mexicani merg în cimitire pentru a sărbători Ziua Tuturor Sufletelor, numită şi Ziua Morţilor. Ei lasă la mormintele celor dragi flori, mâncare şi băuturi alcoolice. Unii chiar aduc formaţii muzicale să cânte melodiile preferate ale celor dragi care au murit. În plus, mulţi catolici îşi fac în casă altare, unde aşază o fotografie a persoanei dragi decedate.

Enciclopedia de México precizează că anumite practici legate de sărbătoarea Zilei Morţilor „conţin elemente [asemănătoare] sărbătorilor indiene din lunile ochpaniztli şi teotleco, când se aduceau ca ofrande flori cempasúchil şi mâncare tamales; ele erau oferite [sufletelor morţilor] manes, la scurt timp după strânsul recoltei — sfârşitul lui octombrie, începutul lui noiembrie“. Aşa cum se arată în această enciclopedie, anumite obiceiuri seamănă cu unele sărbători din epoca prehispanică, sărbători în care se făcea simţit şi un spirit de carnaval.

Cultul Fecioarei

O altă sărbătoare a catolicilor mexicani este cea din 12 decembrie. În această zi, mii de pelerini de pe tot cuprinsul Mexicului se îndreaptă spre biserica dedicată Fecioarei din Guadalupe, aflată pe colina Tepeyac din Ciudad de Mexico. Mulţi vin pe jos, călătorind mai multe zile, timp în care se roagă la Fecioară. Când ajung, intră în biserică în genunchi (vezi fotografia de mai sus) şi aduc ca ofrande trandafiri.

Imagini cu Fecioara din Guadalupe se găsesc în prezent în multe case, dar şi în staţiile de autobuz şi în alte locuri publice. Fecioarei din Guadalupe i se mai spune „Mama lui Dumnezeu“ şi „Micuţa brunetă din Tepeyac“. Începând din secolul al XVI-lea, credincioşii îi atribuie Fecioarei o mulţime de vindecări miraculoase, precum şi alte miracole.

Originile cultului

Venerarea unei divinităţi feminine, precum şi alte caracteristici ale acestei sărbători se regăsesc şi în cultul aztec al zeiţei-mamă Cihuacóatl, numită şi Tonantzin, care înseamnă „Mica noastră mamă“. În cartea México a través  de los siglos (Mexicul de-a lungul veacurilor) se spune că această zeitate şi fiul ei Huitzilopochtli au fost aduşi de primii azteci în Tenochtitlán, legendara capitală a Imperiului Aztec. În prezent, pe acelaşi loc se înalţă Ciudad de Mexico.

Templul dedicat lui Cihuacóatl, aflat pe colina Tepeyac, a fost distrus de spanioli. Potrivit tradiţiei, pe acelaşi loc, la mai puţin de 40 de ani după ce Columb a pus piciorul pe continentul american, Fecioara din Guadalupe i s-a arătat unui indian, pe nume Juan Diego. Se spune că i-a cerut să i se ridice în acel loc un sanctuar.

Aztecii o venerau pe Cihuacóatl, despre care se spune că avea părul lung, despletit şi purta o haină de un alb imaculat. Intrarea în templul ei era atât de joasă, încât nu se putea pătrunde decât în genunchi. Înăuntru se afla o statuetă a ei, înconjurată de idoli, făcând-o să pară „mama . . . tuturor zeilor“.

Sărbătoarea ţinută în cinstea lui Cihuacóatl includea şi sacrificii umane, dansuri şi o paradă a războinicilor, care aveau „trandafiri pe cap, în jurul gâtului şi în mâini“. Trandafirii erau lăsaţi deasupra templului ca ofrande lui Huitzilopochtli. Unii indieni, mulţi chiar din Guatemala, veneau pe jos la această sărbătoare, parcurgând peste 1 500 km.

Chiar contează originile?

Este clar, cultul catolic al Fecioarei din Guadalupe îşi are originile în ritualurile unor popoare care nu i se închinau adevăratului Dumnezeu al Bibliei (Psalmul 83:18). Are importanţă acest lucru? Contează ce origini are o anumită formă de închinare?

Apostolul Pavel a dat un sfat înţelept în această privinţă: „Nu vă înjugaţi la un jug inegal cu cei necredincioşi. . . . Ce armonie este între Cristos şi Belial? Sau ce parte are cel credincios cu cel necredincios?“. Pavel a mai spus: „Asiguraţi-vă de toate lucrurile! Ţineţi cu tărie la ce este bine!“ (2 Corinteni 6:14, 15; 1 Tesaloniceni 5:21).

Acest sfat este potrivit şi în prezent. Trebuie să ne examinăm modul de închinare şi să ne întrebăm: Se bazează întru totul forma mea de închinare pe învăţăturile Bibliei, Cuvântul lui Dumnezeu? Sau conţine elemente ce provin dintr-o formă de închinare practicată de cei ce slujesc unor dumnezei falşi? O persoană care doreşte să-i fie plăcută lui Iehova, adevăratul Dumnezeu, se va strădui să găsească răspuns la aceste întrebări.

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Pelerini care sosesc la Bazilica Fecioarei din Guadalupe

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Muzicanţi la morminte în 2 noiembrie