Rezolvă acţiunile filantropice problemele omenirii?

DEŞI dezastrele naturale, sărăcia, foametea, boala şi problemele ecologice constituie subiectul ştirilor, în lume se face totuşi simţită şi o tendinţă pozitivă: actele de binefacere sporesc la număr. Ştiri despre oameni bogaţi care donează sute de milioane, ba chiar miliarde de euro pentru cauze nobile stârnesc senzaţie. Vedetele se folosesc adesea de faima lor pentru a aduce în lumina reflectoarelor probleme grave. Până şi oamenii cu venituri modeste donează pentru diferite cauze. Dar în ce măsură pot fi de ajutor asemenea acte de binefacere, mai cu seamă pe termen lung?

Epoca de aur a generozităţii?

Moda actelor de binefacere pare a se impune tot mai mult pe scena lumii. „Niciodată în istorie n-au existat atâtea fundaţii [filantropice], cu fonduri atât de mari şi în atâtea ţări, ca la începutul secolului al XXI-lea“, precizează cartea Global Civil Society 2004–2005. Pe măsură ce rândurile celor bogaţi se îngroaşă, ne aşteptăm ca actele de binefacere să se înmulţească. Unii îşi vor permite să dăruiască cu mai multă mărinimie, iar, pe măsură ce bogaţii se sting din viaţă şi-şi lasă averile prin testament, probabil că şi sumele care vor intra în contul instituţiilor de caritate vor creşte. Revista britanică The Economist a avut motive întemeiate să afirme că omenirea s-ar putea afla în zorii „epocii de aur a filantropiei“.

Apariţia acestei mode se explică parţial şi prin neputinţa guvernelor de a rezolva problemele presante ale omenirii. Un trimis special ONU pe problema HIV/SIDA în  Africa a afirmat că unul dintre motivele pentru care celebrităţile se implică din ce în ce mai mult în probleme de sănătate globală este „criza în plan politic“. Că e vorba de sărăcie, de îngrijire medicală, de mediu, de educaţie sau de justiţie socială, cei bogaţi în special „îşi pierd răbdarea văzând slabele eforturi depuse pe plan naţional ori internaţional în vederea rezolvării sau ameliorării acestor probleme“, declară Joel Fleishman în cartea sa The Foundation: A Great American Secret — How Private Wealth Is Changing the World. Nerăbdători să îmbunătăţească situaţia cât mai repede, unii filantropi bogaţi încearcă să aplice metodele care le-au adus succes în afaceri.

Puterea filantropiei

În zorii secolului al XX-lea, omenirea a mai cunoscut o aşa-numită epocă de aur a filantropiei. Titani ai lumii financiare, precum Andrew Carnegie şi John Rockefeller senior, s-au hotărât să-şi folosească averile pentru a-i ajuta pe cei nevoiaşi. Ei observaseră că tradiţionalele acte de binefacere, cum ar fi distribuirea de alimente celor flămânzi sau îngrijirea copiilor bolnavi, nu rezolvau problema de fond. Remarcând necesitatea unui plan mai bine organizat în această direcţie, au înfiinţat instituţii şi fundaţii ce aveau să încurajeze schimbări în plan social şi asigurarea de fonduri pentru activitatea de cercetare în vederea stârpirii încă din faşă a problemelor. Începând cu acei ani, în întreaga lume s-au înfiinţat zeci de mii de asemenea organizaţii, peste 50 dintre ele având active în valoare de peste 680 de milioane de euro.

Aceste acţiuni de binefacere au dat incontestabil rezultate, mărturie stând numeroasele şcoli, biblioteci, spitale, parcuri şi muzee înfiinţate. Mai mult, prin programele de creştere a producţiei agricole au fost ajutate ţările lovite aspru de sărăcie. Fondurile acordate cercetărilor medicale au contribuit la progrese în domeniul îngrijirii sănătăţii, iar, în unele cazuri, chiar la eradicarea unor boli precum febra galbenă.

Acum, când se urgentează mai mult ca oricând soluţionarea problemelor globale şi sunt puse în joc fonduri mai mari decât în oricare altă perioadă din istorie, oportunităţile de afirmare ale multora cresc. Un fost preşedinte al Statelor Unite ale Americii a declarat în 2006 unui grup de filantropi: „Ne e greu să nu exagerăm impactul pe care-l vor avea acţiunile caritabile private asupra bunăstării publice!“.

Mulţi sunt totuşi ceva mai reţinuţi. Laurie Garrett, specialist în probleme de sănătate globală, a scris: „Unii ar putea gândi că banii de care dispunem vor soluţiona multe probleme medicale la nivel mondial. Totuşi, o asemenea concluzie e greşită“. De ce? Laurie Garrett vorbeşte despre birocraţie — care mănâncă mulţi bani —, despre corupţie, despre eforturi greşit direcţionate şi despre tendinţa încetăţenită în rândul filantropilor de a-i ajuta numai pe cei ce suferă de anumite boli, de exemplu de SIDA.

Întrucât eforturile sunt greşit orientate, iar banii „sunt, în mare parte, direcţionaţi spre tratarea unor boli larg mediatizate şi nu spre domeniul sănătăţii publice în general“, Garrett e de părere că „ne pândeşte un mare pericol. Actuala epocă a generozităţii nu numai că nu se va ridica la înălţimea aşteptărilor, dar va şi înrăutăţi lucrurile“.

Banii nu sunt totul

Oricare ar fi obiectivul actelor de caritate, succesul lor va fi întotdeauna limitat. De ce? Pentru că nici banii, nici educaţia laică aleasă nu pot smulge din rădăcini lăcomia, ura, prejudecăţile, naţionalismul, tribalismul şi credinţele religioase false. Deşi acestea îngreunează povara de pe umerii omenirii, ele nu reprezintă totuşi cauzele de fond ale suferinţei. Aşa cum arată Biblia, cauzele sunt mult mai complexe.

Una dintre ele este imperfecţiunea rezultată în urma păcatului (Romani 3:23; 5:12). Din această cauză avem tendinţa de a gândi greşit şi de a ne purta necuvenit. „Înclinaţia inimii omului este rea din tinereţea lui“, se arată în Geneza 8:21. Milioane de oameni cedează acestor  înclinaţii rele, comiţând imoralitate şi consumând droguri. Aceasta este şi cauza răspândirii multor boli, între care SIDA (Romani 1:26, 27).

Cea de-a doua cauză a suferinţei este neputinţa omului de a se conduce singur cu succes. „Nu poate omul . . . nici măcar să-şi conducă paşii“, se spune în Ieremia 10:23. Din cauza ‘crizei în plan politic’, despre care s-a discutat anterior, multe organizaţii filantropice fac donaţii fără să aştepte sprijinul autorităţilor. Biblia arată că oamenii au fost creaţi pentru a căuta sprijin la Creatorul lor, la Conducătorul lor, şi nu la semenii lor (Isaia 33:22).

Totodată, Biblia promite că Iehova Dumnezeu, Creatorul nostru, va rezolva toate problemele care apasă acum omenirea. De fapt, el a luat deja măsuri clare în acest scop.

Cel care iubeşte cel mai mult omenirea

Cuvântul „filantropie“ derivă dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă „iubire pentru omenire“. Nimeni nu îi iubeşte mai mult pe oameni decât Creatorul nostru. În Ioan 3:16 se spune: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“. Într-adevăr, Iehova a oferit ceva mult mai preţios decât banii pentru a ne elibera din sclavia nemiloasă a păcatului şi a morţii: l-a oferit pe preaiubitul său Fiu „ca răscumpărare pentru mulţi“ (Matei 20:28). Apostolul Petru a scris despre Isus: „El însuşi a purtat păcatele noastre în corpul său, pe stâlp, ca să terminăm cu păcatele şi să trăim pentru dreptate. Şi «prin rănile lui aţi fost vindecaţi»“ (1 Petru 2:24).

Iehova a luat măsuri şi pentru a rezolva problema guvernării, instaurând în cer un guvern, numit Regatul lui Dumnezeu, care va domni peste întregul pământ şi va îndepărta răutatea, aducând pacea şi armonia (Psalmul 37:10, 11; Daniel 2:44; 7:13, 14).

Îndepărtând adevăratele cauze ale suferinţei umane, Dumnezeu va realiza ceea ce este peste puterile vreunui om sau vreunei organizaţii. Aşadar, în loc să înfiinţeze fundaţii caritabile, Martorii lui Iehova îl imită pe Isus Cristos, dedicând din timpul şi resursele lor lucrării de predicare a ‘veştii bune despre regatul’ lui Dumnezeu (Matei 24:14; Luca 4:43).

[Chenarul/Fotografia de la pagina 21]

„Dumnezeu îl iubeşte pe cel ce dă cu bucurie“

Această afirmaţie consemnată în 2 Corinteni 9:7 constituie un principiu călăuzitor în viaţa Martorilor lui Iehova. Când le oferă altora din timpul, energia şi bunurile lor materiale, ei se străduiesc să dea ascultare îndemnului: „Copilaşilor, să iubim nu cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul!“ (1 Ioan 3:18).

În situaţii de urgenţă, de pildă în caz de dezastre naturale, Martorii se bucură să-i ajute pe cei în nevoie. Când uraganele Katrina, Rita şi Wilma au lovit regiuni din sudul Statelor Unite, mii de voluntari Martori au venit în zonele calamitate pentru a lua parte la lucrările de ajutorare şi de reconstrucţie. Sub supravegherea comitetelor locale de ajutorare, voluntarii au reparat şi au refăcut din temelie peste 5600 de locuinţe ale Martorilor lui Iehova şi 90 de Săli ale Regatului — aproape toate clădirile grav avariate.

Martorii lui Iehova nu dau zeciuială şi nici nu solicită fonduri pe vreo altă cale. Lucrarea lor se bazează în totalitate pe donaţii (Matei 6:3, 4; 2 Corinteni 8:12).

[Legenda fotografiilor de la pagina 19]

Banii nu pot înlătura adevăratele cauze ale bolii şi suferinţei omului

[Provenienţa fotografiei]

© Chris de Bode/Panos Pictures