1, 2. Ce ne va întări convingerea că Regatul va îndeplini scopul lui Dumnezeu cu privire la omenire şi de ce? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

ÎN CALITATE de Martori ai lui Iehova, noi predicăm cu zel că Regatul lui Dumnezeu este unica soluţie la problemele omenirii. De asemenea, găsim multă mângâiere în speranţa pe care ne-o oferă Regatul. Dar suntem noi ferm convinşi că Regatul este real şi că Dumnezeu îşi va îndeplini scopul prin intermediul lui? De ce putem avea o credinţă de nezdruncinat în Regat? (Evr. 11:1)

² Regatul mesianic este mijlocul prin care Dumnezeul Atotputernic îşi va îndeplini scopul cu privire la creaţia sa. Regatul are o temelie de nezdruncinat: dreptul absolut al lui Iehova de a conduce. Cine este regele acestui Regat? Cine sunt coregenţii săi? Cine şi ce anume se va afla sub autoritatea lor? Aceste aspecte importante referitoare la Regat au fost stabilite legal prin intermediul unor legăminte, adică al unor contracte, sau acorduri, legale în care una dintre  părţile implicate este fie Dumnezeu, fie Isus Cristos, Fiul său. Analizarea acestor legăminte ne va ajuta să înţelegem mai bine cât de sigură este îndeplinirea scopului lui Dumnezeu şi cât de stabil este Regatul mesianic. (Citeşte Efeseni 2:12.)

3. Ce vom analiza în acest articol şi în următorul?

³ Biblia vorbeşte despre şase legăminte importante care au legătură cu Regatul mesianic condus de Cristos Isus. Acestea sunt: 1) legământul avraamic, 2) legământul legii, 3) legământul davidic, 4) legământul pentru un preot asemenea lui Melchisedec, 5) noul legământ şi 6) legământul pentru Regat. În continuare, vom vedea ce legătură are fiecare legământ cu Regatul şi cum contribuie aceste legăminte la îndeplinirea scopului lui Dumnezeu cu privire la pământ şi la omenire. (Vezi chenarul „ Cum îşi va îndeplini Dumnezeu scopul”.)

4. Conform cu Geneza, ce decrete a dat Iehova cu privire la oameni?

⁴ După ce a pregătit frumoasa noastră planetă ca locuinţă pentru om, Iehova a dat trei decrete cu privire la oameni: 1) El avea să creeze omul după chipul său. 2) Oamenii trebuiau să extindă Paradisul pe întregul glob şi să umple pământul cu urmaşi drepţi. 3) Oamenii nu aveau voie să mănânce din pomul cunoaşterii binelui şi răului (Gen. 1:26, 28; 2:16, 17). Nu mai era necesar nimic altceva. După crearea omului, respectarea celorlalte două decrete era tot ce se cerea pentru îndeplinirea scopului lui Dumnezeu. Atunci, de ce a fost nevoie de legăminte?

5, 6. a) Cum a încercat Satan să zădărnicească scopul lui Dumnezeu? b) Cum a reacţionat Iehova la răzvrătirea din Eden?

⁵ Încercând să zădărnicească scopul lui Dumnezeu, Satan Diavolul a instigat la răzvrătire. El a făcut acest lucru îndreptându-şi atenţia asupra decretului pe care îl putea influenţa cel mai uşor, şi anume decretul care pretindea ascultare din partea oamenilor. El a ispitit-o pe prima femeie, Eva, să mănânce din pomul cunoaşterii binelui şi răului (Gen. 3:1-5; Rev. 12:9). În felul acesta, Satan a contestat dreptul lui Dumnezeu de a-şi exercita conducerea asupra creaţiei Sale. De asemenea, Satan i-a acuzat mai târziu pe închinătorii lui Dumnezeu că-i slujesc din motive egoiste (Iov 1:9-11; 2:4, 5).

⁶ Cum avea să reacţioneze Iehova la răzvrătirea din Eden? E adevărat, dacă i-ar fi distrus pe rebeli, el ar fi pus capăt răzvrătirii. Dar asta ar fi însemnat şi ca scopul său de a umple pământul cu urmaşii ascultători ai lui Adam şi ai Evei să nu mai fie îndeplinit. De aceea, în loc să-i execute pe loc pe cei trei rebeli, în înţelepciunea sa, Creatorul a rostit o profeţie cu implicaţii profunde: promisiunea din Eden. Aceasta garanta că tot ce a spus Iehova avea să se împlinească. (Citeşte Geneza 3:15.)

7. Ce asigurare ne dă promisiunea din Eden în legătură cu şarpele şi sămânţa lui?

⁷ Prin intermediul promisiunii din Eden, Iehova a pronunţat sentinţa împotriva şarpelui şi a seminţei sale, adică împotriva lui Satan Diavolul şi a celor care aveau să i se alăture în controversa privitoare la dreptul lui Dumnezeu de a conduce. Adevăratul Dumnezeu i-a dat seminţei femeii autoritatea de a-l distruge pe Satan. Astfel, promisiunea din Eden a arătat că Satan avea să fie redus la nimic şi că toate efectele acţiunii lui aveau să fie anulate. Totodată, ea identifică  mijlocul prin care se va realiza acest lucru.

8. Ce se poate spune despre identitatea femeii şi a seminţei ei?

⁸ Cine avea să fie sămânţa femeii? Ştim că sămânţa va zdrobi capul şarpelui, adică ‘îl va reduce la nimic’ pe Satan Diavolul, care este o creatură spirituală. Astfel, sămânţa trebuia să fie o persoană de natură spirituală (Evr. 2:14). Prin urmare, femeia care urma să dea naştere seminţei avea să fie tot de natură spirituală. În timp ce sămânţa şarpelui se înmulţea, identitatea femeii şi a seminţei sale a rămas un mister aproape 4000 de ani după ce Iehova a rostit promisiunea din Eden. Între timp, Iehova a făcut mai multe legăminte care identifică sămânţa şi care arată că această sămânţă este mijlocul prin care el va anula efectele dezastruoase ale răzvrătirii lui Satan.

9. Ce este legământul avraamic şi când a intrat el în vigoare?

⁹ După aproximativ 2 000 de ani de la pronunţarea sentinţei împotriva lui Satan, Iehova i-a poruncit patriarhului Avraam să-şi părăsească locuinţa din oraşul Ur, aflat în Mesopotamia, şi să meargă în ţara Canaanului (Fap. 7:2, 3). Iehova i-a spus: „Ieşi din ţara ta, dintre rudele tale şi din casa tatălui tău şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din tine o naţiune mare, te voi binecuvânta şi îţi voi face un nume mare, iar tu să fii o binecuvântare pentru alţii. Îi voi binecuvânta pe cei ce te binecuvântează şi îl voi blestema pe cel ce te blestemă şi prin tine se vor binecuvânta toate familiile pământului” (Gen. 12:1-3). Aceasta este prima consemnare a legământului avraamic, legământul  pe care Iehova Dumnezeu l-a încheiat cu Avraam. Nu ştim exact când a făcut Iehova acest legământ cu Avraam. Ştim însă că el a intrat în vigoare în 1943 î.e.n., când Avraam, care avea 75 de ani, a plecat din Haran şi a traversat Eufratul.

10. a) Cum a dovedit Avraam o credinţă de nezdruncinat în promisiunile lui Dumnezeu? b) Ce detalii a dezvăluit treptat Iehova despre sămânţa femeii?

¹⁰ Iehova i-a repetat de mai multe ori lui Avraam promisiunea sa, adăugând de fiecare dată noi detalii (Gen. 13:15-17; 17:1-8, 16). Iar când Avraam a dovedit o credinţă de nezdruncinat în promisiunile lui Dumnezeu fiind dispus să-l jertfească pe singurul său fiu, Iehova şi-a întărit legământul cu un jurământ. (Citeşte Geneza 22:15-18; Evrei 11:17, 18.) După ce legământul avraamic a intrat în vigoare, Iehova a dezvăluit treptat detalii importante despre sămânţa femeii. Sămânţa avea să vină pe linia lui Avraam şi avea să fie alcătuită din multe persoane, care urmau să fie regi, să-i distrugă pe toţi duşmanii lui Dumnezeu şi să fie o binecuvântare pentru mulţi oameni.

11, 12. Cum arată Scripturile că legământul avraamic are o împlinire la scară mai mare şi ce înseamnă lucrul acesta pentru noi?

¹¹ Legământul avraamic a avut o împlinire literală când urmaşii lui Avraam au moştenit Ţara Promisă. Însă Scripturile arată că acest legământ are şi o împlinire spirituală (Gal. 4:22-25). Aşa cum a explicat sub inspiraţie apostolul Pavel, în această împlinire la scară mai mare, partea principală a seminţei lui Avraam este Cristos, iar partea secundară este alcătuită din cei 144 000 de creştini unşi (Gal. 3:16, 29; Rev. 5:9, 10; 14:1, 4). Femeia care dă naştere seminţei este „Ierusalimul de sus”, partea cerească a organizaţiei lui Dumnezeu, alcătuită din creaturi spirituale loiale (Gal. 4:26, 31). Aşa cum s-a promis în legământul avraamic, sămânţa femeii avea să aducă binecuvântări omenirii.

¹² Legământul avraamic îndreaptă atenţia spre Regele Regatului lui Dumnezeu şi spre coregenţii săi şi constituie baza legală a Regatului cerurilor (Evr. 6:13-18). Cât timp va rămâne în vigoare acest legământ? În Geneza 17:7 se spune că el este un „legământ pe timp indefinit”, sau veşnic. Acest legământ va rămâne în vigoare până când Regatul mesianic îi va distruge pe duşmanii lui Dumnezeu, iar toate familiile pământului vor fi binecuvântate (1 Cor. 15:23-26). De fapt, cei care vor trăi atunci pe pământ vor avea parte de foloase veşnice. Legământul pe care Dumnezeu l-a încheiat cu Avraam arată că Iehova este hotărât să-şi îndeplinească scopul de ‘a umple pământul’ cu oameni drepţi (Gen. 1:28).

13, 14. Ce garanţie oferă legământul davidic cu privire la guvernarea lui Mesia?

¹³ Promisiunea din Eden şi legământul avraamic confirmă că suveranitatea lui Iehova, exprimată prin Regatul mesianic, are la bază normele drepte ale lui Dumnezeu (Ps. 89:14). Oare va deveni vreodată corupt guvernul mesianic, ca să trebuiască astfel să fie înlăturat? Un alt legământ legal garantează că lucrul acesta nu se va întâmpla niciodată.

¹⁴ Să vedem ce promisiune i-a făcut Iehova regelui David al Israelului antic prin intermediul legământului davidic. (Citeşte 2 Samuel 7:12, 16.) Iehova a promis că Mesia avea să fie un urmaş al lui David (Luca 1:30-33). Astfel, Iehova a arătat mai concret pe ce linie genealogică avea să vină sămânţa şi a spus că un moştenitor al lui David urma să aibă  „dreptul legal” de a fi Rege al Regatului mesianic (Ezec. 21:25-27). Prin intermediul lui Isus, domnia lui David ‘va fi întărită pe timp indefinit’, sau pentru totdeauna. Într-adevăr, sămânţa lui David „va fi veşnică şi tronul lui, ca soarele” (Ps. 89:34-37). Da, guvernarea lui Mesia nu va deveni niciodată coruptă, iar realizările ei vor dăinui veşnic!

15-17. Potrivit legământului pentru un preot asemenea lui Melchisedec, în ce calitate avea să mai slujească sămânţa şi de ce?

¹⁵ Legământul avraamic şi legământul davidic ofereau garanţia că sămânţa femeii urma să fie rege. Însă acest rol în sine nu ar fi suficient pentru a le aduce binecuvântări oamenilor din toate naţiunile. Ca să aibă parte cu adevărat de binecuvântări, ei trebuiau să fie eliberaţi din starea de păcat şi aduşi în familia universală a lui Iehova. Pentru realizarea acestui lucru, sămânţa trebuia să slujească şi în calitate de preot. Astfel, în înţelepciunea sa, Creatorul a făcut posibil acest lucru printr-un alt acord legal, legământul pentru un preot asemenea lui Melchisedec.

¹⁶ Prin intermediul regelui David, Iehova a dezvăluit că urma să încheie un legământ personal cu Isus, un legământ cu două obiective. În primul rând, Isus avea ‘să stea la dreapta lui Dumnezeu’ până când urma să-i supună pe duşmanii săi. În al doilea rând, Isus avea să fie „preot pe timp indefinit în felul lui Melchisedec”. (Citeşte Psalmul 110:1, 2, 4.) De ce „în felul lui Melchisedec”? Deoarece cu mult înainte ca vreunul dintre urmaşii lui Avraam să moştenească Ţara Promisă, Melchisedec, regele Salemului, a slujit ca „preot al Dumnezeului Preaînalt” (Evr. 7:1-3). El a fost numit direct de Iehova în această calitate. El este singurul menţionat în Scripturile ebraice care a slujit atât ca rege, cât şi ca preot. În plus, întrucât nu există nicio consemnare cu privire la vreun predecesor sau succesor al său, el poate fi numit „preot pentru totdeauna”.

¹⁷ Prin intermediul acestui legământ, Isus este numit preot direct de Iehova. El va rămâne „preot pentru totdeauna în felul lui Melchisedec” (Evr. 5:4-6). Acest legământ arată clar că Iehova garantează că va folosi Regatul mesianic pentru a-şi îndeplini scopul cu privire la oameni şi la pământ.

18, 19. a) Ce arată despre Regat legămintele pe care le-am analizat până acum? b) Ce vom analiza în articolul următor?

¹⁸ Meditând la legămintele pe care le-am analizat până acum, putem vedea ce legătură au ele cu Regatul mesianic şi în ce fel Regatul are la bază acorduri legale. Promisiunea din Eden garantează faptul că Iehova îşi va îndeplini scopul referitor la pământ şi la omenire prin intermediul seminţei femeii. Legământul avraamic ne arată cine urma să fie această sămânţă şi în ce calitate avea să slujească ea.

¹⁹ Legământul davidic oferă mai multe detalii despre linia genealogică a părţii principale a seminţei. În virtutea acestui legământ, Isus are dreptul să domnească peste pământ, iar realizările Regatului vor fi veşnice. Legământul pentru un preot asemenea lui Melchisedec garantează că sămânţa va sluji în calitate de preot. Însă Isus nu va aduce singur omenirea la perfecţiune. Şi alţii sunt unşi pentru a sluji ca regi şi preoţi. De unde aveau să provină ei? La această întrebare se va răspunde în articolul următor.