Anul Nou Chinezesc — O sărbătoare pentru creştini?

ÎN FIECARE an, în luna ianuarie sau februarie, pe continentul asiatic are loc cea mai mare migraţie umană din lume. Sute de milioane de oameni se întorc la familiile lor pentru a sărbători Anul Nou Chinezesc. a

Anul Nou Chinezesc este cea mai importantă sărbătoare din calendarul asiatic. „[Este] ca Revelionul, Ziua de 4 Iulie, Sărbătoarea Recunoştinţei şi Crăciunul, toate la un loc“, afirmă un autor american. Sărbătoarea începe odată cu prima lună nouă din calendarul chinezesc lunar, sau între 21 ianuarie şi 20 februarie în calendarul gregorian, şi durează de la câteva zile până la cel mult două săptămâni.

Conceptul de bază al sărbătorii de Anul Nou este înnoirea, renunţarea la vechi şi întâmpinarea noului. În perioada dinaintea acestei sărbători, oamenii fac curat în locuinţe, iar apoi le decorează, îşi cumpără haine noi, pregătesc mâncăruri al căror nume sună la fel cu „noroc“ şi „belşug“, îşi plătesc datoriile şi îşi rezolvă neînţelegerile. În prima zi a Anului Nou, se face schimb de cadouri, se adresează urări de sănătate şi belşug, se dau plicuri roşii cu aşa-numiţii bani norocoşi, se pregătesc mâncăruri speciale, se aprind petarde, se organizează spectacole cu dragoni coloraţi şi cu dansul leului sau, pur şi simplu, se fac vizite rudelor şi prietenilor.

Aceste obiceiuri au o semnificaţie bogată. Într-o carte se spune: „Principala preocupare a familiei, a rudelor şi a prietenilor este să atragă norocul, să cinstească zeii şi spiritele şi să adreseze urări de fericire pentru noul an“ (Mooncakes and Hungry Ghosts: Festivals of China). Întrucât sunt implicate atât de multe elemente religioase şi populare, cum ar trebui să considere creştinii această sărbătoare? Ar trebui s-o adopte? Este ea o sărbătoare pentru creştini?

„Nu uita de izvor“

Un proverb chinezesc spune: „Când bei apă, nu uita de izvor“. Aceste cuvinte reflectă respectul profund pe care mulţi asiatici îl au prin tradiţie pentru părinţi şi strămoşi. Întrucât părinţii sunt cei ce le-au dat viaţă, copiii trebuie să le acorde respect, iar acesta ocupă un loc însemnat în sărbătorirea Anului Nou.

Un moment important pentru multe familii asiatice este, fără îndoială, ajunul Anului Nou. În noaptea de Anul Nou, majoritatea familiilor se adună pentru o masă specială. Este o ocazie în care familia se reuneşte, iar oamenii din această parte a globului fac tot posibilul să nu lipsească. În unele regiuni ale Asiei, la masa de revelion sunt aşezate scaune nu  numai pentru membrii prezenţi ai familiei, ci şi pentru cei decedaţi, despre care se crede că sunt prezenţi în spirit. Într-o enciclopedie se spune că, la această cină, „există o comunicare reală între strămoşi şi membrii familiei“. O altă lucrare de referinţă face următoarea remarcă: „Odată ce legătura dintre vii şi morţi a fost reînnoită, strămoşii vor ocroti familia de-a lungul întregului an“. Cum ar trebui să considere creştinii acest obicei?

Manifestarea iubirii şi a respectului faţă de părinţi este o cerinţă importantă şi pentru creştini. Ei dau ascultare următoarei porunci divine: „Ascultă-l pe tatăl tău, din care te-ai născut, şi n-o dispreţui pe mama ta doar pentru că a îmbătrânit“ (Proverbele 23:22). O altă poruncă biblică pe care o respectă ei este aceasta: „«Onorează-i pe tatăl tău şi pe mama ta», care este prima poruncă însoţită de o promisiune: «Ca să-ţi meargă bine şi să trăieşti mult timp pe pământ»“ (Efeseni 6:2, 3). Cu certitudine, adevăraţii creştini vor să-şi iubească şi să-şi onoreze părinţii!

De asemenea, Biblia vorbeşte favorabil despre reuniunile ziditoare în familie (Iov 1:4, Luca 15:22–24). Cu toate acestea, Iehova dă următoarea poruncă: „Să nu se găsească la tine cineva care . . . întreabă duhurile, sau spiritist, sau unul care cheamă morţii“ (Deuteronomul 18:10, 11, Biblia — Traducerea literală nouă, 2001). De ce această interdicţie? Deoarece Biblia dezvăluie adevărata stare a morţilor. Ea spune: „Cei vii sunt conştienţi că vor muri, dar cei morţi nu sunt conştienţi de nimic“ (Eclesiastul 9:5, 6, 10). Întrucât nu ştiu nimic, cei morţi nu pot lua parte la activităţile celor vii, nu-i pot ajuta şi nici nu le pot face vreun rău. Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu, a comparat moartea cu un somn adânc, din care cei morţi se vor trezi numai la învierea viitoare (Ioan 5:28, 29; 11:11, 14).

În plus, Biblia arată că „duhurile“, sau spiritele celor decedaţi, sunt de fapt creaturi spirituale rele care pretind a fi persoanele decedate. Cu ce scop? Aceste creaturi spirituale vor să-i înşele pe oameni pentru a-i aduce sub influenţa lor dăunătoare (2 Tesaloniceni 2:9, 10). În realitate, poruncile lui Dumnezeu ne feresc de mari necazuri. Astfel, din iubire pentru Iehova şi din dorinţa de a fi în siguranţă, creştinii evită cu înţelepciune orice obicei care are legătură cu închinarea la „spiritele“ familiei sau prin care se caută ocrotire din partea lor (Isaia 8:19, 20; 1 Corinteni 10:20–22).

Pe de altă parte, creştinii vor să-l onoreze pe ‘Tatăl, căruia orice familie din cer şi de pe pământ îi datorează numele’ (Efeseni 3:14, 15). Cine este acest Tată? Este Creatorul şi Cel care ne-a dat viaţă, Iehova Dumnezeu (Faptele 17:26). Aşadar, când ne gândim la obiceiurile de Anul Nou Chinezesc, este bine să ne întrebăm: Cum consideră Iehova aceste obiceiuri? Le aprobă? (1 Ioan 5:3)

Onorarea zeilor casei

Anul Nou Chinezesc este asociat cu multe obiceiuri populare care cinstesc numeroşi zei ai casei, cum ar fi zeul uşii, zeul pământului (sau spiritul păzitor), zeul bogăţiei şi al norocului şi zeul bucătăriei (sau al sobei). Să analizăm obiceiul venerării zeului bucătăriei. b Potrivit credinţei populare, cu câteva zile înainte de Anul Nou, acest zeu merge la cer pentru a-i duce un raport despre fiecare familie împăratului Jade, fiinţa supremă din panteonul chinezesc. Pentru ca zeul bucătăriei să ducă un raport favorabil, familia îi oferă o masă specială, cu ofrande sub formă de dulciuri şi produse de patiserie lipicioase. Pentru a-i ura zeului o călătorie rapidă, familia îi ia portretul de pe perete, uneori îi unge buzele  cu dulciuri şi îl arde afară. În ajunul Anului Nou, se pune o nouă fotografie a zeului deasupra sobei din bucătărie, invitându-l astfel înapoi în casă pentru noul an.

Chiar dacă multe dintre aceste obiceiuri par inofensive, creştinii vor să respecte poruncile din Cuvântul lui Dumnezeu privitoare la închinare. În această privinţă, Isus Cristos a spus: „Lui Iehova, Dumnezeul tău, să te închini şi numai pentru el să îndeplineşti un serviciu sacru“ (Matei 4:10). Este clar că Dumnezeu vrea să ne închinăm numai lui. De ce? Să ne gândim la următorul lucru: Iehova este Tatăl nostru ceresc. Ce-ar simţi un tată dacă, în loc să asculte de el, copiii lui ar căuta ocrotirea unui alt tată? Nu s-ar simţi profund jignit?

Isus a spus despre Tatăl său ceresc că este „singurul Dumnezeu adevărat“, iar Iehova însuşi le-a spus cu claritate slujitorilor săi ‘să nu aibă alţi dumnezei’ în afară de el (Ioan 17:3; Exodul 20:3). Prin urmare, adevăraţii creştini vor să facă ceea ce îi place lui Iehova. Ei nu vor să-l dezamăgească sau să-l jignească slujindu-le altor dumnezei (1 Corinteni 8:4–6).

Superstiţii şi spiritism

De asemenea, Anul Nou Chinezesc are legătură strânsă cu astrologia. În calendarul lunar, fiecare an poartă numele unuia dintre cele 12 animale din zodiacul chinezesc: dragon, tigru, maimuţă, iepure etc. Se spune că animalul respectiv influenţează caracterul şi comportamentul copiilor născuţi în acel an sau garantează succesul anumitor activităţi. Multe alte obiceiuri legate de Anul Nou Chinezesc, cum ar fi cinstirea zeului bogăţiei sau al norocului, au menirea de a atrage „norocul“. Cum trebuie să considere creştinii aceste obiceiuri?

În Cuvântul său, Biblia, Iehova i-a condamnat pe cei ce apelau la ‘cei care se închinau la ceruri, la cei care cercetau stelele, la cei care, în timpul lunilor noi, răspândeau cunoştinţa despre lucrurile care vor veni peste ei’. El i-a demascat şi pe cei ce se închinau la „dumnezeul Norocului“ şi la „dumnezeul Destinului“ (Isaia 47:13; 65:11, 12). În loc să-şi pună încrederea în puteri nevăzute sau misterioase despre care se crede că au legătură cu lumea spiritelor sau cu astrele, adevăraţii închinători urmează îndemnul: „Încrede-te în Iehova din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta. Ţine seama de el în toate căile tale, şi el îţi va netezi cărările“ (Proverbele 3:5, 6). Într-adevăr, superstiţiile îi ţin pe oameni în sclavie, dar adevărurile Bibliei îi eliberează (Ioan 8:32).

Exprimă-ţi iubirea faţă de Dumnezeu

A cunoaşte originea obiceiurilor şi a credinţelor legate de Anul Nou Chinezesc este un lucru, dar a lua hotărârea de a nu participa la ele este cu totul altceva. Dacă trăieşti într-o comunitate unde se sărbătoreşte Anul Nou Chinezesc sau dacă familia ta respectă obiceiurile de Anul Nou, ai de luat o decizie grea.

Într-adevăr, este nevoie de curaj şi hotărâre pentru a rămâne neclintiţi când suntem supuşi la presiuni. O femeie creştină, care trăieşte în Asia, a spus: „Mi-era tare teamă, deoarece toţi cei din jurul meu sărbătoreau Anul Nou, iar eu nu“. Ce a ajutat-o? „Doar cultivând o iubire puternică pentru Dumnezeu am reuşit să rămân fermă.“ (Matei 10:32–38)

Simţi şi tu o iubire puternică pentru Iehova? Avem nenumărate motive să-l iubim! Viaţa noastră nu se datorează unei divinităţi misterioase, ci lui Iehova Dumnezeu, despre care Biblia spune: „La tine este izvorul vieţii, prin lumina ta vedem lumina“ (Psalmul 36:9). Iehova este cel care se îngrijeşte de noi şi ne aduce fericire în viaţă, nu zeul norocului sau zeul bucătăriei (Faptele 14:17; 17:28). Cu certitudine, Iehova te va binecuvânta din plin dacă vei răspunde la iubirea sa (Marcu 10:29, 30).

[Note de subsol]

 [Chenarul/Fotografia de la pagina 23]

Asigură-ţi rudele şi prietenii că îi iubeşti

Este firesc ca, atunci când un membru al familiei lor încetează să mai serbeze Anul Nou Chinezesc, rudele şi prietenii să fie foarte surprinşi. Ei s-ar putea simţi neglijaţi, jigniţi sau chiar trădaţi. Cu toate acestea, se pot face multe lucruri pentru ca relaţiile de familie să nu aibă de suferit. Iată câteva sugestii din partea unor creştini care trăiesc în diverse părţi ale Asiei:

Jiang: „Cu mult timp înaintea Anului Nou, mi-am vizitat rudele şi le-am explicat cu tact de ce nu voi mai respecta anumite obiceiuri populare. Am avut grijă să nu le atac convingerile şi, folosindu-mă de Biblie, le-am răspuns cu multă consideraţie la întrebări. Au urmat câteva discuţii plăcute pe teme spirituale.“

Li: „Înainte de Anul Nou Chinezesc i-am spus cu tact şi în mod respectuos soţului meu că trebuie să-mi ascult conştiinţa ca să fiu cu adevărat fericită. De asemenea, i-am promis că nu-l voi pune în situaţii jenante când vom merge în vizită la rudele lui în perioada sărbătorilor. În mod surprinzător, în ziua în care familia lui îşi comemora strămoşii, soţul meu m-a dus în altă regiune ca să asist la o întrunire creştină.“

Xie: „I-am asigurat pe membrii familiei mele că îi iubesc şi le-am spus că principiile biblice mă vor ajuta să devin o persoană mai bună. Apoi m-am străduit să manifest calităţi creştine, precum blândeţea, tactul şi iubirea. Cu timpul, ei mi-au respectat convingerile religioase. Mai târziu, soţul meu a studiat şi el Biblia şi a devenit un creştin adevărat.“

Min: „Am discutat cu părinţii mei pe un ton blând şi respectuos. În loc să le urez «noroc», le-am spus că mă rog mereu la Creatorul nostru, Iehova, pentru ei şi îi cer să-i binecuvânteze şi să le aducă pace şi fericire în viaţă.“

Fuong: „Le-am spus părinţilor mei că nu trebuie să aştept Anul Nou ca să-mi vizitez familia. I-am vizitat des. Lucrul acesta i-a bucurat mult şi nu m-au mai criticat. De asemenea, fratele meu mai mic a început să fie interesat de adevărul Bibliei.“

[Provenienţa fotografiei de la pagina 20]

Panorama Stock/age Fotostock