A doua carte a Cronicilor 25:1-28

  • Amația, regele lui Iuda (1-4)

  • Război cu Edomul (5-13)

  • Idolatria lui Amația (14-16)

  • Război cu Ioas, regele Israelului (17-24)

  • Moartea lui Amația (25-28)

25  Amația avea 25 de ani când a devenit rege și a domnit 29 de ani la Ierusalim. Mama lui se numea Ioadan și era din Ierusalim.+  El a făcut ce este drept în ochii lui Iehova, dar nu cu o inimă întreagă.  De îndată ce și-a întărit domnia, el i-a omorât pe slujitorii săi care îl uciseseră pe tatăl său, regele.+  Dar pe fiii lor nu i-a omorât, ci a făcut potrivit cu ce este scris în Lege, în cartea lui Moise, în care Iehova a poruncit: „Tații să nu moară pentru fiii lor, nici fiii să nu moară pentru tații lor, ci fiecare să moară pentru păcatul său”.+  Și Amația i-a adunat pe oamenii din Iuda și i-a pus să stea potrivit caselor lor părintești, după căpeteniile peste mii și după căpeteniile peste sute. A făcut aceasta pentru tot Iuda și Beniamin.+ El i-a înregistrat pe cei de la 20 de ani în sus+ și a constatat că erau 300 000 de bărbați instruiți pentru război*, care erau apți să slujească în armată și să mânuiască lancea și scutul mare.  De asemenea, a angajat 100 000 de războinici viteji din Israel cu 100 de talanți* de argint.  Dar un om al adevăratului Dumnezeu a venit la el și a zis: „O, rege, să nu meargă armata Israelului cu tine, căci Iehova nu este cu Israelul,+ cu niciunul dintre efraimiți.  Ci du-te numai tu și fii curajos în luptă! Altfel, adevăratul Dumnezeu te-ar putea face să cazi înaintea dușmanului, căci Dumnezeu are puterea și de a ajuta,+ și de a cauza căderea”.  Atunci Amația i-a zis omului adevăratului Dumnezeu: „Dar cum rămâne cu cei 100 de talanți pe care i-am dat soldaților Israelului?”. Omul adevăratului Dumnezeu i-a răspuns: „Iehova poate să-ți dea mult mai mult decât atât”.+ 10  Atunci Amația i-a trimis acasă pe soldații care veniseră la el din Efraim. Dar ei s-au aprins de mânie împotriva lui Iuda și s-au întors acasă foarte mânioși. 11  Și Amația a prins curaj, a pornit în fruntea soldaților săi, s-a dus în Valea Sării+ și a ucis 10 000 de bărbați din Seir.+ 12  Bărbații lui Iuda au prins de vii 10 000 de oameni. I-au dus pe vârful stâncii și i-au aruncat de acolo; și toți au fost zdrobiți. 13  Însă soldații pe care Amația îi trimisese înapoi ca să nu mai meargă cu el la război+ au făcut incursiuni în orașele lui Iuda, din Samaria+ până în Bet-Horon.+ Ei au omorât 3 000 de oameni și au luat multă pradă. 14  Dar, când s-a întors de la înfrângerea edomiților, Amația a adus dumnezeii oamenilor din Seir și i-a făcut dumnezei ai săi.+ A început să se plece înaintea lor și să facă să se înalțe fum de jertfă pentru ei. 15  Atunci Iehova s-a aprins de mânie împotriva lui Amația și a trimis la el un profet, care i-a zis: „De ce te închini dumnezeilor acestui popor, care nu și-au scăpat nici propriul popor din mâna ta?”.+ 16  În timp ce el încă vorbea, regele i-a spus: „Te-am făcut noi sfătuitor al regelui?+ Oprește-te!+ De ce să fii ucis?”. Și profetul s-a oprit, dar a mai spus: „Știu că Dumnezeu a hotărât să te nimicească, fiindcă ai făcut lucrul acesta și nu mi-ai ascultat sfatul”.+ 17  După ce s-a consultat cu sfătuitorii săi, Amația, regele lui Iuda, a trimis să i se spună lui Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, regele Israelului: „Vino să ne luptăm unul cu altul*!”.+ 18  Ioas, regele Israelului, i-a trimis lui Amația, regele lui Iuda, acest mesaj: „Spinul din Liban a trimis să i se spună cedrului din Liban: «Dă-o pe fiica ta de soție fiului meu». Dar o fiară din Liban a trecut și a călcat în picioare spinul. 19  Tu ai spus: «Iată, eu* am înfrânt Edomul!».+ Astfel, inima ți s-a îngâmfat și ai vrut să fii glorificat. Dar acum rămâi acasă*. De ce să provoci o nenorocire și să cazi, făcând ca și Iuda să cadă cu tine?”. 20  Însă Amația n-a ascultat,+ căci lucrul acesta venea de la adevăratul Dumnezeu, ca să-i dea pe el și poporul său în mâna dușmanului,+ pentru că se închinaseră dumnezeilor Edomului.+ 21  Atunci Ioas, regele Israelului, a urcat și s-a luptat cu Amația, regele lui Iuda, la Bet-Șemeșul+ care ține de Iuda. 22  Iuda a fost înfrânt de Israel, astfel că soldații lui Iuda au fugit, fiecare la casa* lui. 23  Ioas, regele Israelului, l-a luat captiv la Bet-Șemeș pe Amația, regele lui Iuda, fiul lui Ioas, fiul lui Ioahaz*. Apoi l-a dus la Ierusalim și a făcut o spărtură de 400 de coți* în zidul Ierusalimului, de la Poarta lui Efraim+ până la Poarta Unghiului.+ 24  A luat tot aurul și argintul și toate obiectele care se găseau în casa adevăratului Dumnezeu, la* Obed-Edom, și în tezaurele casei* regelui,+ precum și ostatici. Apoi s-a întors la Samaria. 25  Amația,+ fiul lui Ioas, regele lui Iuda, a mai trăit 15 ani după moartea lui Ioas,+ fiul lui Ioahaz, regele Israelului.+ 26  Celelalte fapte ale lui Amația, de la început până la sfârșit, iată, nu sunt scrise oare în Cartea regilor lui Iuda și ai Israelului? 27  Pe vremea când Amația s-a îndepărtat de Iehova și nu l-a mai urmat, s-a pus la cale un complot+ împotriva lui la Ierusalim. El a fugit la Lachiș, dar au fost trimiși niște oameni după el la Lachiș și ei l-au omorât acolo. 28  L-au dus înapoi pe cai și l-au înmormântat alături de strămoșii lui, în cetatea lui Iuda.

Note de subsol

Lit. „aleși”.
Un talant echivala cu 34,2 kg. Vezi Ap. B14.
Sau „să ne vedem față în față”.
Lit. „tu”.
Sau „în palatul tău”.
Lit. „corturile”.
Circa 178 m. Vezi Ap. B14.
Numit și Ahazia.
Sau „în grija lui”.
Sau „palatului”.