A doua carte a Regilor 22:1-20

  • Iosia, rege al lui Iuda (1, 2)

  • Instrucțiuni pentru repararea templului (3-7)

  • Este găsită cartea Legii (8-13)

  • Hulda profețește nenorocirea (14-20)

22  Iosia+ avea opt ani când a devenit rege și a domnit 31 de ani la Ierusalim.+ Mama lui se numea Iedida și era fiica lui Adaia, din Boțcat.+  El a făcut ce este drept în ochii lui Iehova și a umblat întru totul pe căile lui David, strămoșul său.+ Nu s-a abătut nici la dreapta, nici la stânga.  În al 18-lea an al regelui Iosia, regele l-a trimis la casa lui Iehova pe Șafan, secretarul, fiul lui Ațalia,+ fiul lui Meșulam, spunând:  „Urcă la Hilchia,+ marele preot, și el să adune toți banii aduși în casa lui Iehova,+ pe care ușierii i-au strâns de la popor.+  Să le fie dați celor numiți peste lucrarea de la casa lui Iehova, pentru ca ei să-i dea lucrătorilor de la casa lui Iehova ca să repare ce este stricat la casă*,+  adică meșteșugarilor, constructorilor și zidarilor; iar ei să cumpere cu aceștia lemn și piatră cioplită ca să repare casa.+  Dar să nu li se ceară socoteală pentru banii care le sunt dați, deoarece sunt demni de încredere”.+  Mai târziu, Hilchia, marele preot, i-a zis lui Șafan, secretarul:+ „Am găsit cartea Legii+ în casa lui Iehova!”. Hilchia i-a dat cartea lui Șafan, care a început s-o citească.+  Atunci Șafan, secretarul, s-a dus la rege și i-a spus: „Slujitorii tăi au strâns* banii care s-au găsit în casă și i-au dat celor numiți peste lucrarea de la casa lui Iehova”.+ 10  Șafan, secretarul, i-a mai spus regelui: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte”.+ Apoi Șafan a început s-o citească înaintea regelui. 11  Când a auzit cuvintele cărții Legii, regele și-a sfâșiat veșmintele.+ 12  Apoi regele le-a poruncit preotului Hilchia, lui Ahicam,+ fiul lui Șafan, lui Acbor, fiul lui Micaia, lui Șafan, secretarul, și lui Asaia, slujitorul regelui: 13  „Duceți-vă și întrebați-l pe Iehova pentru mine, pentru popor și pentru tot Iuda cu privire la cuvintele acestei cărți care a fost găsită; căci mare este mânia lui Iehova care s-a aprins împotriva noastră,+ pentru că strămoșii noștri n-au ascultat de cuvintele acestei cărți și n-au respectat tot ce este scris cu privire la noi”. 14  Astfel, preotul Hilchia, Ahicam, Acbor, Șafan și Asaia s-au dus la profetesa Hulda.+ Ea era soția lui Șalum, cel care avea în grijă veșmintele și care era fiul lui Ticva, fiul lui Harhas. Hulda locuia în Cartierul al Doilea al Ierusalimului și ei i-au vorbit acolo.+ 15  Ea le-a zis: „Iată ce spune Iehova, Dumnezeul Israelului: «Spuneți-i omului care v-a trimis la mine: 16  „Iată ce spune Iehova: «Voi aduce nenorocirea peste locul acesta și peste locuitorii lui, toate cuvintele cărții pe care a citit-o regele lui Iuda.+ 17  Fiindcă m-au părăsit și fac să fumege jertfe pentru alți dumnezei+ ca să mă insulte prin toată lucrarea mâinilor lor,+ furia mea s-a aprins împotriva acestui loc și nu se va stinge»”».+ 18  Dar regelui lui Iuda, care v-a trimis să-l întrebați pe Iehova, să-i ziceți: «Iată ce spune Iehova, Dumnezeul Israelului: „În ce privește cuvintele pe care le-ai auzit, 19  pentru că inima ți-a fost receptivă* și te-ai umilit+ înaintea lui Iehova când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc și a locuitorilor lui – că vor fi loviți de un blestem și vor ajunge un motiv de groază – și pentru că ți-ai sfâșiat veșmintele+ și ai plâns înaintea mea, iată că și eu te-am auzit”, zice Iehova. 20  „De aceea, te voi adăuga la strămoșii tăi*. Vei fi așezat în pace în mormântul tău și ochii tăi nu vor vedea toată nenorocirea pe care o voi aduce peste locul acesta”»”. Și ei i-au adus regelui acest răspuns.

Note de subsol

Sau „crăpăturile casei”.
Lit. „au vărsat”.
Lit. „moale”.
Expresie poetică folosită cu referire la moarte.