A doua carte a Regilor 4:1-44
4 O femeie dintre soțiile fiilor profeților+ a strigat către Elisei: „Slujitorul tău, soțul meu, a murit. Și tu știi bine că slujitorul tău s-a temut întotdeauna de Iehova.+ Acum, cel care l-a împrumutat a venit să-mi ia amândoi copiii ca să-i facă sclavii lui”.
2 Elisei i-a spus: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi, ce ai în casă?”. Ea a răspuns: „Slujitoarea ta nu are în casă nimic, în afară de un urcior cu ulei”.+
3 Atunci el a zis: „Du-te și cere niște vase de la toți vecinii tăi, niște vase goale, și să nu fie puține.
4 Apoi intră în casă și închide ușa după tine și după fiii tăi. Toarnă ulei în toate vasele și, cum se umple unul, pune-l deoparte”.
5 Și ea a plecat de la el.
Apoi a închis ușa după ea și după fiii ei. Aceștia îi dădeau vasele, iar ea turna.+
6 Când vasele s-au umplut, i-a spus unuia dintre fii: „Mai adu-mi un vas”.+ Dar el i-a zis: „Nu mai este niciun vas”. Atunci n-a mai curs ulei.+
7 Femeia s-a dus și l-a anunțat pe omul adevăratului Dumnezeu, iar acesta i-a zis: „Du-te, vinde uleiul și plătește-ți datoriile, iar tu și fiii tăi veți putea trăi din ce rămâne”.
8 Într-o zi, Elisei a mers la Sunem.+ Acolo era o femeie de vază, care a insistat ca el să mănânce la ea.+ Și ori de câte ori trecea pe acolo, se oprea la ea să mănânce.
9 Ea i-a spus soțului ei: „Știu că omul care trece mereu pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu.
10 Să facem, te rog, o cameră mică pe acoperiș+ și să punem acolo pentru el un pat, o masă, un scaun și un lampadar. Astfel, ori de câte ori va veni la noi, va putea sta acolo”.+
11 Într-o zi, el a venit pe acolo și s-a dus în camera de pe acoperiș ca să se culce.
12 Apoi i-a spus lui Ghehazi,+ slujitorul său: „Cheam-o pe femeia sunamită”.+ El a chemat-o și ea s-a dus la el.
13 Atunci Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Spune-i, te rog: «Iată că tu ai făcut atâtea lucruri pentru noi!+ Ce pot face pentru tine?+ Să vorbesc cu regele+ sau cu comandantul armatei pentru tine?»”. Dar ea a răspuns: „Nu, căci locuiesc în siguranță în mijlocul poporului meu”.
14 Și el a spus: „Atunci ce s-ar putea face pentru ea?”. Ghehazi a răspuns: „Ei bine, ea n-are niciun fiu,+ iar soțul ei este bătrân”.
15 El a spus: „Cheam-o”. Astfel, a chemat-o, iar ea a stat în pragul ușii.
16 Atunci el a zis: „La anul pe vremea aceasta vei strânge în brațe un fiu”.+ Dar ea a spus: „Nu, stăpânul meu, om al adevăratului Dumnezeu! Nu-i spune minciuni slujitoarei tale!”.
17 Însă femeia a rămas însărcinată și a dat naștere unui fiu anul următor, chiar pe vremea aceea, după cum îi spusese Elisei.
18 Și copilul a crescut. Într-o zi, el s-a dus la tatăl său, care era cu secerătorii.
19 Și îi tot spunea tatălui său: „Vai, ce mă doare capul!”. Și tatăl său i-a zis slujitorului: „Du-l la mama lui”.
20 Acesta l-a dus la mama lui. El a stat pe genunchii ei până la amiază și apoi a murit.+
21 Atunci ea a urcat și l-a pus pe patul omului adevăratului Dumnezeu,+ a închis ușa în urma ei și a plecat.
22 Apoi l-a chemat pe soțul ei și a spus: „Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță și lasă-mă să mă duc repede până la omul adevăratului Dumnezeu; apoi mă voi întoarce”.
23 Dar el a întrebat: „De ce te duci azi la el? Nu este nici lună nouă,+ nici sabat”. Însă ea a răspuns: „Nu te îngrijora. E totul bine!”.
24 Astfel, a pus șaua pe măgăriță și i-a zis slujitorului ei: „Mână repede! Nu încetini pentru mine decât dacă îți voi spune eu”.
25 Ea a plecat la omul adevăratului Dumnezeu, la muntele Carmel. De îndată ce omul adevăratului Dumnezeu a văzut-o de departe, i-a spus lui Ghehazi, slujitorul său: „Iat-o pe femeia sunamită.
26 Aleargă, te rog, în întâmpinarea ei și întreab-o: «Ești bine? Soțul tău este bine? Copilul este bine?»”. Ea a zis: „Totul este bine”.
27 Când a ajuns la omul adevăratului Dumnezeu, la munte, i-a cuprins picioarele.+ Și Ghehazi s-a apropiat ca s-o dea la o parte, dar omul adevăratului Dumnezeu a spus: „Las-o în pace, căci inima ei este plină de amărăciune*. Iehova mi-a ascuns lucrul acesta și nu mi l-a dezvăluit”.
28 Atunci ea a zis: „I-am cerut eu domnului meu un fiu? N-am spus eu: «Nu-mi da o speranță deșartă»?”.+
29 El i-a zis imediat lui Ghehazi: „Încinge-te,+ ia în mână toiagul meu și du-te. Dacă întâlnești pe cineva, să nu-l saluți*, iar dacă cineva te salută, să nu-i răspunzi. Du-te și pune toiagul meu pe fața băiatului!”.
30 Mama băiatului a zis: „Viu este Iehova și viu ești tu* că nu voi pleca fără tine!”.+ Atunci el s-a ridicat și a plecat cu ea.
31 Ghehazi a luat-o înaintea lor și a pus toiagul pe fața băiatului, însă acesta n-a scos niciun sunet și n-a avut nicio reacție.+ El s-a întors să-l întâmpine pe Elisei și i-a zis: „Băiatul nu s-a trezit”.
32 Când Elisei a intrat în casă, băiatul zăcea mort pe patul său.+
33 El a intrat și a închis ușa, înăuntru fiind doar ei doi. Și Elisei a început să se roage lui Iehova.+
34 Apoi a urcat pe pat și s-a întins peste copil, și-a pus gura pe gura lui, ochii pe ochii lui, palmele pe palmele lui și a rămas întins peste el; și trupul copilului a început să se încălzească.+
35 Elisei a umblat încoace și încolo prin casă, apoi a urcat pe pat și s-a întins din nou peste el. Băiatul a strănutat de șapte ori și a deschis ochii.+
36 Elisei l-a chemat pe Ghehazi și a zis: „Cheam-o pe femeia sunamită”. El a chemat-o și ea a venit la el. Atunci el a zis: „Ia-ți fiul”.+
37 Ea a intrat, a căzut la picioarele lui și s-a plecat până la pământ înaintea lui. Apoi și-a luat fiul și a ieșit.
38 Când Elisei s-a întors la Ghilgal, în țară era foamete.+ Fiii profeților+ stăteau înaintea lui, iar el i-a spus slujitorului său:+ „Pune oala cea mare și pregătește o tocană pentru fiii profeților”.
39 Atunci unul dintre ei a ieșit pe câmp să culeagă nalbe. A găsit o viță sălbatică și a cules din ea dovleci sălbatici până și-a umplut haina. Apoi s-a întors și i-a tăiat felii în oala de tocană, neștiind ce erau.
40 Mai târziu le-au dat-o oamenilor să mănânce, dar, de îndată ce au mâncat din tocană, au început să strige: „Moartea este în oală, om al adevăratului Dumnezeu!”. Și n-au putut să mănânce.
41 Atunci el a zis: „Aduceți niște făină!”. După ce a aruncat-o în oală, el a spus: „Dă-le oamenilor să mănânce”. Și în oală nu mai era nimic care să facă rău.+
42 Și a venit un om din Baal-Șalișa+ și i-a adus omului adevăratului Dumnezeu 20 de pâini de orz+ făcute din primele roade coapte, precum și un sac de grâne noi.+ Atunci Elisei a zis: „Dă-le oamenilor să mănânce”.
43 Dar slujitorul său a spus: „Cum să pun doar atât înaintea a 100 de bărbați?”.+ Și el a zis: „Dă-le oamenilor să mănânce, căci iată ce spune Iehova: «Vor mânca și va mai și rămâne»”.+
44 Atunci el a pus hrana înaintea lor, iar ei au mâncat și le-a mai și rămas,+ după cuvântul lui Iehova.
