A doua carte a Regilor 6:1-33
6 Fiii profeților+ i-au zis lui Elisei: „Iată că locul în care locuim cu tine este prea strâmt pentru noi.
2 Lasă-ne, te rugăm, să mergem la Iordan, să ne luăm fiecare de acolo un buștean și să ne facem acolo un loc în care să locuim”. El a zis: „Mergeți”.
3 Unul dintre ei a spus: „Te rog, vino cu slujitorii tăi!”. Elisei a zis: „Am să vin”.
4 S-a dus deci cu ei și, după ce au ajuns la Iordan, au început să taie copaci.
5 În timp ce unul dintre ei tăia un copac, fierul de la topor a căzut în apă. El a strigat: „Vai, stăpâne! Era împrumutat!”.
6 Atunci omul adevăratului Dumnezeu a zis: „Unde a căzut?”. Și el i-a arătat locul. Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o acolo și a făcut ca fierul de la topor să plutească.
7 El a spus: „Ridică-l!”. Omul a întins mâna și l-a luat.
8 Regele Siriei a mers la război împotriva Israelului.+ El s-a sfătuit cu slujitorii săi și a zis: „Îmi voi așeza tabăra cu voi în cutare și-n cutare loc”.
9 Atunci omul adevăratului Dumnezeu+ a trimis să i se spună regelui Israelului: „Ferește-te să treci prin locul acela, fiindcă acolo coboară sirienii”.
10 Astfel, regele Israelului le-a trimis vorbă oamenilor săi aflați în locul cu privire la care îl avertizase omul adevăratului Dumnezeu. Elisei a continuat să-l avertizeze, iar el s-a ținut departe de acele locuri. Aceasta s-a întâmplat de mai multe ori*.+
11 Regele* Siriei s-a înfuriat din cauza aceasta, astfel că și-a chemat slujitorii și le-a zis: „Spuneți-mi! Cine dintre ai noștri este de partea regelui Israelului?”.
12 Atunci unul dintre slujitorii săi a spus: „Nimeni, domnul și regele meu! Elisei, profetul din Israel, îi spune regelui Israelului ce vorbești chiar și în dormitorul tău”.+
13 El a zis: „Duceți-vă și aflați unde este, ca să trimit oameni să-l prindă”. Mai târziu l-au înștiințat: „Este la Dotan”.+
14 Îndată, el a trimis acolo cai și care de război, precum și o armată mare. Au venit noaptea și au înconjurat orașul.
15 Când slujitorul omului adevăratului Dumnezeu s-a sculat devreme și s-a dus afară, a văzut că o armată cu cai și care de război înconjurase orașul. Atunci slujitorul i-a zis: „Vai, stăpâne! Ce ne facem?”.
16 Dar el a spus: „Nu te teme!+ Căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulți decât cei ce sunt cu ei”.+
17 Și Elisei s-a rugat și a zis: „O, Iehova, deschide-i ochii, te rog, ca să vadă!”.+ Imediat, Iehova i-a deschis ochii slujitorului și el a văzut. Și iată că regiunea muntoasă era plină de cai și de care de foc+ în jurul lui Elisei.+
18 Când sirienii au coborât spre el, Elisei s-a rugat lui Iehova și a zis: „Lovește-i, te rog, pe acești oameni* cu orbire!”.+ Și el i-a lovit cu orbire, așa cum ceruse Elisei.
19 Elisei le-a spus: „Nu acesta este drumul și nu acesta este orașul. Urmați-mă și vă voi conduce la omul pe care-l căutați”. Dar el i-a condus la Samaria.+
20 Când au ajuns la Samaria, Elisei a zis: „O, Iehova, deschide-le ochii ca să vadă!”. Și Iehova le-a deschis ochii, iar ei au văzut că erau în mijlocul Samariei.
21 Când i-a văzut, regele Israelului i-a zis lui Elisei: „Să-i lovesc, părinte, să-i lovesc?”.
22 Dar el a spus: „Nu-i lovi. Îi lovești tu oare pe cei pe care îi iei prizonieri cu sabia și cu arcul tău? Dă-le pâine și apă ca să mănânce și să bea+ și apoi să se întoarcă la domnul lor”.
23 Atunci el a dat un mare ospăț pentru ei, iar ei au mâncat și au băut. Apoi i-a lăsat să plece, iar ei s-au întors la domnul lor. Și cetele de jefuitori ale sirienilor+ n-au mai intrat nici măcar o dată în țara lui Israel.
24 După aceea, Ben-Hadad, regele Siriei, și-a adunat toată armata* și a urcat să asedieze Samaria.+
25 Și a fost o mare foamete+ în Samaria. Ei au asediat orașul până când un cap de măgar+ a ajuns să valoreze 80 de arginți*, iar un sfert de cab* de găinaț de porumbel, 5 arginți.
26 În timp ce regele Israelului trecea pe zid, o femeie a strigat către el: „Ajută-mă, domnul și regele meu!”.
27 Atunci el a spus: „Dacă Iehova nu te ajută, eu cu ce să te ajut? Cu ce este în aria de treierat ori în teascul de vin sau de ulei?”.
28 Și regele a întrebat-o: „Ce ți s-a întâmplat?”. Ea a răspuns: „Femeia aceasta mi-a spus: «Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm azi, iar mâine îl vom mânca pe fiul meu».+
29 Astfel, l-am fiert pe fiul meu și l-am mâncat.+ Ziua următoare i-am zis: «Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm». Dar ea și-a ascuns fiul”.
30 De îndată ce a auzit cuvintele femeii, regele și-a sfâșiat veșmintele.+ Când el a trecut pe zid, poporul a văzut că pe dedesubt* avea o pânză de sac.
31 Atunci el a zis: „Așa să-mi facă Dumnezeu, ba chiar mai rău, dacă lui Elisei, fiul lui Șafat, îi va mai rămâne azi capul pe umeri!”.+
32 Elisei stătea în casa lui și bătrânii stăteau împreună cu el. Regele a trimis un mesager înaintea lui, dar, până să ajungă acesta la el, Elisei le-a spus bătrânilor: „Vedeți cum a trimis acest fiu de ucigaș+ să mi se taie capul? Fiți atenți: Când va sosi mesagerul, închideți ușa și nu-l lăsați să intre. Nu se aud pașii domnului său în urma lui?”.
33 Pe când încă le vorbea, mesagerul a venit la el, iar apoi a venit regele și a zis: „Această nenorocire este de la Iehova! De ce să-l mai aștept pe Iehova?”.
