Judecătorii 18:1-31
18 În zilele acelea nu era rege în Israel.+ Și, în zilele acelea, tribul daniților+ își căuta o moștenire în care să locuiască, fiindcă până atunci nu primiseră suficient teritoriu ca moștenire printre triburile Israelului.+
2 Daniții au trimis cinci bărbați din familia lor, bărbați capabili din Țora și din Eștaol,+ ca să spioneze ținutul și să-l cerceteze. Ei le-au zis: „Duceți-vă și cercetați ținutul!”. Când au ajuns în regiunea muntoasă a lui Efraim, la casa lui Mica,+ au înnoptat acolo.
3 Când s-au apropiat de casa lui Mica, au recunoscut glasul* tânărului levit; de aceea, s-au dus la el și l-au întrebat: „Cine te-a adus aici? Ce faci în locul acesta și de ce ai rămas aici?”.
4 El le-a răspuns: „Mica a făcut asta și asta pentru mine și m-a angajat ca să-i slujesc ca preot”.+
5 Atunci ei i-au zis: „Întreabă-l, te rugăm, pe Dumnezeu dacă vom avea succes în călătoria noastră”.
6 Preotul le-a zis: „Mergeți în pace. Iehova este cu voi în călătoria voastră”.
7 Astfel, cei cinci bărbați și-au continuat drumul și au ajuns în Lais.+ Ei au văzut că oamenii din el locuiau acolo fără să depindă de nimeni, asemenea sidonienilor. Erau liniștiți și nu bănuiau nimic;+ și nu era niciun asupritor care să atace ținutul acela și care să-i tulbure. Erau departe de sidonieni și nu aveau legături cu nimeni altcineva.
8 Când acei bărbați s-au întors la frații lor, în Țora și în Eștaol,+ frații lor i-au întrebat: „Cum a fost?”.
9 Ei au răspuns: „Haideți să urcăm împotriva lor, căci am văzut că ținutul acela este foarte bun. De ce șovăiți? Duceți-vă fără întârziere să luați în stăpânire ținutul!
10 Când veți ajunge acolo, veți găsi un popor care nu bănuiește nimic.+ Ținutul este mare și Dumnezeu l-a dat în mâna voastră. Este un loc unde nu lipsește nimic din ce există pe pământ”.+
11 Atunci 600 de bărbați înarmați pentru luptă din familia daniților au plecat din Țora și din Eștaol.+
12 Au urcat și și-au așezat tabăra lângă Chiriat-Iearim,+ în Iuda. De aceea, locul acela, care este la vest de Chiriat-Iearim, se numește Mahane-Dan*+ și în ziua de azi.
13 De acolo au mers în regiunea muntoasă a lui Efraim și au ajuns la casa lui Mica.+
14 Atunci cei cinci bărbați care se duseseră să spioneze ținutul Laisului+ le-au zis fraților lor: „Știați că în casele acestea se află un efod, terafimi*, un chip cioplit și o statuie de metal*?+ Acum, gândiți-vă ce aveți de făcut”.
15 Ei s-au abătut pe acolo și au ajuns la casa tânărului levit,+ la casa lui Mica, și l-au întrebat ce mai face.
16 În tot acest timp, cei 600 de bărbați înarmați pentru luptă din tribul lui Dan+ stăteau la intrarea porții.
17 Cei cinci bărbați care se duseseră să spioneze ținutul+ au intrat să ia chipul cioplit, efodul,+ terafimii*+ și chipul de metal*.+ (Preotul+ stătea la intrarea porții cu cei 600 de bărbați înarmați pentru luptă.)
18 Ei au intrat în casa lui Mica și au luat chipul cioplit, efodul, terafimii* și chipul de metal*. Atunci preotul le-a zis: „Ce faceți?”.
19 Dar ei i-au spus: „Taci! Pune-ți mâna la gură și vino cu noi ca să ne fii tată* și preot. Ce este mai bine, să fii preot în casa unui singur om+ sau să fii preot pentru un trib și pentru o familie din Israel?”.+
20 Lucrul acesta a fost pe placul preotului și el a luat efodul, terafimii* și chipul cioplit+ și a plecat împreună cu oamenii aceia.
21 Apoi s-au întors și și-au continuat drumul, punând înaintea lor copiii, animalele și lucrurile de valoare.
22 Când au ajuns la o oarecare distanță de casa lui Mica, bărbații care locuiau în casele din apropierea casei lui Mica s-au adunat și i-au ajuns din urmă pe daniți.
23 Când au strigat către daniți, aceștia s-au întors spre ei și i-au zis lui Mica: „Ce-i cu tine? De ce v-ați adunat?”.
24 Și el a zis: „Mi-ați luat dumnezeii pe care mi i-am făcut, mi-ați luat și preotul și ați plecat. Mie ce-mi rămâne? Cum puteți să-mi ziceți: «Ce-i cu tine?»”.
25 Daniții i-au răspuns: „Nu ridica glasul la noi, ca nu cumva niște oameni furioși* să se năpustească asupra voastră și să vă pierdeți viața*, tu și casa ta”.
26 Și daniții și-au continuat drumul. Iar Mica, văzând că erau mai tari decât el, s-a întors și s-a dus acasă.
27 După ce au luat obiectele făcute de Mica și l-au luat și pe preotul lui, s-au dus în Lais,+ împotriva unui popor liniștit, care nu bănuia nimic.+ I-au omorât pe locuitori cu sabia și au dat foc orașului.
28 N-a fost nimeni care să-i scape, căci erau departe de Sidon și nu aveau legături cu nimeni altcineva; orașul se afla în valea care ținea de Bet-Rehob.+ Apoi, ei au reconstruit orașul și s-au stabilit acolo.
29 Și i-au pus orașului numele Dan,+ după numele tatălui lor, Dan, care i se născuse lui Israel.+ Dar numele orașului fusese înainte Lais.+
30 După aceea, daniții au înălțat pentru ei chipul cioplit,+ iar Ionatan,+ fiul lui Gherșom,+ fiul lui Moise, și fiii lui au fost preoți pentru tribul daniților până în ziua în care locuitorii țării au fost duși în exil.
31 Și chipul cioplit făcut de Mica, pe care ei îl înălțaseră, a rămas acolo în toate zilele în care casa adevăratului Dumnezeu a fost la Șilo.+
Note de subsol
^ Sau „accentul”.
^ Însemnând „Tabăra lui Dan”.
^ Sau „dumnezei ai familiei”, „idoli”.
^ Sau „o statuie turnată”.
^ Sau „statuia turnată”.
^ Sau „dumnezeii familiei”, „idolii”.
^ Sau „dumnezeii familiei”, „idolii”.
^ Sau „statuia turnată”.
^ Sau „sfătuitor”.
^ Sau „dumnezeii familiei”, „idolii”.
^ Sau „sufletul”.
^ Sau „cu sufletul plin de amărăciune”.
