Plângerile 4:1-22
א [Alef]
4 Cum s-a înnegrit aurul strălucitor, aurul pur!+
Cum zac împrăștiate+ pietrele sfinte+ la fiecare colț de stradă*!
ב [Bet]
2 Scumpii fii ai Sionului, cândva la fel de prețioși ca aurul purificat,nu valorează mai mult decât niște urcioare de lut,lucrarea mâinilor unui olar!
ג [Ghimel]
3 Până și șacalii își alăptează puii,dar fiica poporului meu a ajuns să fie crudă,+ ca struții în pustiu.+
ד [Dalet]
4 De sete, limba sugarului se lipește de cerul gurii.
Copiii cer pâine,+ dar nimeni nu le dă.+
ה [He]
5 Cei ce se hrăneau cu mâncăruri alese zac înfometați* pe străzi.+
Cei crescuți în haine stacojii+ strâng în brațe grămezi de cenușă.
ו [Vav]
6 Pedeapsa* fiicei poporului meu este mai mare decât pedeapsa pentru păcatul Sodomei,+care a fost distrusă într-o clipă, fără să-i întindă cineva o mână de ajutor.+
ז [Zain]
7 Nazireii+ Sionului erau mai curați decât zăpada, mai albi decât laptele.
Erau mai rumeni decât coralii; străluceau ca safirele.
ח [Het]
8 Dar au ajuns mai negri decât funinginea*.Sunt de nerecunoscut pe străzi.
Pielea li s-a zbârcit pe oase;+ a ajuns ca lemnul uscat.
ט [Tet]
9 Este mai bine de cei uciși de sabie decât de cei uciși de foamete,+care se sting încet, străpunși de lipsa roadelor câmpului.
י [Iod]
10 Femeile, cândva pline de duioșie, și-au fiert cu mâinile lor copiii.+
Ei au ajuns să le fie hrană* în timpul prăbușirii fiicei poporului meu.+
כ [Kaf]
11 Iehova și-a arătat furia;și-a vărsat mânia aprinsă.+
El aprinde în Sion un foc care îi mistuie temeliile.+
ל [Lamed]
12 Regii pământului și locuitorii lui* n-au crezutcă vrăjmașul, dușmanul, va intra pe porțile Ierusalimului.+
מ [Mem]
13 Aceasta s-a întâmplat din cauza păcatelor profeților lui și a nelegiuirilor preoților lui,+care au vărsat în mijlocul lui sângele celor drepți.+
נ [Nun]
14 Rătăcesc pe străzi ca niște orbi.+
Sunt pângăriți cu sânge+și nimeni nu poate să le atingă veșmintele.
ס [Sameh]
15 „Îndepărtați-vă! Sunteți necurați!”, li se strigă. „Îndepărtați-vă! Îndepărtați-vă! Nu ne atingeți!”
Ei au rămas fără adăpost și rătăcesc încoace și încolo.
Cei din națiuni au spus: „Nu pot sta aici cu noi*.+
פ [Pe]
16 Iehova însuși* i-a împrăștiat;+el nu va mai privi spre ei în mod binevoitor.
Nu se va mai arăta respect față de preoți+ și nici considerație față de bătrâni”.+
ע [Ain]
17 Ochii noștri sunt slăbiți și acum de cât am așteptat în zadar să fim ajutați.+
Am tot așteptat ajutor de la o națiune care nu putea să ne salveze.+
צ [Țade]
18 Dușmanii ne urmăreau fiecare pas,+ astfel că nu puteam umbla prin piețele noastre publice.
Ni s-a apropiat sfârșitul; ni s-au terminat zilele, fiindcă ne-a sosit sfârșitul.
ק [Kof]
19 Cei care ne urmăreau au fost mai iuți decât acvilele cerului.+
Ne-au urmărit pe munți; ne-au pândit în pustiu.
ר [Reș]
20 Unsul lui Iehova,+ suflarea nărilor noastre, a fost prins în groapa lor cea mare,+cel despre care am zis: „Vom trăi la umbra lui printre națiuni”.
ש [Sin]
21 Jubilează și bucură-te, fiică a Edomului,+ care locuiești în țara Uț!
Dar și pe la tine va trece paharul,+ te vei îmbăta și îți vei arăta goliciunea.+
ת [Tav]
22 Pedeapsa pentru nelegiuirea ta a ajuns la sfârșit, fiică a Sionului!
El nu te va mai duce în exil.+
Dar își va îndrepta atenția spre nelegiuirea ta, fiică a Edomului!
Îți va scoate la iveală păcatele.+
