Plângerile 5:1-22
5 Adu-ți aminte, o, Iehova, de ceea ce ni s-a întâmplat!
Privește și vezi rușinea noastră!+
2 Moștenirea noastră le-a fost dată unor necunoscuți, casele noastre, unor străini.+
3 Am ajuns orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca niște văduve.+
4 Trebuie să plătim ca să ne bem propria apă+ și trebuie să ne cumpărăm propriile lemne.
5 Cei ce ne urmăresc mai au puțin și ne ajung;suntem istoviți, dar nu ni se dă niciun răgaz.+
6 Ne întindem mâna spre Egipt+ și spre Asiria+ ca să primim suficientă pâine.
7 Strămoșii noștri care au păcătuit nu mai sunt, dar noi trebuie să purtăm nelegiuirile lor.
8 Acum peste noi domnesc niște slujitori; nu este nimeni care să ne smulgă din mâna lor.
9 Ne câștigăm pâinea punându-ne viața* în pericol+ din cauza sabiei din pustiu.
10 Pielea noastră a ajuns să ardă ca un cuptor din cauza foamei chinuitoare.+
11 Soțiile din Sion au fost umilite* și, la fel, fecioarele din orașele lui Iuda.+
12 Prinții au fost atârnați de o mână,+ iar bătrânilor nu li s-a arătat niciun respect.+
13 Tinerii cară râșnița, iar băieții se poticnesc sub povara lemnelor.
14 Bătrânii nu mai stau la poarta orașului;+ tinerii nu mai cântă la instrumentele lor.+
15 Ne-a dispărut bucuria din inimă; dansul ni s-a prefăcut în jale.+
16 Ne-a căzut coroana de pe cap. Vai de noi, fiindcă am păcătuit!
17 De aceea ne este bolnavă inima+și de aceea ne-au slăbit ochii,+
18 pentru că muntele Sion este pustiu;+ acum pe el umblă vulpile.
19 Dar tu, o, Iehova, stai pe tronul tău pentru totdeauna.
Tronul tău este din generație în generație.+
20 De ce să ne uiți pentru totdeauna? De ce să ne părăsești pentru atât de mult timp?+
21 Adu-ne înapoi la tine, o, Iehova, iar noi ne vom întoarce îndată!+
Adu-ne din nou zile bune, precum cele de odinioară!+
22 Dar tu ne-ai respins de tot.
Încă ești foarte mânios pe noi.+
