Daniel 1:1-21

  • Ierusalimul este asediat de babilonieni (1, 2)

  • Instruire specială pentru tinerii captivi din descendența regală (3-5)

  • Fidelitatea celor patru evrei este pusă la încercare (6-21)

1  În al treilea an al domniei lui Ioiachim,+ regele lui Iuda, Nebucadnețar, regele Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului și l-a asediat.+  Și Iehova l-a dat în mâna lui pe Ioiachim, regele lui Iuda,+ și, de asemenea, o parte din ustensilele casei* adevăratului Dumnezeu; el le-a dus în ținutul Șinearului*,+ în casa* dumnezeului său și le-a pus în tezaurul dumnezeului său.+  Atunci regele i-a poruncit lui Așpenaz, căpetenia demnitarilor de la curtea lui, să fie aduși câțiva israeliți*, îndeosebi cei din descendența regală și cei de viță nobilă.+  Ei trebuiau să fie tineri* fără niciun defect, frumoși la înfățișare, înzestrați cu înțelepciune, cunoștință și discernământ+ și capabili să slujească în palatul regelui. Așpenaz trebuia să-i învețe scrierea și limba caldeenilor.  Mai mult, regele a stabilit să li se dea zilnic o porție din mâncărurile sale alese și din vinul pe care îl bea el. Ei trebuiau să fie instruiți* trei ani, iar la sfârșitul acestei perioade trebuiau să intre în serviciul regelui.  Printre ei erau unii din tribul* lui Iuda: Daniel*,+ Hanania*, Mișael* și Azaria*.+  Și demnitarul principal de la curte le-a pus alte nume*: lui Daniel i-a pus numele Beltșațar;+ lui Hanania, Șadrac; lui Mișael, Meșac; și lui Azaria, Abed-Nego.+  Însă Daniel a hotărât în inima lui să nu se pângărească cu mâncărurile alese ale regelui și cu vinul pe care îl bea el. De aceea, i-a cerut demnitarului principal de la curte permisiunea să nu consume acele alimente, care l-ar fi pângărit.  Și adevăratul Dumnezeu a făcut ca demnitarul principal de la curte să-i arate lui Daniel favoare* și îndurare.+ 10  Dar demnitarul principal de la curte i-a spus lui Daniel: „Eu mă tem de domnul și regele meu, care a stabilit ce să mâncați și ce să beți. Dacă va vedea că arătați mai rău decât ceilalți tineri* de vârsta voastră? M-ați face pe mine* vinovat înaintea regelui”. 11  Însă Daniel i-a spus îngrijitorului pe care demnitarul principal de la curte îl numise peste Daniel, Hanania, Mișael și Azaria: 12  „Pune-i, te rog, pe slujitorii tăi la încercare zece zile; să ni se dea să mâncăm legume și să bem apă. 13  Apoi compară înfățișarea noastră cu a tinerilor* care mănâncă mâncărurile alese ale regelui și, în funcție de ceea ce vei vedea, hotărăște ce să faci cu slujitorii tăi”. 14  El a fost de acord cu propunerea lor și i-a pus la încercare zece zile. 15  La sfârșitul celor zece zile, ei arătau mai bine și mai sănătoși* decât toți tinerii* care mâncau mâncărurile alese ale regelui. 16  Astfel, îngrijitorul a continuat să le ia mâncărurile alese și vinul și să le dea legume. 17  Și adevăratul Dumnezeu le-a dat acestor patru tineri* cunoștință și perspicacitate cu privire la orice fel de scriere, precum și înțelepciune. Și lui Daniel i s-a dat capacitatea de a înțelege orice fel de viziuni și vise.+ 18  La sfârșitul perioadei stabilite de rege, când trebuiau să-i fie aduși tinerii,+ demnitarul principal de la curte i-a adus înaintea lui Nebucadnețar. 19  Regele a vorbit cu ei și în tot grupul nu s-a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria;+ astfel, ei au rămas în serviciul regelui. 20  Ori de câte ori regele îi întreba ceva ce pretindea înțelepciune și pricepere, el îi găsea de zece ori mai buni decât toți preoții-magicieni și ghicitorii*+ din tot regatul său. 21  Și Daniel a rămas acolo până în primul an al regelui Cirus.+

Note de subsol

Sau „templul”.
Adică Babilonia.
Sau „templului”.
Lit. „fii ai lui Israel”.
Lit. „copii”.
Sau, posibil, „hrăniți”.
Însemnând, posibil, „Cine este ca Dumnezeu?”.
Însemnând „Iehova a ajutat”.
Însemnând „Iehova a arătat favoare”.
Lit. „dintre fiii”.
Însemnând „Judecătorul meu este Dumnezeu”.
Adică nume babiloniene.
Sau „bunătate”.
Lit. „capul meu”.
Lit. „copii”.
Lit. „copiilor”.
Lit. „grași de carne”.
Lit. „copiii”.
Lit. „copii”.
Sau „cei ce cheamă spiritele”.