Eclesiastul 6:1-12

  • Ce folos că omul are multe bunuri, dacă nu se bucură de ele? (1-6)

  • Bucură-te de ceea ce ai în prezent (7-12)

6  Am mai văzut sub soare un rău* care se întâmplă adesea printre oameni:  Adevăratul Dumnezeu îi dă unui om bogății, bunuri și glorie, astfel că acestuia nu-i lipsește nimic din ce-și dorește*; totuși, adevăratul Dumnezeu nu-i permite să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele. Aceasta este deșertăciune și o mare nenorocire.  Dacă unui om i s-ar naște o sută de copii și ar trăi mulți ani, ajungând la o vârstă înaintată, dar el* nu s-ar bucura de lucrurile sale bune înainte să ajungă în mormânt*, vă spun că este mai bine de un copil născut mort decât de el.+  Căci copilul acela a venit pe lume în zadar și s-a dus în întuneric, iar numele îi este învăluit în întuneric.  Chiar dacă n-a văzut niciodată soarele și n-a cunoscut nimic, tot mai bine este de el* decât de omul acela.+  Ce folos ar avea să trăiască de două ori o mie de ani și să nu aibă parte de bucurii? Oare nu merg toți în același loc?+  Toată truda omului este pentru gura lui;+ totuși, el* nu se satură niciodată.  Fiindcă ce avantaj are cel înțelept față de cel fără minte+ sau ce folos are cel sărac pentru că știe cum să înfrunte viața*?  Mai bine să te bucuri de ce vezi cu ochii decât să umbli mereu după lucrurile pe care ți le dorești*. Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt. 10  Tot ce există are deja un nume și se știe ce este omul; el nu poate să se judece* cu cel mai puternic decât el. 11  Cu cât sunt mai multe cuvintele*, cu atât este mai mare deșertăciunea; și ce folos îi aduc ele omului? 12  Cine poate ști ce este cel mai bine să facă omul în viață, în puținele zile ale vieții sale deșarte, care trec ca o umbră?+ Fiindcă cine îi poate spune omului ce se va întâmpla după el sub soare?

Note de subsol

Sau „o nenorocire”.
Sau „nu-i lipsește nimic pentru sufletul lui”.
Sau „sufletul lui”.
Sau „și n-ar avea parte nici chiar de mormânt”.
Lit. „el are mai multă odihnă”.
Sau „sufletul lui”.
Lit. „să umble în fața celor vii”.
Lit. „decât cutreierarea sufletului”.
Sau „nu-și poate apăra cauza”.
Sau, posibil, „lucrurile”.