Către evrei 9:1-28

  • Serviciul sacru în sanctuarul pământesc (1-10)

  • Cristos intră în cer cu propriul sânge (11-28)

    • „Mediatorul unui legământ nou” (15)

9  În ce privește primul legământ, acesta avea cerințe legale pentru serviciul sacru și un loc sfânt+ pe pământ.  Aici s-a construit o primă încăpere a cortului, numită Locul Sfânt,+ în care erau lampadarul,+ masa și pâinile de prezentare.+  În spatele celei de-a doua perdele+ era cealaltă încăpere a cortului, numită Sfânta Sfintelor.+  În ea se aflau un vas de aur pentru arderea tămâiei+ și arca legământului,+ îmbrăcată complet în aur,+ iar în aceasta erau vasul de aur cu mană,+ toiagul lui Aaron care înmugurise+ și tablele+ legământului.  Deasupra ei erau heruvimii glorioși care acopereau cu umbra lor capacul împăcării*.+ Dar acum nu este momentul să vorbim în detaliu despre aceste lucruri.  De când aceste lucruri au fost construite astfel, preoții intră cu regularitate în prima încăpere a cortului ca să îndeplinească îndatoririle ce țin de serviciul sacru.+  Dar în a doua încăpere intră numai marele preot o dată pe an+ și nu fără să aibă cu el sânge,+ pe care îl oferă pentru el+ și pentru păcatele comise de popor+ din neștiință.  Astfel, spiritul sfânt arată clar că, atât timp cât a existat primul cort, calea care duce la locul sfânt nu fusese încă dezvăluită.+  Acest cort este o reprezentare* a ceea ce există acum+ și arată că darurile și jertfele care se oferă+ nu pot să-i dea celui care îndeplinește un serviciu sacru o conștiință perfect curată.+ 10  Acestea au legătură doar cu mâncarea, cu băutura și cu diferite ritualuri de spălare*.+ Ele au fost cerințe legale referitoare la corp+ și au fost impuse până la timpul fixat pentru îndreptarea lucrurilor. 11  Totuși, când a venit ca mare preot al lucrurilor bune care s-au realizat deja, Cristos a intrat în cortul mai mare și mai perfect, care nu este făcut de mâini, adică nu este din creația aceasta. 12  El a intrat în locul sfânt – nu cu sânge de țapi și de tauri tineri, ci cu propriul său sânge+ – o dată pentru totdeauna și a obținut pentru noi o eliberare* veșnică.+ 13  Căci, dacă sângele de țapi și de tauri+ și cenușa unei vițele, presărată peste cei care s-au întinat, sfințește, curățând carnea,+ 14  cu atât mai mult sângele lui Cristos+ – care, printr-un spirit veșnic, s-a oferit pe sine fără pată lui Dumnezeu – ne va curăța conștiința de lucrări moarte,+ astfel încât să îndeplinim un serviciu sacru pentru Dumnezeul cel viu!+ 15  Iată de ce este el mediatorul unui legământ nou,+ pentru ca aceia care au fost chemați să poată primi promisiunea moștenirii veșnice.+ Acest lucru a devenit posibil datorită morții sale, prin care ei au fost răscumpărați+ și eliberați de fărădelegile comise sub primul legământ. 16  Căci, unde există un legământ, trebuie să aibă loc moartea celui care face legământul*, 17  fiindcă un legământ este valabil numai după moarte, nefiind în vigoare cât timp trăiește omul care face legământul. 18  Așadar, nici primul legământ n-a intrat în vigoare* fără sânge. 19  Căci, după ce Moise a spus întregului popor fiecare poruncă din Lege, el a luat sângele taurilor tineri și al țapilor, precum și apă, lână stacojie și isop și a stropit cartea* și tot poporul, 20  zicând: „Acesta este sângele legământului pe care Dumnezeu v-a poruncit să-l respectați”.+ 21  Tot așa, a stropit cu sânge cortul și toate vasele folosite în serviciul sacru*.+ 22  Da, potrivit Legii, aproape toate lucrurile sunt curățate cu sânge+ și fără vărsare de sânge nu există iertare.+ 23  Prin urmare, era necesar ca reprezentările simbolice+ ale lucrurilor din ceruri să fie curățate în felul acesta,+ dar pentru lucrurile cerești este nevoie de jertfe mult mai bune. 24  Căci Cristos nu a intrat într-un loc sfânt făcut de mâini,+ care este o copie a realității,+ ci chiar în cer,+ ca să se prezinte acum înaintea* lui Dumnezeu în folosul nostru.+ 25  El nu a intrat ca să se ofere ca jertfă de mai multe ori, așa cum marele preot intră an de an în locul sfânt+ cu un sânge care nu este al său. 26  Altminteri, ar fi trebuit să sufere de mai multe ori de la întemeierea lumii. Dar acum, el s-a arătat o dată pentru totdeauna la încheierea acestor sisteme* ca să înlăture păcatul prin jertfa sa.+ 27  Și așa cum oamenii mor o singură dată, după care vine judecata, 28  tot așa și Cristos s-a oferit ca jertfă o singură dată ca să poarte păcatele multora.+ Iar a doua oară când se va arăta nu va fi ca să înlăture păcatul*; atunci el va fi văzut de cei care îl așteaptă cu nerăbdare pentru a fi salvați.+

Note de subsol

Sau „locul ispășirii”.
Sau „ilustrare”, „parabolă”.
Lit. „diferite botezuri”.
Lit. „răscumpărare”.
Sau „celui prin care se face legământul”.
Lit. „n-a fost inaugurat”.
Sau „sulul”.
Sau „serviciul public”.
Lit. „înaintea feței”.
Sau „ere (epoci)”. Vezi Glosarul, „Sistem(e)”.
Sau „aceasta nu va avea legătură cu păcatul”.