Exodul 7:1-25

  • Iehova îl întărește pe Moise (1-7)

  • Toiagul lui Aaron se face un șarpe mare (8-13)

  • Prima plagă: apa prefăcută în sânge (14-25)

7  Atunci Iehova i-a zis lui Moise: „Iată că te-am făcut Dumnezeu* pentru faraon, iar Aaron, fratele tău, va vorbi în locul tău ca profet.+  Tu îi vei spune fratelui tău, Aaron, tot ce-ți voi porunci eu, iar el îi va vorbi faraonului. În cele din urmă, acesta îi va lăsa pe israeliți să plece din țara lui.  Eu voi permite ca faraonul* să se încăpățâneze+ și îmi voi înmulți semnele și miracolele în țara Egiptului.+  Dar faraonul nu vă va asculta. De aceea, îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului și voi scoate de acolo poporul meu numeros*, pe israeliți, cu judecăți mari.+  Și egiptenii vor ști că eu sunt Iehova+ când îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului și îi voi scoate pe israeliți din mijlocul lor”.  Moise și Aaron au făcut ce le poruncise Iehova; au făcut întocmai.  Moise avea 80 de ani, iar Aaron avea 83 de ani când i-au vorbit faraonului.+  Iehova le-a spus lui Moise și lui Aaron:  „Dacă faraonul vă spune: «Faceți un miracol!», atunci tu, Moise, să-i spui lui Aaron: «Ia-ți toiagul și aruncă-l înaintea faraonului!». Și toiagul se va face un șarpe mare”.+ 10  Astfel, Moise și Aaron au intrat la faraon și au făcut exact așa cum poruncise Iehova. Aaron și-a aruncat toiagul înaintea faraonului și a slujitorilor săi, iar acesta s-a făcut un șarpe mare. 11  Faraonul însă i-a chemat pe înțelepți și pe vrăjitori, iar preoții-magicieni ai Egiptului+ au făcut același lucru prin magia lor.+ 12  Fiecare și-a aruncat toiagul, iar toiegele lor s-au făcut șerpi mari; însă toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor. 13  Cu toate acestea, faraonul* s-a încăpățânat+ și nu i-a ascultat, așa cum spusese Iehova. 14  Atunci Iehova i-a zis lui Moise: „Inima faraonului este împietrită.+ El n-a lăsat poporul să plece. 15  Dimineață du-te la faraon. Iată că el va merge la fluviul Nil. Tu să stai pe malul apei ca să-l întâlnești; și să iei în mână toiagul care s-a prefăcut în șarpe.+ 16  Să-i zici faraonului: «Iehova, Dumnezeul evreilor, m-a trimis la tine.+ El a spus: „Lasă poporul meu să plece ca să-mi slujească în pustiu”, dar până acum n-ai ascultat. 17  De aceea, așa spune Iehova: „Prin aceasta vei ști că eu sunt Iehova.+ Iată că lovesc cu toiagul din mâna mea apa Nilului, iar apa se va preface în sânge. 18  Peștii din Nil vor muri, iar Nilul va mirosi urât; și egiptenii nu vor mai putea să bea apă din Nil”»”. 19  Apoi Iehova i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron: «Ia-ți toiagul și întinde-ți mâna spre apele Egiptului,+ spre râuri, spre canale*, spre mlaștini+ și spre toate rezervoarele Egiptului, ca să se prefacă în sânge». Și va fi sânge în toată țara Egiptului, chiar și în vasele de lemn și de piatră”. 20  Moise și Aaron au făcut imediat așa cum poruncise Iehova. Aaron și-a ridicat toiagul și, sub privirile faraonului și ale slujitorilor săi, a lovit apa Nilului, iar toată apa fluviului s-a prefăcut în sânge.+ 21  Peștii din Nil au murit+ și fluviul a început să miroasă urât. Egiptenii n-au mai putut să bea apă din Nil.+ Și a fost sânge în toată țara Egiptului. 22  Dar preoții-magicieni ai Egiptului au făcut același lucru prin științele lor oculte,+ astfel că faraonul* a continuat să se încăpățâneze și nu i-a ascultat, așa cum spusese Iehova.+ 23  Apoi faraonul s-a întors acasă și nici de data aceasta n-a dat atenție celor întâmplate. 24  Și toți egiptenii săpau pe lângă Nil după apă de băut, pentru că nu puteau să bea din apa Nilului. 25  Și au trecut șapte zile întregi de când Iehova lovise Nilul.

Note de subsol

Adică i-a dat autoritate asupra faraonului.
Lit. „inima faraonului”.
Lit. „armatele mele, poporul meu”.
Lit. „inima faraonului”.
Adică spre canalele de irigare ale Nilului.
Lit. „inima faraonului”.