Faptele apostolilor 22:1-30
22 „Bărbaților, frați și tați, ascultați acum apărarea mea”.+
2 Când au auzit că le vorbea în limba ebraică, au făcut și mai multă liniște, iar el a zis:
3 „Eu sunt iudeu,+ născut în Tarsul Ciliciei,+ dar educat în acest oraș la picioarele lui Gamaliel+ și instruit după toată rigoarea Legii strămoșești,+ fiind zelos pentru Dumnezeu, așa cum sunteți voi toți astăzi.+
4 Am persecutat această Cale până la moarte, legând și trimițând în închisori atât bărbați, cât și femei.+
5 Pot să depună mărturie despre aceasta marele preot și toată adunarea bătrânilor. De asemenea, de la ei am luat scrisori către frații noștri din Damasc și m-am dus să-i aduc legați la Ierusalim pe cei de acolo, ca să fie pedepsiți.
6 Dar, când eram pe drum și mă apropiam de Damasc, pe la amiază, o mare lumină din cer a strălucit deodată în jurul meu,+
7 iar eu am căzut la pământ și am auzit un glas care mi-a zis: «Saul, Saul, de ce mă persecuți?».
8 Eu am răspuns: «Cine ești, Doamne?». Și el mi-a zis: «Eu sunt Isus Nazarineanul, pe care tu îl persecuți».
9 Oamenii care erau cu mine au văzut lumina, dar n-au auzit glasul celui ce-mi vorbea.
10 Atunci am întrebat: «Ce trebuie să fac, Doamne?». Domnul mi-a răspuns: «Ridică-te, du-te la Damasc, iar acolo ți se va spune tot ce a fost hotărât să faci».+
11 Dar, pentru că n-am mai putut vedea din cauza strălucirii acelei lumini, am ajuns la Damasc dus de mână de cei care erau cu mine.
12 Atunci un bărbat pe nume Anania, care se temea de Dumnezeu, respecta Legea și era vorbit de bine de toți iudeii de acolo,
13 a venit la mine. El a stat lângă mine și mi-a zis: «Frate Saul, recapătă-ți vederea!». Și chiar în clipa aceea mi-am ridicat privirea și l-am văzut.+
14 El a spus: «Dumnezeul strămoșilor noștri te-a ales să-i cunoști voința, să-l vezi pe cel drept+ și să auzi glasul gurii sale,
15 fiindcă trebuie să-i fii martor înaintea tuturor oamenilor cu privire la lucrurile pe care le-ai văzut și le-ai auzit.+
16 Și acum, ce mai aștepți? Ridică-te, botează-te și spală-ți păcatele+ chemând numele său».+
17 Dar, când m-am întors la Ierusalim+ și mă rugam în templu, am avut o viziune
18 în care l-am văzut pe Domnul zicându-mi: «Grăbește-te și ieși repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre mine!».+
19 Și eu am zis: «Doamne, ei știu bine că mergeam din sinagogă în sinagogă, aruncându-i în închisoare și bătându-i pe cei care credeau în tine.+
20 Iar când a fost vărsat sângele lui Ștefan, martorul tău, eu eram acolo, încuviințând și păzind mantiile celor care-l ucideau».+
21 Dar el mi-a zis: «Du-te, pentru că te voi trimite la națiuni îndepărtate»”.+
22 Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Apoi și-au ridicat glasul, zicând: „Înlătură-l pe acest om de pe fața pământului, căci nu merită să trăiască!”.
23 Și, fiindcă strigau și își aruncau mantiile și azvârleau țărână în aer,+
24 comandantul a ordonat ca Pavel să fie dus în cazarmă și a spus să fie interogat prin biciuire, ca să afle exact de ce strigau așa împotriva lui.
25 Dar, după ce l-au întins ca să-l biciuiască, Pavel i-a zis centurionului care stătea acolo: „Vă este permis să biciuiți un roman* care nu a fost condamnat*?”.+
26 Când a auzit aceasta, centurionul s-a dus la comandant să-i raporteze și a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este roman”.
27 Atunci comandantul s-a apropiat de el și l-a întrebat: „Spune-mi: Ești roman?”. „Da”, a zis el.
28 Comandantul a răspuns: „Eu am cumpărat aceste drepturi de cetățean cu o mare sumă de bani”. Pavel a zis: „Dar eu le am prin naștere”.+
29 Imediat, bărbații care se pregăteau să-l interogheze prin tortură s-au retras, iar comandantul s-a temut când și-a dat seama că era roman și îl legase cu lanțuri.+
30 Astfel, a doua zi, fiindcă voia să știe sigur de ce îl acuzau iudeii, l-a dezlegat și le-a poruncit preoților principali și întregului Sanhedrin să se întrunească. Apoi l-a adus jos pe Pavel și l-a pus să stea înaintea lor.+
