Faptele apostolilor 28:1-31

  • Pe țărmul Maltei (1-6)

  • Tatăl lui Publius este vindecat (7-10)

  • În drum spre Roma (11-16)

  • Pavel le vorbește iudeilor din Roma (17-29)

  • Pavel predică cu îndrăzneală doi ani (30, 31)

28  După ce am ajuns în siguranță la țărm, am aflat că insula se numea Malta.+  Localnicii* s-au purtat cu multă bunătate* față de noi. Fiindcă începuse să plouă și era frig, ei au aprins un foc și ne-au primit pe toți cu amabilitate.  Dar, când Pavel a strâns un braț de vreascuri și l-a pus pe foc, o viperă a ieșit din cauza căldurii și s-a prins de mâna lui.  Când localnicii au văzut șarpele veninos atârnându-i de mână, și-au zis unii altora: „Cu siguranță, omul acesta este un ucigaș și, deși a reușit să se salveze din mare, Dreptatea* nu l-a lăsat să rămână în viață”.  Însă el a scuturat șarpele în foc și n-a pățit nimic.  Ei se așteptau ca el să se umfle sau să cadă deodată mort. După ce au stat mult timp și au văzut că nu i s-a întâmplat nimic rău, și-au schimbat părerea și au spus că era un dumnezeu.  Aproape de acel loc avea terenuri conducătorul insulei, un om pe nume Publius. El ne-a primit cu ospitalitate și ne-a găzduit cu bunăvoință trei zile.  Tatăl lui Publius zăcea la pat, având febră și dizenterie. Pavel a intrat la el, s-a rugat, și-a pus mâinile peste el și l-a vindecat.+  După aceea au venit la Pavel și ceilalți oameni de pe insulă care erau bolnavi și au fost vindecați.+ 10  Ei ne-au onorat cu multe daruri și, când ne-am îmbarcat, ne-au dat tot ce aveam nevoie. 11  După ce am stat acolo trei luni, ne-am îmbarcat pe o corabie care avea la proră semnul „Fiii lui Zeus”. Corabia era din Alexandria și iernase pe insulă. 12  Am ajuns în portul Siracuza, unde am rămas trei zile; 13  de acolo am mers mai departe și am ajuns la Regium. După o zi s-a pornit un vânt de la sud, iar în ziua următoare am ajuns la Puteoli. 14  Aici i-am găsit pe frați, care ne-au rugat insistent să rămânem la ei șapte zile. Apoi ne-am îndreptat spre Roma. 15  Când au auzit vestea despre noi, frații din Roma au venit în întâmpinarea noastră până la Piața lui Appius și la Trei Taverne. Văzându-i, Pavel i-a mulțumit lui Dumnezeu și a prins curaj.+ 16  Când, în cele din urmă, am ajuns la Roma, lui Pavel i s-a permis să locuiască singur, păzit de un soldat. 17  După trei zile, el i-a chemat pe bărbații de seamă ai iudeilor. Când s-au adunat, le-a zis: „Bărbaților, fraților, deși n-am făcut nimic împotriva poporului sau a obiceiurilor strămoșilor noștri,+ am fost arestat în Ierusalim și predat romanilor.+ 18  Iar aceștia, după ce m-au interogat,+ au vrut să mă elibereze, fiindcă nu s-a găsit niciun motiv pentru care să fiu condamnat la moarte.+ 19  Dar, întrucât iudeii nu au fost de acord, am fost nevoit să fac apel la Cezar,+ însă nu pentru că aș avea de adus vreo acuzație împotriva națiunii mele. 20  Iată de ce am cerut să vă văd și să vă vorbesc, căci din cauza speranței Israelului am eu acest lanț în jurul meu”.+ 21  Ei i-au zis: „Noi n-am primit scrisori din Iudeea despre tine și niciunul dintre frații care au venit de acolo n-a istorisit și n-a vorbit nimic rău despre tine. 22  Dar considerăm că este potrivit să auzim de la tine ce gândești, căci, în ce privește această sectă,+ știm că pretutindeni se vorbește împotriva ei”.+ 23  Atunci au stabilit cu el o zi și au venit mai mulți la el, în locuința lui. Și, de dimineață până seara, el le-a explicat lucrurile cu ajutorul Legii lui Moise+ și al Profeților,+ depunând o mărturie temeinică despre Regatul lui Dumnezeu, ca să-i convingă să creadă în Isus.+ 24  Unii au crezut lucrurile pe care el le spunea, dar alții n-au vrut să creadă. 25  Și, fiindcă nu erau de acord unii cu alții, au început să plece, iar Pavel a spus doar atât: „Bine le-a vorbit spiritul sfânt strămoșilor voștri prin profetul Isaia 26  când a zis: «Du-te la poporul acesta și spune: „Veți auzi, dar nicidecum nu veți înțelege, și veți privi, dar nicidecum nu veți vedea.+ 27  Căci inima acestui popor a ajuns nereceptivă și ei au auzit cu urechile, dar au rămas indiferenți, și și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima și să se întoarcă, iar eu să-i vindec”».+ 28  Așadar, să știți că vestea despre această salvare de la Dumnezeu a fost trimisă la națiuni,+ iar ele o vor asculta negreșit”.+ 29  ——* 30  El a rămas doi ani întregi în casa lui închiriată+ și îi primea cu drag pe toți cei care veneau la el, 31  predicându-le Regatul lui Dumnezeu și învățându-i despre Domnul Isus Cristos cu toată îndrăzneala,+ fără piedici.

Note de subsol

Sau „Cei care vorbeau o limbă străină”.
Sau „omenie”.
În greacă, Díkē. Este posibil să se refere la zeița dreptății răzbunătoare sau la dreptate în sens abstract.