Geneza 44:1-34
44 Mai târziu, el i-a poruncit omului numit peste casa lui: „Umple cu grâne sacii acestor bărbați, cât de mult pot ei să ducă, și pune banii fiecăruia la gura sacului său.+
2 Și să pui paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai mic, împreună cu banii pentru cerealele lui”. El a făcut așa cum îi poruncise Iosif.
3 Dimineață, când s-a luminat de ziuă, bărbații au plecat cu măgarii lor.
4 Nu ajunseseră prea departe de oraș, când Iosif i-a zis omului numit peste casa lui: „Grăbește-te! Du-te după bărbații aceia! Când îi vei ajunge din urmă, spune-le: «De ce ați răsplătit binele cu rău?
5 De ce ați luat paharul din care bea stăpânul meu și cu ajutorul căruia citește cu iscusință semnele prevestitoare? E foarte rău ce-ați făcut!»”.
6 Și el i-a ajuns din urmă și le-a spus aceste cuvinte.
7 Însă ei i-au zis: „De ce spune domnul nostru acest lucru? Cum ar putea slujitorii tăi să facă așa ceva?
8 Iată că noi ți-am adus înapoi din țara Canaanului banii pe care i-am găsit la gura sacilor noștri.+ Atunci cum am putea să furăm argint sau aur din casa stăpânului tău?
9 Dacă se va găsi paharul la unul dintre slujitorii tăi, acela să moară, iar ceilalți să devină sclavii stăpânului nostru!”.
10 Și el a zis: „Să fie așa cum ați spus! Însă doar cel la care se va găsi paharul va fi sclavul meu, ceilalți vor fi nevinovați”.
11 Atunci fiecare și-a dat repede sacul jos și l-a deschis.
12 Și el a căutat cu atenție, începând cu cel mai mare și terminând cu cel mai mic. În cele din urmă, paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin.+
13 Atunci ei și-au sfâșiat veșmintele. Apoi și-a pus fiecare sacul înapoi pe măgar și s-au întors în oraș.
14 Când Iuda+ și frații lui au intrat în casa lui Iosif, el era încă acolo; și s-au aruncat la pământ înaintea lui.+
15 Iosif le-a zis: „Cum de-ați făcut una ca asta? Nu știați că un om ca mine poate citi cu iscusință semnele prevestitoare?”.+
16 Atunci Iuda a răspuns: „Ce putem să-i spunem stăpânului nostru? Ce să mai zicem? Și cum putem să ne dovedim nevinovăția*? Adevăratul Dumnezeu a descoperit nelegiuirea sclavilor tăi.+ Suntem sclavii stăpânului nostru, și noi, și cel la care a fost găsit paharul!”.
17 Însă el a zis: „Cum aș putea să fac așa ceva? Bărbatul la care a fost găsit paharul va fi sclavul meu.+ Dar voi ceilalți urcați în pace la tatăl vostru”.
18 Atunci Iuda s-a apropiat de el și a zis: „Te implor, stăpânul meu, permite-mi, te rog, să-ți vorbesc și nu te mânia pe sclavul tău, fiindcă ești ca faraonul!+
19 Stăpânul meu i-a întrebat pe sclavii lui: «Mai trăiește tatăl vostru și mai aveți vreun frate?».
20 Noi i-am răspuns stăpânului nostru: «Tatăl nostru este în vârstă și mai avem un frate mai mic,+ care i s-a născut la bătrânețe. Fratele lui a murit,+ așa că el este singurul fiu care a rămas de la mama lui,+ iar tatăl lui îl iubește foarte mult».
21 Apoi le-ai spus sclavilor tăi: «Aduceți-l la mine ca să-l văd».+
22 Dar noi i-am zis stăpânului nostru: «Băiatul nu poate să-și părăsească tatăl. Dacă l-ar părăsi, tatăl lui ar muri».+
23 Atunci le-ai zis sclavilor tăi: «Dacă fratele vostru cel mai mic nu coboară cu voi, să nu vă mai prezentați înaintea mea*!».+
24 Am urcat deci la sclavul tău, tatăl meu, și i-am spus cuvintele stăpânului nostru.
25 Mai târziu, tatăl nostru a zis: «Întoarceți-vă și cumpărați hrană pentru noi».+
26 Însă noi am răspuns: «Nu putem coborî. Vom coborî numai dacă fratele nostru cel mai mic vine cu noi, fiindcă nu putem să ne prezentăm înaintea* acelui om dacă fratele nostru cel mai mic nu este cu noi».+
27 Atunci sclavul tău, tatăl meu, ne-a zis: «Știți bine că soția mea nu mi-a născut decât doi fii.+
28 Unul s-a dus de lângă mine și am spus: „În mod sigur a fost sfâșiat!”.+ Și nu l-am mai văzut.
29 Dacă mi l-ați lua și pe acesta și i s-ar întâmpla ceva rău și ar muri, m-ați coborî* plin de durere+ în Mormânt*».+
30 Acum, dacă mă întorc la sclavul tău, la tatăl meu, fără băiat, pe care el îl iubește ca pe viața lui*,
31 va muri când va vedea că băiatul nu este; sclavii tăi îl vor coborî* plin de durere în Mormânt*.
32 Sclavul tău s-a pus garant pentru băiat, zicându-i tatălui meu: «Dacă nu ți-l aduc înapoi, voi fi vinovat față de tatăl meu* pentru totdeauna».+
33 Acum, te rog, permite-mi să rămân în locul băiatului ca sclav al stăpânului meu, pentru ca băiatul să se întoarcă împreună cu frații lui.
34 Cum aș putea să mă întorc la tatăl meu fără băiat? N-aș suporta să văd această nenorocire venind asupra tatălui meu!”.
