Scrisoarea lui Iacov 2:1-26
2 Frații mei, arătați voi credință în gloriosul nostru Domn Isus Cristos făcând favoritisme?+
2 Căci, dacă la o întrunire a voastră vine un om cu inele de aur pe degete și cu haine scumpe, dar vine și un sărac cu haine murdare,
3 îi dați oare atenție celui care poartă haine scumpe și îi ziceți: „Tu așază-te aici, într-un loc bun”, iar celui sărac îi ziceți: „Tu rămâi în picioare” sau: „Așază-te acolo, lângă scăunelul picioarelor mele”?+
4 În acest caz, nu faceți voi deosebire de clasă+ și nu ați devenit voi judecători care pronunță sentințe nedrepte*?+
5 Ascultați, iubiții mei frați! Nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci în ochii lumii ca să fie bogați în credință+ și moștenitori ai Regatului, pe care l-a promis celor ce îl iubesc?+
6 Însă voi l-ați disprețuit pe sărac. Oare nu bogații vă asupresc+ și vă târăsc înaintea tribunalelor?
7 Nu blasfemiază ei numele minunat cu care ați fost numiți?
8 Astfel, dacă respectați legea regală, potrivit cu ce spun Scripturile: „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”,+ foarte bine faceți.
9 Dar, dacă faceți favoritisme,+ păcătuiți și sunteți condamnați* de lege ca oameni care încalcă legea.+
10 Pentru că cine respectă toată Legea, dar încalcă o singură poruncă se face vinovat de încălcarea întregii Legi.+
11 Fiindcă cel care a spus: „Să nu comiți adulter”+ a spus și: „Să nu ucizi”.+ Astfel, dacă nu comiți adulter, dar ucizi, încalci Legea.
12 Vorbiți și purtați-vă ca niște oameni care vor fi judecați după legea unui popor liber*.+
13 Căci, pentru cel care nu arată îndurare, judecata va fi fără îndurare.+ Îndurarea triumfă asupra judecății.
14 La ce folosește, frații mei, dacă cineva spune că are credință, dar nu are fapte?+ Oare îl poate salva o astfel de credință?+
15 Dacă unii frați sau surori nu au cu ce să se îmbrace* și nu au hrana zilnică necesară,
16 iar unul dintre voi le spune: „Mergeți în pace, încălziți-vă și săturați-vă”, dar nu le dați cele necesare corpului lor, la ce folosește?+
17 Tot așa, și credința, fără fapte, este moartă.+
18 Dar cineva va zice: „Tu ai credință, iar eu am fapte. Arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința mea prin faptele mele”.
19 Tu crezi că există un singur Dumnezeu și bine faci. Dar și demonii cred și se cutremură.+
20 Om neștiutor, nu vrei să înțelegi că credința fără fapte este zadarnică?
21 N-a fost Avraam, tatăl nostru, declarat drept prin fapte după ce l-a oferit pe Isaac, fiul său, pe altar?+
22 Este clar deci că credința lui lucra împreună cu faptele lui și că ea a fost făcută perfectă prin faptele lui.+
23 Astfel, s-a împlinit ce spun Scripturile: „Avraam a avut credință în Iehova* și, de aceea, a fost considerat drept*”+ și a ajuns să fie numit prietenul lui Iehova*.+
24 Înțelegeți, așadar, că un om va fi declarat drept prin fapte, nu doar prin credință.
25 În mod asemănător, n-a fost și prostituata Rahav declarată dreaptă prin fapte după ce i-a primit cu ospitalitate pe mesageri și i-a trimis de acolo pe alt drum?+
26 Într-adevăr, așa cum corpul fără spirit* este mort,+ tot așa și credința fără fapte este moartă.+
