După Ioan 4:1-54
4 Când Domnul și-a dat seama că fariseii auziseră că el* făcea și boteza+ mai mulți discipoli decât Ioan –
2 deși nu Isus boteza, ci discipolii săi – ,
3 a părăsit Iudeea și a plecat din nou spre Galileea.
4 Însă trebuia să treacă prin Samaria.
5 Astfel, a ajuns la un oraș din Samaria numit Sihar, aflat lângă terenul pe care Iacob i-l dăduse fiului său Iosif.+
6 Acolo era fântâna* lui Iacob.+ Și Isus, fiind obosit din cauza călătoriei, s-a așezat lângă fântână. Era pe la ceasul al șaselea*.
7 O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Și Isus i-a zis: „Dă-mi să beau”.
8 (Căci discipolii săi plecaseră în oraș să cumpere mâncare.)
9 Femeia samariteană i-a spus: „Cum se face că tu, deși ești iudeu, îmi ceri mie, o femeie samariteană, să-ți dau să bei?”. (Căci iudeii nu au legături cu samaritenii.)+
10 Isus i-a răspuns: „Dacă ai fi știut despre darul fără plată al lui Dumnezeu+ și cine este cel care îți zice: «Dă-mi să beau», i-ai fi cerut tu lui și el ți-ar fi dat apă vie”.+
11 Ea i-a spus: „Domnule, n-ai nici măcar o găleată cu care să scoți apă, iar fântâna este adâncă. De unde iei această apă vie?
12 Ești tu mai mare decât strămoșul nostru Iacob, care ne-a dat fântâna și care a băut din ea cu fiii lui și cu vitele lui?”.
13 Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi din nou sete.
14 Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi da eu nu-i va mai fi sete niciodată,+ ci apa pe care i-o voi da va deveni în el un izvor de apă care țâșnește ca să dea viață veșnică”.+
15 Femeia i-a spus: „Domnule, dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot apă”.
16 El i-a zis: „Du-te, cheamă-l pe soțul tău și vino aici”.
17 Femeia a zis: „N-am soț”. Isus i-a spus: „Bine ai zis: «N-am soț».
18 Căci ai avut cinci soți, iar bărbatul pe care îl ai acum nu-ți este soț. Deci ce ai spus este adevărat”.
19 Femeia i-a zis: „Domnule, văd că ești profet.+
20 Strămoșii noștri s-au închinat pe muntele acesta, dar voi spuneți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii”.+
21 Isus i-a zis: „Crede-mă, femeie: Vine timpul când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
22 Voi vă închinați la ce nu cunoașteți,+ noi ne închinăm la ce cunoaștem, pentru că salvarea începe cu iudeii*.+
23 Totuși, vine timpul, și acesta este acum, când închinătorii adevărați i se vor închina Tatălui cu spirit și cu adevăr, căci astfel de închinători caută Tatăl.+
24 Dumnezeu este un Spirit,+ iar cei care i se închină trebuie să i se închine cu spirit și cu adevăr”.+
25 Femeia i-a zis: „Știu că vine Mesia, cel numit Cristos. Când va veni, ne va spune toate lucrurile deschis”.
26 Isus i-a spus: „Eu, cel care îți vorbește, sunt acela”.+
27 Chiar atunci au sosit discipolii săi și au rămas surprinși că vorbea cu o femeie. Însă niciunul nu l-a întrebat: „Ce faci?” sau „De ce vorbești cu ea?”.
28 Femeia și-a lăsat vasul de apă, s-a dus în oraș și le-a zis oamenilor:
29 „Veniți să vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut. Să fie el Cristosul?”.
30 Atunci ei au ieșit din oraș și au venit la el.
31 În tot acest timp, discipolii l-au rugat: „Rabi,+ mănâncă!”.
32 Dar el le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți”.
33 Discipolii și-au zis unii altora: „Nu cumva i-a adus cineva de mâncare?”.
34 Isus le-a zis: „Hrana mea este să fac voința Celui care m-a trimis+ și să sfârșesc lucrarea sa.+
35 Nu spuneți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată că vă zic: Ridicați-vă ochii și priviți ogoarele: ele sunt albe pentru seceriș.+ Deja
36 secerătorul primește plata și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca semănătorul și secerătorul să se bucure împreună.+
37 Căci în această privință sunt adevărate cuvintele: Unul este semănătorul și altul, secerătorul.
38 V-am trimis să secerați ceva pentru care n-ați trudit. Alții au trudit, iar voi v-ați bucurat de rodul trudei lor”.
39 Mulți samariteni din orașul acela au crezut în el datorită mărturiei femeii, care a zis: „Mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut”.+
40 Astfel, când samaritenii au venit la el, l-au rugat să rămână la ei. Și el a rămas acolo două zile.
41 Atunci mult mai mulți au crezut datorită celor spuse de el
42 și i-au zis femeii: „Acum nu credem doar datorită spuselor tale, căci am auzit noi înșine și știm că omul acesta este cu adevărat salvatorul lumii”.+
43 După cele două zile, Isus a plecat de acolo în Galileea.
44 (Totuși, el însuși spusese* că profetul nu este onorat în regiunea sa natală.)+
45 Când a sosit în Galileea, galileenii l-au primit bine pentru că văzuseră toate lucrurile pe care le făcuse în Ierusalim la sărbătoare;+ căci fuseseră și ei la sărbătoare.+
46 El s-a dus din nou în Cana Galileei, unde transformase apa în vin.+ Și era un demnitar regal, al cărui fiu, aflat în Capernaum, era bolnav.
47 Când omul acesta a auzit că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la el și l-a rugat să coboare și să-i vindece fiul, căci era pe moarte.
48 Dar Isus i-a spus: „Dacă nu vedeți semne și minuni, nu credeți nicidecum”.+
49 Demnitarul regal i-a zis: „Doamne, coboară înainte să-mi moară copilașul”.
50 Isus i-a zis: „Du-te, fiul tău trăiește!”.+ Omul a crezut cuvintele pe care i le-a spus Isus și a plecat.
51 Și, în timp ce cobora, sclavii lui i-au ieșit înainte ca să-i spună că băiatul lui trăia*.
52 El i-a întrebat când a început fiul lui să se simtă mai bine. Ei i-au răspuns: „Febra l-a lăsat ieri, la ceasul al șaptelea*”.
53 Atunci tatăl a știut că era chiar ceasul în care Isus îi zisese: „Fiul tău trăiește”.+ Și el și toată casa lui au crezut.
54 Aceasta a fost a doua oară când Isus a făcut un miracol*+ după ce a venit din Iudeea în Galileea.
