După Ioan 5:1-47
5 După aceea a avut loc o sărbătoare+ a iudeilor, iar Isus a urcat la Ierusalim.
2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor,+ este un bazin cu cinci colonade, numit în ebraică Betzata.
3 În aceste colonade erau întinși o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi și oameni cu membre atrofiate*.
4 ——*
5 Acolo se afla și un om care era bolnav de 38 de ani.
6 Văzându-l pe omul acesta întins acolo și dându-și seama că era bolnav de mult timp, Isus i-a zis: „Vrei să te faci bine?”.+
7 Bolnavul i-a răspuns: „Domnule, n-am pe nimeni care să mă pună în bazin când apa este agitată. Până ajung eu, coboară altul înaintea mea”.
8 Isus i-a zis: „Ridică-te! Ia-ți targa* și umblă!”.+
9 Și imediat omul s-a făcut bine, și-a luat targa și a început să umble.
Ziua aceea era sabat.
10 De aceea, iudeii i-au zis omului care fusese vindecat: „Este sabat, nu-ți este permis să duci targa”.+
11 Dar el le-a răspuns: „Cel care m-a făcut bine mi-a zis: «Ia-ți targa și umblă!»”.
12 Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ți-a zis: «Ia-ți targa și umblă»?”.
13 Dar omul care fusese însănătoșit nu știa cine era, pentru că Isus dispăruse în mulțimea de acolo.
14 După aceea, Isus l-a întâlnit în templu și i-a zis: „Iată că te-ai făcut bine. Nu mai păcătui, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău!”.
15 Omul s-a dus și le-a spus iudeilor că Isus era cel care îl făcuse bine.
16 Din acest motiv îl persecutau iudeii pe Isus, pentru că făcea aceste lucruri în sabat.
17 Dar el le-a spus: „Tatăl meu a continuat să lucreze până acum, deci și eu continui să lucrez”.+
18 Iată de ce căutau iudeii și mai mult să-l omoare: fiindcă nu numai că încălca sabatul, dar îl și numea pe Dumnezeu Tatăl său,+ făcându-se egal cu Dumnezeu.+
19 Atunci Isus le-a zis: „Foarte adevărat vă spun: Fiul nu poate face nimic de la sine, ci numai ce îl vede pe Tatăl făcând.+ Pentru că lucrurile pe care le face El, le face și Fiul în același fel.
20 Căci Tatăl are afecțiune pentru Fiul+ și îi arată toate lucrurile pe care le face; și îi va arăta lucrări mai mari decât acestea, pentru ca voi să vă minunați.+
21 Fiindcă, așa cum Tatăl scoală morții și le dă viață,+ tot așa și Fiul dă viață cui vrea.+
22 Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata i-a încredințat-o Fiului,+
23 pentru ca toți să-l onoreze pe Fiul așa cum îl onorează pe Tatăl. Cine nu-l onorează pe Fiul nu-l onorează pe Tatăl, care l-a trimis.+
24 Foarte adevărat vă spun: Cine aude cuvântul meu și îl crede pe Cel care m-a trimis are viață veșnică+ și nu este judecat*, ci a trecut din moarte la viață.+
25 Foarte adevărat vă spun: Vine timpul, și acesta este acum, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei care vor da ascultare vor trăi.
26 Pentru că Tatăl a făcut ca și Fiul să aibă viață în sine însuși,+ așa cum El are viață în sine însuși*.+
27 Și i-a dat autoritate să judece,+ pentru că este Fiul omului.+
28 Nu vă mirați de lucrul acesta, pentru că vine timpul când toți cei din morminte* vor auzi glasul său+
29 și vor ieși afară: cei care au făcut lucruri bune, pentru o înviere a vieții, iar cei care au practicat lucruri rele, pentru o înviere a judecății.+
30 Eu nu pot face nimic de la mine. Judec așa cum aud de la Tatăl, iar judecata mea este dreaptă,+ pentru că nu caut voința mea, ci voința Celui care m-a trimis.+
31 Dacă numai eu depun mărturie despre mine, mărturia mea nu este adevărată.+
32 Dar mai este cineva care depune mărturie despre mine și știu că mărturia pe care o depune despre mine este adevărată.+
33 Voi ați trimis oameni la Ioan, iar el a depus mărturie despre adevăr.+
34 Totuși, eu nu am nevoie de mărturia unui om, ci spun aceste lucruri ca să fiți salvați.
35 Omul acela era o lampă aprinsă și strălucitoare și, pentru scurt timp, ați vrut să vă bucurați la lumina lui.+
36 Dar eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci tocmai lucrările pe care mi le-a dat Tatăl meu să le îndeplinesc – lucrările acestea pe care le fac – depun mărturie că Tatăl m-a trimis.+
37 Și Tatăl, care m-a trimis, a depus el însuși mărturie despre mine.+ Voi nu i-ați auzit niciodată glasul, nici nu i-ați văzut înfățișarea,+
38 iar cuvântul său nu rămâne în voi, fiindcă nu-l credeți pe cel pe care l-a trimis el.
39 Voi cercetați Scripturile+ întrucât vă gândiți că prin ele veți avea viață veșnică, dar chiar ele depun mărturie despre mine.+
40 Și totuși nu vreți să veniți la mine+ ca să aveți viață.
41 Eu nu accept glorie de la oameni;
42 în ceea ce vă privește însă, știu bine că n-aveți în voi iubire pentru Dumnezeu.
43 Eu am venit în numele Tatălui meu, dar nu mă primiți. Dacă altcineva ar veni în propriul lui nume, pe acela l-ați primi.
44 Cum puteți să credeți, când acceptați glorie unii de la alții și nu căutați gloria care vine de la singurul Dumnezeu?+
45 Să nu vă gândiți că eu vă voi acuza înaintea Tatălui; are cine să vă acuze: Moise,+ în care v-ați pus speranța.
46 De fapt, dacă l-ați crede pe Moise, m-ați crede și pe mine, fiindcă el a scris despre mine.+
47 Dar, dacă nu credeți cele scrise de el, cum veți crede cuvintele mele?”.
