Iov 29:1-25
29 Iov și-a continuat discursul* spunând:
2 „O, de-aș fi ca în lunile de altădată,ca în zilele când Dumnezeu veghea asupra mea,
3 când făcea să strălucească lampa lui peste capul meuși umblam prin întuneric în lumina sa,+
4 când eram în toată puterea vârsteiși simțeam prietenia lui Dumnezeu în cortul meu,+
5 când Cel Atotputernic încă era cu mineși copiii* mei erau în jurul meu,
6 când picioarele* mi se scăldau în untși stânca vărsa pâraie de ulei pentru mine.+
7 Când ieșeam la poarta orașului+și îmi ocupam locul în piața publică,+
8 tinerii mă vedeau și se dădeau la o parte*,chiar și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.+
9 Prinții se rețineau să vorbeascăși își puneau mâna la gură.
10 Glasul oamenilor de seamă nu se mai auzeași limba li se lipea de cerul gurii.
11 Oricine mă auzea mă vorbea de bineși oricine mă vedea depunea mărturie în favoarea mea.
12 Căci îl scăpam pe săracul care striga după ajutor,+pe orfanul de tată și pe cel care n-avea niciun sprijin.+
13 Cel aflat în pragul morții mă binecuvânta+și bucuram inima văduvei.+
14 Mă îmbrăcam cu dreptatea și ea mă înveșmânta.Justiția îmi era mantie și turban.
15 Eram ochi pentru orbși picioare pentru olog.
16 Eram un tată pentru săraci+și cercetam cauza celor pe care nu-i cunoșteam.+
17 Zdrobeam fălcile răufăcătorului+și îi smulgeam prada dintre dinți.
18 Și spuneam: «Îmi voi da ultima suflare în casa mea*+și zilele mele vor fi la fel de multe ca firele de nisip.
19 Rădăcinile mele se vor întinde spre ape,iar roua va sta toată noaptea pe ramurile mele.
20 Gloria îmi este mereu reînnoită,iar arcul din mâna mea va trage de multe ori».
21 Oamenii erau nerăbdători să mă asculteși așteptau în tăcere sfatul meu.+
22 După ce vorbeam, nu mai aveau nimic de spusși cuvintele mele erau plăcute* în urechile lor.
23 Mă așteptau ca pe o ploaie,își deschideau larg gura ca pentru ploaia de primăvară.+
24 Când le zâmbeam, nu le venea să creadăși lumina de pe fața mea îi liniștea*.
25 Îi îndrumam și le eram căpetenie,eram ca un rege în mijlocul trupelor lui,+ca unul care îi mângâie pe cei cuprinși de jale.+
