Iov 7:1-21
7 Nu este viața omului muritor, de pe pământ, ca o muncă obligatorieși nu sunt zilele lui ca zilele unui lucrător tocmit?+
2 El tânjește după umbră ca un sclavși își așteaptă plata ca un lucrător tocmit.+
3 Astfel, mi s-au dat luni de deșertăciuneși mi s-au numărat nopți de suferință.+
4 Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi scula?».+
Dar noaptea este lungă și mă zvârcolesc până la revărsatul zorilor.
5 Carnea mi s-a acoperit cu viermi și cu bulgări de pământ,+pielea îmi este plină de cruste și de puroi.+
6 Zilele mele trec mai iute decât suveica țesătorului+și se sfârșesc fără speranță.+
7 Adu-ți aminte că viața mea este vânt,+că ochiul meu nu va mai vedea niciodată fericirea*.
8 Ochiul care mă vede acum nu mă va mai vedea.Ochii tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.+
9 Așa cum norul se risipește și se duce,tot așa cel care coboară în Mormânt* nu se mai ridică.+
10 El nu se va mai întoarce la casa lui,iar locul lui nu-l va mai recunoaște.+
11 De aceea, nu-mi voi reține gura.
Voi vorbi în neliniștea spiritului meu,mă voi plânge în marea mea amărăciune*.+
12 Sunt eu o mare sau un monstru marinca să-mi pui strajă?
13 Când spun: «Așternutul meu mă va mângâia,patul meu îmi va alina durerea»,
14 tu mă îngrozești prin viseși mă înspăimânți prin viziuni,
15 astfel că aș alege* sufocarea,da, moartea mai degrabă decât acest corp*.+
16 Sunt dezgustat de viață,+ nu vreau să mai trăiesc.
Lasă-mă, căci zilele mele sunt ca un abur.+
17 Ce este omul muritor ca să-ți pese de elși ca să-ți îndrepți atenția* spre el?+
18 De ce îl cercetezi în fiecare dimineațăși îl încerci în fiecare clipă?+
19 De ce nu-ți întorci privirea de la mineși nu mă lași în pace nici măcar până-mi înghit saliva?+
20 Dacă am păcătuit, ce rău ți-am făcut ție, Cel care îi cercetează pe oameni?+
De ce m-ai făcut o țintă a ta?
Am devenit oare o povară pentru tine?
21 De ce nu-mi ierți fărădelegeași nu-mi treci cu vederea nelegiuirea?
Căci în curând voi adormi în țărână.+Și mă vei căuta, dar nu voi mai fi”.
