După Luca 18:1-43

  • Ilustrarea despre văduva insistentă (1-8)

  • Fariseul și încasatorul de impozite (9-14)

  • Isus și copiii (15-17)

  • Întrebarea unui conducător bogat (18-30)

  • Isus prezice din nou moartea sa (31-34)

  • Un cerșetor orb își recapătă vederea (35-43)

18  Apoi le-a spus o ilustrare despre necesitatea de a se ruga mereu și de a nu renunța.+  El a zis: „Într-un oraș era un judecător care nu se temea de Dumnezeu și n-avea respect față de niciun om.  În orașul acela era și o văduvă care se ducea mereu la el și îi zicea: «Fă-mi dreptate în procesul pe care îl am cu cel cu care mă judec».  Un timp, el n-a vrut, dar apoi și-a zis: «Deși nu mă tem de Dumnezeu și nu respect niciun om,  pentru că această văduvă mă tot deranjează, îi voi face dreptate ca să nu mai vină să mă bată întruna la cap»”.+  Apoi Domnul a zis: „Ați auzit ce-a spus judecătorul, deși era nedrept?  Atunci, nu le va face Dumnezeu dreptate aleșilor săi care strigă către el zi și noapte,+ în timp ce este răbdător față de ei?+  Vă spun că le va face dreptate repede. Totuși, când va sosi Fiul omului, va găsi el acest fel de credință* pe pământ?”.  De asemenea, le-a spus următoarea ilustrare unora care erau convinși că erau drepți și care îi considerau pe alții un nimic: 10  „Doi oameni au urcat la templu să se roage: unul era fariseu, iar celălalt încasator de impozite. 11  Fariseul stătea în picioare și se ruga în sinea lui: «O, Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt ca toți ceilalți – extorcatori, nedrepți, adulteri – și nici chiar ca acest încasator de impozite. 12  Eu postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuială din tot ce câștig».+ 13  Dar încasatorul de impozite, care stătea în picioare la distanță, nu îndrăznea nici măcar să-și ridice ochii spre cer, ci se bătea în piept, zicând: «O, Dumnezeule, arată bunăvoință față de mine*, un păcătos!».+ 14  Vă spun că omul acesta a coborât la casa lui dovedindu-se mai drept decât fariseul.+ Pentru că cine se înalță va fi umilit și cine se umilește va fi înălțat”.+ 15  Oamenii îi aduceau la el și pe pruncii lor ca să-i atingă, dar, când au văzut aceasta, discipolii au început să-i mustre.+ 16  Însă Isus a cerut să fie aduși la el pruncii, zicând: „Lăsați copilașii să vină la mine și nu încercați să-i opriți, căci Regatul lui Dumnezeu este al celor ca ei!+ 17  Adevărat vă spun că cine nu primește Regatul lui Dumnezeu ca un copilaș nu va intra nicidecum în el”.+ 18  Și unul dintre conducători l-a întrebat: „Bunule Învățător, ce trebuie să fac pentru a moșteni viața veșnică?”.+ 19  Isus i-a zis: „De ce mă numești bun? Nimeni nu este bun, în afară de unul singur: Dumnezeu.+ 20  Cunoști poruncile: să nu comiți adulter,+ să nu ucizi,+ să nu furi,+ să nu depui mărturie mincinoasă,+ să-i onorezi pe tatăl tău și pe mama ta”.+ 21  Atunci el a zis: „Pe toate acestea le respect din tinerețe”. 22  Auzind aceasta, Isus i-a zis: „Un lucru îți mai lipsește: Vinde tot ce ai și împarte câștigul săracilor, iar astfel vei avea o comoară în ceruri. Apoi vino și urmează-mă”.+ 23  Când a auzit aceasta, omul s-a mâhnit profund, căci era foarte bogat.+ 24  Isus s-a uitat la el și a zis: „Cât de greu va fi pentru cei care au bani să intre în Regatul lui Dumnezeu!+ 25  De fapt, este mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechea unui ac de cusut decât pentru un bogat să intre în Regatul lui Dumnezeu”.+ 26  Cei care au auzit aceasta au zis: „Atunci cine poate fi salvat?”.+ 27  El a zis: „Ce este imposibil pentru oameni este posibil pentru Dumnezeu”.+ 28  Dar Petru a spus: „Iată că noi am lăsat ce era al nostru și te-am urmat”.+ 29  El le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau soție sau frați sau părinți sau copii pentru Regatul lui Dumnezeu+ 30  și care să nu primească mult mai mult în acest timp, iar în sistemul* viitor, viață veșnică”.+ 31  Atunci el i-a luat deoparte pe Cei doisprezece și le-a zis: „Iată că urcăm la Ierusalim și toate lucrurile scrise prin profeți despre Fiul omului se vor împlini.+ 32  De exemplu, el va fi predat oamenilor națiunilor,+ va fi batjocorit,+ va fi tratat cu nerușinare și va fi scuipat.+ 33  Și, după ce îl vor biciui, îl vor omorî,+ dar a treia zi el se va scula din morți”.+ 34  Totuși, ei n-au priceput nimic din toate acestea, pentru că semnificația acestor cuvinte le era ascunsă. Și n-au înțeles cele spuse. 35  În timp ce Isus se apropia de Ierihon, un orb stătea la marginea drumului și cerșea.+ 36  Auzind că pe acolo trecea o mulțime, a întrebat ce se întâmpla. 37  Ei i-au zis: „Trece Isus Nazarineanul!”. 38  Atunci el a strigat: „Isus, Fiul lui David, îndură-te de mine!”. 39  Cei care mergeau în față au început să-l mustre, spunându-i să tacă, dar el striga și mai tare: „Fiul lui David, îndură-te de mine!”. 40  Atunci Isus s-a oprit și a poruncit ca omul să fie adus la el. Când acesta s-a apropiat, Isus l-a întrebat: 41  „Ce vrei să fac pentru tine?”. El a zis: „Doamne, să-mi recapăt vederea!”. 42  Și Isus i-a zis: „Recapătă-ți vederea! Credința ta te-a vindecat”.+ 43  Și el și-a recăpătat vederea pe loc și a început să meargă după Isus,+ glorificându-l pe Dumnezeu. Când au văzut aceasta, toți acei oameni i-au adus și ei laude lui Dumnezeu.+

Note de subsol

Sau „această credință”. Lit. „credința”.
Sau „îndură-te de mine”.
Sau „era (epoca)”. Vezi Glosarul, „Sistem(e)”.