După Luca 20:1-47
20 Într-una din acele zile, în timp ce îi învăța pe oameni în templu și anunța vestea bună, preoții principali și scribii împreună cu bătrânii au venit
2 și i-au zis: „Spune-ne, cu ce autoritate faci aceste lucruri? Cine ți-a dat această autoritate?”.+
3 El le-a zis: „Vă voi pune și eu o întrebare, iar voi să-mi răspundeți:
4 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?”.
5 Atunci ei au început să vorbească între ei zicând: „Dacă spunem: «Din cer», va zice: «De ce nu l-ați crezut pe Ioan?».
6 Iar dacă spunem: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă sunt convinși că Ioan a fost profet”.+
7 De aceea, au răspuns că nu știau de unde era.
8 Isus le-a zis: „Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri”.
9 Atunci el a spus poporului următoarea ilustrare: „Un om a plantat o vie,+ a arendat-o unor viticultori și a plecat în călătorie în străinătate pentru mult timp.+
10 La vremea culesului a trimis un sclav la viticultori ca să-i dea o parte din rodul viei. Însă, după ce l-au bătut, viticultorii l-au trimis de acolo cu mâna goală.+
11 Dar omul a mai trimis un sclav. Și pe acela l-au bătut, l-au umilit* și l-au trimis de acolo cu mâna goală.
12 Totuși, el a trimis un al treilea sclav. Ei l-au rănit și l-au aruncat afară și pe acela.
13 Atunci proprietarul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu, cel iubit.+ Poate că pe el îl vor respecta».
14 Când l-au văzut, viticultorii au început să vorbească între ei zicând: «Acesta este moștenitorul. Să-l omorâm, pentru ca moștenirea să fie a noastră».
15 Și l-au aruncat afară din vie și l-au omorât.+ Ce le va face deci proprietarul viei acelor viticultori?
16 Va veni și îi va omorî, iar via o va da altora”.
Auzind aceste cuvinte, ei au zis: „Să nu se întâmple niciodată așa ceva!”.
17 Dar el s-a uitat țintă la ei și le-a zis: „Atunci ce înseamnă ceea ce este scris: «Piatra pe care au respins-o zidarii este cea care a devenit piatra unghiulară principală*»?+
18 Cine cade peste acea piatră va fi sfărâmat,+ iar cel peste care cade ea va fi zdrobit”.
19 Dându-și seama că spusese această ilustrare gândindu-se la ei, scribii și preoții principali au vrut să pună mâna pe el chiar în momentul acela, dar se temeau de popor.+
20 După ce l-au urmărit cu atenție, au trimis niște oameni plătiți în secret pentru a se preface că sunt drepți, ca să-l prindă în capcană prin cuvintele lui+ și să-l predea autorităților și guvernatorului.
21 Ei l-au întrebat: „Învățătorule, știm că ceea ce spui și predai este corect, că nu ești părtinitor, ci predai calea lui Dumnezeu potrivit adevărului.
22 Este permis* să plătim impozite Cezarului sau nu?”.
23 Dar el și-a dat seama de viclenia lor și le-a zis:
24 „Arătați-mi un dinar*. Ale cui sunt chipul și inscripția de pe el?”. Ei au zis: „Ale Cezarului”.
25 El le-a spus: „Dați deci neapărat Cezarului ce este al Cezarului,+ dar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”.+
26 Astfel, ei n-au putut să-l prindă în capcană prin cuvintele lui înaintea poporului, ci, uimiți de răspunsul său, au tăcut.
27 Totuși, unii dintre saduchei, care spun că nu există înviere,+ au venit și l-au întrebat:+
28 „Învățătorule, Moise ne-a scris: «Dacă un bărbat căsătorit moare fără să aibă copii, fratele său trebuie s-o ia de soție pe soția lui pentru ca el să aibă urmași».+
29 Iată că erau șapte frați. Primul și-a luat o soție, dar a murit fără să aibă copii.
30 De aceea, a luat-o de soție al doilea,
31 apoi al treilea. Astfel, toți cei șapte au luat-o de soție și au murit fără să lase copii.
32 În cele din urmă, a murit și femeia.
33 Prin urmare, la înviere, soția căruia dintre ei va fi ea? Pentru că toți șapte au avut-o de soție”.
34 Isus le-a zis: „Copiii acestui sistem* se căsătoresc și sunt dați în căsătorie,
35 dar cei care sunt considerați demni de sistemul viitor și de învierea din morți nici nu se vor căsători, nici nu vor fi dați în căsătorie.+
36 De fapt, ei nici nu vor mai putea să moară, pentru că vor fi ca îngerii și vor fi copii ai lui Dumnezeu, fiind copii ai învierii.
37 Dar că morții vor fi sculați a dezvăluit chiar Moise în relatarea despre tufa de mărăcini, când îl numește pe Iehova* «Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob».+
38 El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, fiindcă pentru el* toți sunt vii”.+
39 Atunci unii dintre scribi au zis: „Învățătorule, ai vorbit bine”.
40 Și n-au mai avut curajul să-i pună nicio întrebare.
41 Dar el i-a întrebat: „De ce se spune că Cristosul este fiul lui David?+
42 Căci David însuși spune în cartea Psalmilor: «Iehova* i-a zis Domnului meu: „Stai la dreapta mea
43 până îi voi pune pe dușmanii tăi ca scăunel pentru picioarele tale”».+
44 Așadar, David îl numește «Domn». Atunci cum este el fiul lui?”.
45 Apoi, în timp ce tot poporul asculta, le-a zis discipolilor săi:
46 „Păziți-vă de scribii cărora le place să umble încoace și-ncolo în haine lungi și să fie salutați în piețe, să stea pe scaunele din față* în sinagogi și în locurile cele mai de seamă la cină,+
47 care devorează casele* văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o judecată mai aspră”.
