După Marcu 11:1-33
11 Când se apropiau de Ierusalim și erau aproape de Betfaghe și de Betania,+ situate pe Muntele Măslinilor, el i-a trimis pe doi dintre discipolii săi+
2 zicându-le: „Duceți-vă în satul pe care îl vedeți în față și, imediat ce veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat niciun om până acum. Dezlegați-l și aduceți-l aici.
3 Iar dacă cineva vă va spune: «De ce faceți asta?», să ziceți: «Domnul are nevoie de el și îl va trimite imediat înapoi»”.
4 Ei au plecat și au găsit măgărușul pe strada laterală, legat afară, la o poartă, și l-au dezlegat.+
5 Dar unii dintre cei ce stăteau acolo le-au spus: „Ce faceți? De ce dezlegați măgărușul?”.
6 Ei le-au zis ce le spusese Isus, iar oamenii aceia i-au lăsat să plece.
7 Au adus măgărușul+ la Isus, și-au pus mantiile pe el și Isus a încălecat pe el.+
8 Și mulți și-au întins mantiile pe drum, iar alții au tăiat de pe câmp ramuri înfrunzite.+
9 Cei care mergeau în față și cei care veneau în urmă strigau: „Salvează, te rugăm!+ Binecuvântat este cel ce vine în numele lui Iehova*!+
10 Binecuvântat este Regatul care va veni, cel al tatălui nostru David!+ Salvează, te rugăm, tu, care ești în înălțimi!”.
11 Și el a intrat în Ierusalim, s-a dus în templu, s-a uitat în jur la toate lucrurile, dar, pentru că era deja târziu, a plecat cu Cei doisprezece la Betania.+
12 A doua zi, în timp ce plecau din Betania, i s-a făcut foame.+
13 A zărit de la distanță un smochin care avea frunze și s-a dus să vadă dacă va găsi ceva în el. Dar, când a ajuns la el, n-a găsit decât frunze, pentru că nu era sezonul smochinelor.
14 Atunci i-a zis: „Nimeni să nu mai mănânce rod din tine vreodată!”.+ Discipolii săi au auzit aceasta.
15 Și au ajuns la Ierusalim. El a intrat în templu și a început să-i dea afară pe cei care vindeau și cumpărau în templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și băncile celor care vindeau porumbei+
16 și nu lăsa pe nimeni să ducă vreo unealtă prin templu.
17 El preda și le zicea: „Nu este scris: «Casa mea se va numi casă de rugăciune pentru toate națiunile»?+ Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari”.+
18 Preoții principali și scribii au auzit lucrul acesta și căutau o modalitate să-l omoare,+ căci se temeau de el, pentru că toată mulțimea era uluită de învățătura sa.+
19 Când s-a făcut seară, ei au plecat din oraș.
20 În ziua următoare, dis-de-dimineață, când au trecut pe lângă smochin, au văzut că era deja uscat din rădăcini.+
21 Amintindu-și cele întâmplate, Petru i-a zis: „Rabi, uite că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!”.+
22 Isus le-a zis: „Să aveți credință în Dumnezeu!
23 Adevărat vă spun că, dacă cineva îi zice muntelui acestuia: «Ridică-te și aruncă-te în mare» și nu se îndoiește în inima lui, ci are credință că ceea ce zice se va întâmpla, așa se va întâmpla.+
24 De aceea, vă spun: Toate lucrurile pe care le cereți când vă rugați, cereți-le cu credință și considerați că le-ați și primit, și le veți avea.+
25 Iar când stați în picioare și vă rugați, să iertați orice aveți împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greșelile”.+
26 ——*
27 Și au venit din nou la Ierusalim. În timp ce el mergea prin templu, preoții principali, scribii și bătrânii au venit
28 și i-au zis: „Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Cine ți-a dat autoritatea să le faci?”.+
29 Isus le-a zis: „Vă voi pune o întrebare. Răspundeți-mi și vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri.
30 Botezul lui Ioan+ era din cer sau de la oameni? Răspundeți-mi”.+
31 Ei au început să vorbească între ei zicând: „Dacă spunem: «Din cer», va zice: «Atunci de ce nu l-ați crezut pe Ioan?».
32 Dar să îndrăznim oare să spunem: «De la oameni»?”. Ei se temeau de mulțime, fiindcă toți considerau că Ioan fusese, într-adevăr, profet.+
33 De aceea, i-au răspuns lui Isus: „Nu știm”. Isus le-a zis: „Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri”.
