După Marcu 5:1-43
5 Apoi au ajuns pe celălalt țărm al mării, în regiunea gherasenilor.+
2 Imediat după ce Isus a coborât din barcă, un om stăpânit de un spirit necurat i-a ieșit înainte dintre morminte*.
3 El trăia printre morminte și până atunci nimeni nu putuse să-l țină legat, nici chiar cu un lanț.
4 El fusese de multe ori legat cu obezi și cu lanțuri, dar rupsese lanțurile și sfărâmase obezile și nimeni n-avea putere să-l stăpânească.
5 Și tot timpul, zi și noapte, țipa printre morminte și pe munți și își făcea tăieturi cu pietre.
6 Dar, zărindu-l pe Isus de departe, a alergat și s-a plecat înaintea lui.+
7 Apoi a strigat cu glas tare: „Ce-am eu de-a face cu tine, Isus, Fiu al Dumnezeului Preaînalt? Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei chinui”.+
8 Căci Isus îi spusese: „Ieși din omul acesta, spirit necurat!”.+
9 Și Isus l-a întrebat: „Care îți este numele?”. El a răspuns: „Numele meu este Legiune, pentru că suntem mulți”.
10 Și îl implora să nu trimită spiritele afară din ținutul acela.+
11 Acolo, pe munte, păștea+ o turmă mare de porci.+
12 Astfel, spiritele l-au implorat: „Trimite-ne în porci, ca să intrăm în ei”.
13 Și el le-a lăsat. Atunci spiritele necurate au ieșit și au intrat în porci, iar turma, cam 2 000 de porci, s-a repezit spre malul abrupt, a căzut în mare și s-a înecat.
14 Păzitorii turmei au luat-o la fugă și au povestit lucrul acesta în oraș și în ținutul din jur, iar oamenii au venit să vadă ce se întâmplase.+
15 Au ajuns la Isus și l-au văzut pe demonizat, pe cel care fusese posedat de legiunea de demoni: stătea așezat și era îmbrăcat și sănătos la minte. Și s-au înfricoșat.
16 Cei care văzuseră totul le-au relatat ce se întâmplase cu demonizatul și cu porcii.
17 Atunci ei au început să-l implore pe Isus să plece din regiunea lor.+
18 În timp ce Isus urca în barcă, omul care fusese demonizat îl implora să-l lase să-l însoțească.+
19 Dar el nu l-a lăsat, ci i-a zis: „Du-te acasă la rudele tale și spune-le tot ce a făcut Iehova* pentru tine și cum ți-a arătat îndurare”.
20 Și omul a plecat și a început să vestească în Decapole* tot ce făcuse Isus pentru el. Și toți erau uimiți.
21 Isus s-a dus din nou cu barca pe țărmul opus; în timp ce era lângă mare, o mulțime numeroasă s-a adunat la el.+
22 Atunci a venit unul dintre președinții sinagogii, pe nume Iair. Văzându-l pe Isus, a căzut la picioarele lui+
23 și l-a implorat de multe ori zicând: „Fetița mea este grav bolnavă*. Vino, te rog, și pune-ți mâinile peste ea+ ca să se vindece și să trăiască”.
24 Atunci Isus s-a dus cu el. Și o mare mulțime îl urma și se înghesuia în jurul lui.
25 Și era o femeie care de 12 ani+ avea o scurgere de sânge.+
26 Ea suferise mult urmând tratamentele multor doctori și cheltuise tot ce avea, dar, în loc să se simtă mai bine, se simțea mai rău.
27 Când a auzit ce se spunea despre Isus, și-a făcut drum prin mulțime, s-a apropiat de el din spate și i-a atins veșmântul,+
28 fiindcă își zicea: „Dacă aș putea să-i ating chiar și numai veșmintele, mă voi vindeca”.+
29 Imediat, scurgerea ei de sânge s-a oprit; și ea a simțit că fusese vindecată de boala ei chinuitoare.
30 Isus și-a dat seama imediat că din el ieșise o putere+ și, întorcându-se spre mulțime, a întrebat: „Cine mi-a atins veșmintele?”.+
31 Dar discipolii săi i-au spus: „Vezi bine că mulțimea se înghesuie în jurul tău și tu întrebi: «Cine m-a atins?»”.
32 Totuși, el se uita împrejur ca să vadă cine făcuse lucrul acesta.
33 Atunci femeia, înspăimântată și tremurând, știind ce i se întâmplase, a venit, a căzut înaintea lui și i-a spus tot adevărul.
34 El i-a zis: „Fiică, credința ta te-a vindecat. Mergi în pace,+ ai fost vindecată de boala ta chinuitoare”.+
35 Pe când vorbea încă, niște oameni din casa președintelui sinagogii au venit și au zis: „Fiica ta a murit! De ce să-l mai deranjezi pe Învățător?”.+
36 Dar Isus i-a auzit și i-a zis președintelui sinagogii: „Nu te teme!* Doar manifestă credință!”.+
37 Și n-a lăsat pe nimeni să meargă cu el, decât pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, fratele său.+
38 Și au ajuns la casa președintelui sinagogii, iar el a văzut agitația și pe cei ce plângeau și jeleau cu strigăte puternice.+
39 După ce a intrat, le-a zis: „De ce plângeți și de ce vă agitați? Copila n-a murit, ci doarme!”.+
40 Atunci ei au început să râdă de el disprețuitor. Dar el i-a trimis pe toți afară, i-a luat pe tatăl și pe mama copilei și pe cei ce erau cu el și a intrat unde era copila.
41 Apoi, luând mâna copilei, i-a zis: „Talita cumi”, care, tradus, înseamnă: „Fetiță, îți zic: Scoală-te!”.+
42 Fetița s-a ridicat imediat și a început să umble. (Ea avea 12 ani.) Și îndată i-a cuprins o bucurie nemărginită.
43 Dar el le-a poruncit de repetate ori* ca nimeni să nu afle lucrul acesta;+ și a spus să i se dea fetiței ceva de mâncare.
