După Matei 22:1-46
22 Isus le-a vorbit din nou folosind ilustrări; el a spus:
2 „Regatul cerurilor poate fi asemănat cu un rege care a dat un ospăț de nuntă+ pentru fiul său.
3 El și-a trimis sclavii să-i cheme pe cei care erau invitați la ospățul de nuntă, dar ei n-au vrut să vină.+
4 Apoi a trimis alți sclavi, zicând: «Spuneți-le invitaților: „Iată că am pregătit prânzul; taurii și animalele mele îngrășate sunt tăiate și totul este gata. Veniți la ospățul de nuntă!”».
5 Dar ei, rămânând indiferenți, au plecat, unul la ogorul lui, altul la afacerea lui,+
6 iar ceilalți au pus mâna pe sclavii lui, i-au maltratat și i-au omorât.
7 Atunci regele s-a mâniat. El și-a trimis armatele, i-a omorât pe acei ucigași și le-a ars orașul.+
8 Apoi le-a zis sclavilor săi: «Ospățul de nuntă este pregătit, dar invitații n-au fost demni de el.+
9 De aceea, mergeți pe drumurile care duc afară din oraș și invitați la ospățul de nuntă pe oricine veți găsi».+
10 Atunci sclavii au ieșit pe drumuri și i-au adunat pe toți cei pe care i-au găsit, și răi, și buni. Și sala de nuntă s-a umplut cu oaspeți*.
11 Când regele a intrat să-și vadă* oaspeții, a observat un om care nu era îmbrăcat în haine de nuntă.
12 Și l-a întrebat: «Prietene, cum ai intrat aici fără haine de nuntă?». El a amuțit.
13 Atunci regele le-a zis slujitorilor săi: «Legați-l de mâini și de picioare și aruncați-l în întunericul de afară. Acolo va plânge și va scrâșni din dinți».
14 Căci mulți sunt invitați, dar puțini sunt aleși”.
15 Atunci fariseii au plecat și au pus la cale să-l prindă în capcană prin cuvintele lui.+
16 Astfel, i-au trimis la el pe discipolii lor și pe unii membri ai partidului lui Irod+ să-i zică: „Învățătorule, știm că spui adevărul și predai calea lui Dumnezeu potrivit adevărului și că nu cauți aprobarea nimănui, deoarece nu te uiți la înfățișarea oamenilor.
17 Spune-ne deci: Ce crezi? Este permis* să i se plătească impozit* Cezarului sau nu?”.
18 Dar Isus, cunoscându-le răutatea, a zis: „De ce mă puneți la încercare, ipocriților?
19 Arătați-mi moneda pentru impozit”. Ei i-au adus un dinar*.
20 Și el le-a zis: „Ale cui sunt chipul și inscripția aceasta?”.
21 Ei au zis: „Ale Cezarului”. Atunci el le-a spus: „Dați, așadar, Cezarului ce este al Cezarului, dar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”.+
22 Când au auzit aceasta, s-au mirat. Apoi l-au lăsat și au plecat.
23 În ziua aceea, saducheii, care spun că nu există înviere,+ au venit și l-au întrebat:+
24 „Învățătorule, Moise a zis: «Dacă un om moare fără să aibă copii, fratele său trebuie să se căsătorească cu soția lui pentru ca omul să aibă urmași».+
25 Iată că printre noi erau șapte frați. Primul s-a căsătorit și a murit și, pentru că nu avea urmași, a lăsat-o pe soția lui fratelui său.
26 La fel s-a întâmplat și cu al doilea și cu al treilea și tot așa până la al șaptelea.
27 Femeia a murit ultima dintre toți.
28 Deci, la înviere, soția căruia dintre cei șapte va fi ea? Pentru că toți au avut-o de soție”.
29 Isus le-a răspuns: „Greșiți, pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu;+
30 căci la înviere nici bărbații nu se vor căsători, nici femeile nu vor fi date în căsătorie, ci vor fi ca îngerii din cer.+
31 Iar despre învierea morților, n-ați citit ce v-a spus Dumnezeu:
32 «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob»?+ El nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii”.+
33 Auzind aceasta, mulțimile au rămas uluite de învățătura sa.+
34 Când fariseii au auzit că i-a redus la tăcere pe saduchei, au venit la el în grup.
35 Și, ca să-l pună la încercare, unul dintre ei, care era expert în Lege, l-a întrebat:
36 „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”.+
37 El i-a zis: „«Să-l iubești pe Iehova*, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul* tău și cu toată mintea ta».+
38 Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă.
39 A doua, asemenea ei, este: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți».+
40 Aceste două porunci stau la baza întregii Legi și a Profeților”.+
41 Și, în timp ce fariseii erau adunați acolo, Isus i-a întrebat:+
42 „Ce credeți despre Cristos? Al cui fiu este el?”. Ei i-au zis: „Al lui David”.+
43 El i-a întrebat: „Atunci de ce David, sub inspirație,+ îl numește «Domn», când spune:
44 «Iehova* i-a zis Domnului meu: „Stai la dreapta mea până îi voi pune pe dușmanii tăi sub picioarele tale”»?+
45 Dacă David îl numește «Domn», cum este el fiul lui?”.+
46 Nimeni n-a putut să-i răspundă și, începând din ziua aceea, nimeni n-a mai îndrăznit să-i pună întrebări.
