Osea 11:1-12

  • Dumnezeu a iubit Israelul de când acesta era copil (1-12)

    • „Din Egipt l-am chemat pe fiul meu” (1)

11  „Când Israelul era copil, l-am iubit+și din Egipt l-am chemat pe fiul meu.+   Cu cât ei* îi chemau mai mult,cu atât se îndepărtau mai mult de ei.+ Au continuat să aducă jertfe chipurilor lui Baal+și să ofere jertfe chipurilor cioplite.+   Totuși, eu am fost cel care l-a învățat pe Efraim să meargă,+ luându-l în brațe;+dar ei n-au recunoscut că eu i-am vindecat.   I-am tras cu frânghii omenești*, cu funiile iubirii;+am fost pentru ei asemenea celui care ridică jugul de pe gâtul* lorși i-am dat fiecăruia cu blândețe să mănânce.   Nu se vor întoarce în țara Egiptului; totuși, Asiria va fi regele lor,+fiindcă n-au vrut să se întoarcă la mine.+   O sabie se va învârti împotriva orașelor lor,+le va distruge zăvoarele și îi va nimici din cauza uneltirilor lor.+   Poporul meu este hotărât* să-mi fie infidel.+ Deși au fost chemați să se ridice*, nimeni nu se ridică.   Cum aș putea să te părăsesc, Efraim?+ Cum aș putea să te predau, Israel? Cum aș putea să mă port cu tine ca și cu Adma? Cum aș putea să-ți fac cum i-am făcut Țeboimului?+ Sentimentele inimii mele s-au schimbatși, în același timp, am fost cuprins de* milă.+   Nu-mi voi vărsa mânia aprinsă. Nu-l voi distruge din nou pe Efraim,+căci eu sunt Dumnezeu, nu om,sunt Cel Sfânt în mijlocul tău;și nu voi veni cu furie împotriva ta. 10  Ei îl vor urma pe Iehova, iar el va răcni ca un leu;+când el va răcni, fiii lui vor veni tremurând de la vest.+ 11  Vor tremura ca o pasăre când vor veni din Egipt,ca un porumbel, când vor ieși din țara Asiriei;+îi voi face să locuiască în casele lor”, zice Iehova.+ 12  „Efraim m-a înconjurat cu minciuniși casa lui Israel, cu înșelătorii.+ Dar Iuda încă umblă cu Dumnezeuși îi este fidel Celui Preasfânt.”+

Note de subsol

Adică profeții, precum și alții care au fost trimiși să instruiască Israelul.
Sau „frânghiile bunătății”; din câte se pare, se referă la sforile folosite de un părinte pentru a-și învăța copilul să meargă.
Lit. „fălcile”.
Sau „are tendința”.
Adică la o formă de închinare superioară.
Lit. „mi s-a aprins”.