Către Romani 11:1-36
11 Întreb atunci: Și-a respins oare Dumnezeu poporul?+ Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din descendența* lui Avraam, din tribul lui Beniamin.
2 Dumnezeu nu și-a respins poporul, căruia i-a acordat mai întâi atenție.+ Nu știți ce spun Scripturile despre Ilie, când i se plânge lui Dumnezeu cu privire la israeliți?
3 „Iehova*, i-au omorât pe profeții tăi, au dărâmat altarele tale! Numai eu am mai rămas și acum ei caută să-mi ia viața*.”+
4 Dar ce îi spune cuvântul divin? „Mi-am păstrat 7 000 de bărbați, care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.”+
5 Tot așa, și în prezent există o rămășiță+ aleasă prin bunătate nemeritată.
6 Și, dacă este prin bunătate nemeritată,+ nu mai este prin lucrări;+ altfel, bunătatea nemeritată nu ar mai fi bunătate nemeritată.
7 Ce vom zice deci? Israelul n-a obținut ceea ce căuta stăruitor, dar cei aleși au obținut.+ Ceilalți au devenit insensibili,+
8 după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un spirit de somn adânc,+ ochi care nu văd și urechi care nu aud, până în ziua de azi”.+
9 Și David spune: „Masa lor să fie pentru ei o cursă și o capcană, o piatră de poticnire și o pedeapsă!
10 Să li se întunece ochii ca să nu vadă și fă ca spatele să le fie mereu încovoiat!”.+
11 De aceea, întreb: S-au poticnit ei și au căzut de tot? Nicidecum! Ci prin pasul lor greșit vine salvarea pentru oamenii națiunilor, ca să le stârnească gelozia.+
12 Și, dacă pasul lor greșit înseamnă bogăție* pentru lume, iar descreșterea lor înseamnă bogăție pentru oamenii națiunilor,+ cu atât mai multă bogăție va fi când numărul lor va fi complet!
13 Acum vă vorbesc vouă, oameni ai națiunilor. Fiindcă sunt apostol al națiunilor,+ îmi glorific* serviciul,+
14 încercând să stârnesc în vreun fel gelozia celor din poporul meu* și să-i salvez pe unii dintre ei.
15 Căci, dacă respingerea lor+ înseamnă împăcare pentru lume, ce va însemna acceptarea lor dacă nu întoarcere de la moarte la viață?
16 Mai mult decât atât, dacă partea din aluat oferită ca prim rod este sfântă, atunci tot aluatul este sfânt; iar dacă rădăcina este sfântă, atunci și ramurile sunt sfinte.
17 Totuși, dacă unele ramuri au fost tăiate, iar tu, deși erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit între cele rămase și beneficiezi și tu de seva rădăcinii măslinului,
18 nu privi cu aroganță ramurile*! Dacă însă le privești cu aroganță*,+ nu uita că nu tu susții rădăcina, ci rădăcina te susține pe tine.
19 Dar vei zice: „Unele ramuri au fost tăiate ca să fiu altoit eu”.+
20 Așa este! Ele au fost tăiate+ din cauza lipsei lor de credință, iar tu stai în picioare prin credință.+ Nu fi trufaș, ci teme-te!
21 Căci, dacă Dumnezeu n-a cruțat ramurile naturale, nu te va cruța nici pe tine.
22 Observă deci bunătatea+ și severitatea lui Dumnezeu: severitate față de cei ce au căzut,+ dar bunătate față de tine, cu condiția să rămâi în bunătatea lui; altfel, vei fi tăiat și tu.
23 Iar ei, dacă nu persistă în lipsa lor de credință, vor fi altoiți,+ fiindcă Dumnezeu îi poate altoi înapoi.
24 Căci, dacă tu ai fost tăiat din măslinul care este sălbatic prin natura lui și ai fost altoit contrar naturii în măslinul de grădină, cu atât mai mult aceștia, care sunt ramuri naturale, vor fi altoiți înapoi în propriul măslin!
25 Fraților, nu vreau să fiți în neștiință cu privire la acest secret sacru,+ ca să nu deveniți înțelepți în ochii voștri: O parte din Israel a devenit insensibilă și așa va rămâne până se va aduna numărul complet al oamenilor din națiuni.
26 În felul acesta, tot Israelul+ va fi salvat, după cum este scris: „Eliberatorul* va veni din Sion+ și va îndepărta de la Iacob practicile lipsite de pietate*.
27 Acesta este legământul pe care îl voi face cu ei+ când le voi înlătura păcatele”.+
28 Este adevărat că, în ce privește vestea bună, ei sunt dușmani, și aceasta în folosul vostru, dar în ce privește alegerea făcută de Dumnezeu, ei sunt iubiți datorită strămoșilor lor.+
29 Fiindcă lui Dumnezeu nu-i va părea rău de darurile și de chemarea lui.
30 Așa cum altădată voi erați neascultători de Dumnezeu,+ însă acum vi s-a arătat îndurare+ din cauza neascultării lor,+
31 tot așa și aceștia au fost acum neascultători, lucru care vouă v-a adus îndurare, pentru ca și lor să li se arate acum îndurare.
32 Căci Dumnezeu i-a închis pe toți în neascultare,+ ca să le arate îndurare tuturor.+
33 O, adâncul bogăției*, înțelepciunii și cunoștinței lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile sale și cât de necuprinse sunt căile sale!
34 Fiindcă „cine a ajuns să cunoască mintea lui Iehova* sau cine a devenit sfătuitorul lui”?+
35 Sau „cine i-a dat ceva mai întâi, ca să trebuiască să fie răsplătit”?+
36 Căci toate lucrurile sunt de la el, prin el și pentru el. A lui să fie gloria pentru totdeauna! Amin!
