Trecuseră aproximativ 70 de ani de când majoritatea israeliților se întorseseră în Ierusalim. Totuși, unii încă locuiau în diferite zone ale Imperiului Persan. Unul dintre aceștia era preotul Ezra, care preda, sau îi învăța pe alții, Legea lui Iehova. Ezra a aflat că oamenii din Ierusalim nu respectau Legea. De aceea, a vrut să meargă acolo ca să-i ajute. Regele persan Artaxerxes i-a spus: „Dumnezeu ți-a dat înțelepciune ca să predai Legea lui. Du-te la Ierusalim și ia cu tine pe oricine vrea să te însoțească”. Ezra s-a întâlnit cu toți cei ce voiau să se întoarcă la Ierusalim. Ei s-au rugat lui Iehova să-i ocrotească în călătoria lungă pe care o aveau de făcut și au pornit la drum.

După patru luni, au ajuns la Ierusalim. Prinții de acolo i-au spus lui Ezra: „Israeliții nu au ascultat de Iehova și s-au căsătorit cu femei care se închină la dumnezei falși”. Ce a făcut Ezra când a auzit aceste cuvinte? În fața întregului popor, Ezra a îngenuncheat și s-a rugat: „Iehova, ai făcut atât de multe pentru noi, dar noi am păcătuit împotriva ta”. Cu toate că oamenii s-au căit, ei au continuat să facă lucruri greșite. Ezra a ales bătrâni și judecători care să se ocupe de aceste situații. În următoarele trei luni, cei ce nu îi slujeau lui Iehova au fost alungați.

Au trecut doisprezece ani. Între timp, zidurile Ierusalimului au fost reconstruite. Ezra a adunat poporul în piața publică pentru a-i citi Legea lui Dumnezeu. Când Ezra a deschis cartea Legii, poporul s-a ridicat în picioare. Ezra l-a lăudat pe Iehova și toți și-au ridicat mâinile arătând că erau de acord. Apoi Ezra a citit și a explicat Legea, iar poporul a ascultat cu atenție. Ei au recunoscut că se îndepărtaseră din nou de Iehova și au plâns. A doua zi, Ezra le-a citit din nou din Lege. Poporul și-a dat seama că, nu după mult timp, trebuia ținută Sărbătoarea Colibelor și a început imediat să facă pregătiri.

În cele șapte zile cât a durat sărbătoarea, poporul s-a bucurat și i-a mulțumit lui Iehova pentru recolta bogată. Nu mai fusese ținută o sărbătoare ca aceasta din zilele lui Iosua. După sărbătoare, poporul s-a adunat și s-a rugat: „Iehova, tu ne-ai eliberat din sclavie, ne-ai hrănit în deșert și ne-ai dat această țară frumoasă. Dar noi nu am ascultat de tine de multe ori. Tu ai trimis profeți care să ne avertizeze, dar noi tot nu am ascultat. Tu ai avut însă răbdare. Ți-ai ținut promisiunea pe care i-ai făcut-o lui Avraam. Acum promitem că vom asculta de tine”. Au consemnat în scris promisiunea, iar prinții, leviții și preoții și-au pus sigiliul pe ea.