Într-o noapte, Nebucadnețar a avut un vis ciudat. El i-a chemat pe înțelepții din regatul său pentru a-i explica visul. Dar niciunul nu a putut să-l explice. În cele din urmă, regele a vorbit cu Daniel.
Nebucadnețar i-a spus lui Daniel: „În visul meu, am văzut un copac, care a crescut până la cer. Copacul putea fi văzut de oriunde de pe pământ. Avea multe frunze și era plin de fructe. Animalele se odihneau la umbra lui, iar păsările își făceau cuib în el. Apoi, am văzut un înger care a coborât din cer și care a zis: «Doborâți copacul și tăiați-i crengile. Dar butucul și rădăcinile lui lăsați-le în pământ și legați-l de jur împrejur cu lanțuri de fier și de aramă. Inima de om a copacului se va transforma în inimă de animal sălbatic, iar peste copac vor trece șapte timpuri. Toți oamenii vor afla că Dumnezeu este conducător și că el poate da un regat cui vrea el»”.
Iehova i-a dezvăluit lui Daniel ce însemna visul. Când Daniel a înțeles visul, i s-a făcut frică. El i-a spus regelui: „O, rege, mi-aș dori ca visul să aibă legătură cu dușmanii tăi. Dar are legătură cu tine: copacul mare care a fost doborât ești tu. Îți vei pierde regatul și vei ajunge să mănânci iarbă de pe câmp, ca un animal sălbatic. Îngerul însă a spus că butucul și rădăcinile nu vor fi distruse. Aceasta înseamnă că vei fi din nou rege”.
După un an, Nebucadnețar se plimba pe acoperișul plat al palatului său și admira Babilonul. El se gândea: „Ce oraș am construit! Sunt un rege măreț!”. În timp ce vorbea, o voce din cer i-a spus: „Nebucadnețar, acum îți vei pierde regatul!”.
Chiar în acel moment, Nebucadnețar și-a pierdut mințile și a început să se comporte ca un animal sălbatic. A fost alungat din palat și a trebuit să trăiască alături de animalele sălbatice. Părul i-a crescut și era ca penele de vultur, iar unghiile lui erau ca ghearele păsărilor.
După șapte ani, Nebucadnețar și-a revenit, iar Iehova l-a făcut din nou rege al Babilonului. Atunci Nebucadnețar a zis: „Îl laud pe Iehova, Regele cerurilor. Acum știu că Iehova este Conducător. El îi umilește pe cei mândri și poate da un regat oricui vrea”.
