Să ne întoarcem în urmă cu câțiva ani. Neemia, un israelit care trăia în orașul persan Susa, era slujitor la curtea regelui Artaxerxes. Fratele lui Neemia a adus vești rele din Iuda: „Cei ce s-au întors la Ierusalim nu sunt în siguranță. Zidurile și porțile orașului, distruse de babilonieni, nu au fost reconstruite nici până acum”. La auzul acestor vești, Neemia s-a întristat. El a vrut să plece la Ierusalim ca să dea o mână de ajutor și s-a rugat lui Iehova ca regele să-i dea voie să meargă.

Mai târziu, regele a observat că Neemia era supărat și i-a spus: „Nu te-am văzut niciodată atât de trist. Ce s-a întâmplat?”. Neemia i-a răspuns: „Cum să nu fiu trist când orașul meu, Ierusalim, este o ruină?”. Regele l-a întrebat: „Ce să fac pentru tine?”. Neemia s-a rugat imediat în gând, iar apoi a răspuns: „Lasă-mă, te rog, să merg la Ierusalim ca să-i reconstruiesc zidurile”. Regele Artaxerxes i-a dat voie lui Neemia să meargă și a luat măsuri ca acesta să călătorească în siguranță până la Ierusalim. În plus, l-a făcut pe Neemia guvernator în Iuda și i-a pus la dispoziție lemn pentru construcție.

Când Neemia a sosit la Ierusalim, el a mers să verifice zidurile orașului. Apoi i-a adunat pe preoți și pe guvernatori și le-a zis: „Situația e gravă. Trebuie să ne apucăm de lucru!”. Toți au fost de acord și au început să reconstruiască zidurile.

Dar unii dușmani ai israeliților au început să-și bată joc de ei și să le spună: „Până și o vulpe ar putea distruge zidul pe care îl construiți”. Dar muncitorii nu au luat în seamă aceste cuvinte batjocoritoare și au continuat să construiască. Zidul orașului se înălța cu fiecare zi.

Dușmanii au hotărât să atace pe neașteptate Ierusalimul, din mai multe direcții. Când au aflat despre acest plan, iudeii s-au înspăimântat. Dar Neemia le-a spus: „Nu vă temeți! Iehova este cu noi”. El a pus oameni de gardă care să-i ocrotească pe lucrători, iar dușmanii nu i-au mai atacat.

În doar 52 de zile, zidurile și porțile au fost terminate. Neemia i-a chemat la Ierusalim pe toți leviții pentru inaugurare. El i-a organizat în două grupuri de cântăreți. Aceștia au urcat pe zid, pe treptele de la Poarta Izvorului, și apoi cele două grupuri au pornit în direcții opuse și au înconjurat orașul. I-au adus laude lui Iehova cântând la trompete, cimbale și harpe, dar și cu vocea. Ezra a mers cu un grup, iar Neemia cu celălalt. Cele două grupuri s-au întâlnit la templu. Toți cei din popor – bărbați, femei și copii – i-au adus jertfe lui Iehova și au sărbătorit. Bucuria lor s-a auzit până departe.