După Paște, în drumul de întoarcere spre Galileea, Isus împreună cu discipolii săi au trecut prin Samaria. În apropiere de orașul Sihar, Isus s-a oprit la o fântână numită „izvorul lui Iacob”. În timp ce el se odihnea acolo, discipolii lui au intrat în oraș ca să cumpere mâncare.

La fântână a venit o femeie care voia să scoată apă. Isus i-a spus: „Dă-mi să beau”. Ea a zis: „De ce vorbești cu mine? Eu sunt samariteană. Iudeii nu vorbesc cu samaritenii”. Atunci Isus i-a spus: „Dacă ai ști cine sunt, mi-ai cere tu apă de băut, iar eu ți-aș da apă vie”. „Ce vrei să spui?”, l-a întrebat femeia. „Nici măcar nu ai găleată.” Isus a zis: „Celui care bea din apa pe care i-o dau eu nu-i va mai fi sete niciodată”. Femeia l-a rugat: „Domnule, dă-mi această apă”.

Isus a îndemnat-o: „Adu-l aici pe soțul tău”. „Nu am soț”, a răspuns ea. El i-a zis: „Ai spus adevărul. Ai fost căsătorită de cinci ori, iar bărbatul cu care locuiești acum nu este soțul tău”. Femeia a zis: „Văd că ești profet. Poporul meu crede că ne putem închina lui Dumnezeu pe acest munte, dar evreii spun că trebuie să ne închinăm numai în Ierusalim. Când va veni Mesia, el ne va învăța cum trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu”. În acel moment, Isus i-a spus un lucru pe care nu-l mai spusese nimănui până atunci: „Eu sunt Mesia”.

Femeia s-a dus repede în oraș și le-a zis samaritenilor: „Cred că l-am găsit pe Mesia. El știe totul despre mine. Veniți și vedeți!”. Ei au venit împreună cu ea la fântână și au ascultat ce i-a învățat Isus.

Samaritenii l-au invitat pe Isus să rămână în orașul lor. El a predicat acolo două zile și mulți oameni și-au pus credința în el. Aceștia i-au spus femeii: „Acum, după ce l-am ascultat pe acest om, suntem convinși că el este salvatorul lumii”.