Chiar înainte de Paștele din anul 32 e.n., apostolii s-au întors dintr-o campanie de predicare. Erau obosiți. De aceea, Isus i-a dus cu barca la Betsaida, unde puteau să se odihnească. Pe măsură ce barca se apropia de mal, Isus a văzut că mii de oameni veniseră după ei. Deși voia să stea numai cu apostolii, el i-a întâmpinat cu drag pe oameni. I-a vindecat pe cei bolnavi și a început să-i învețe multe lucruri. Întreaga zi, Isus le-a vorbit despre Regatul lui Dumnezeu. La lăsarea serii, apostolii au venit la el și i-au spus: „Cu siguranță, oamenilor le este foame. Lasă-i să plece și să-și cumpere mâncare”.
Isus a zis: „Nu e nevoie să plece. Dați-le ceva să mănânce”. Atunci apostolii l-au întrebat: „Vrei să mergem și să cumpărăm pâine pentru ei?”. Filip, unul dintre apostoli, a zis: „Chiar dacă am avea mulți bani, nu am putea să cumpărăm pâine pentru toți”.
Isus i-a întrebat: „Câtă mâncare avem?”. Andrei i-a răspuns: „Avem cinci pâini și doi peștișori. E prea puțin!”. Atunci Isus a spus: „Aduceți-mi pâinea și peștii”. Apoi, le-a zis oamenilor să se așeze pe iarbă în grupuri de câte 50 și de câte 100. Isus a luat pâinile și peștii, s-a uitat spre cer și a spus o rugăciune. După aceea, le-a dat mâncarea apostolilor, iar ei le-au împărțit-o oamenilor. Cei 5 000 de bărbați, femei și copii au mâncat până s-au săturat. Apostolii au strâns ce rămăsese, ca să nu se arunce nimic. S-au umplut 12 coșuri! Ce miracol a făcut Isus!
Oamenii au fost atât de impresionați, încât au vrut să-l facă rege. Dar Isus știa că nu sosise timpul stabilit de Iehova ca el să fie rege. De aceea, a lăsat mulțimile să plece și le-a spus apostolilor să treacă de cealaltă parte a Mării Galileii. Ei s-au urcat în barcă, iar Isus a urcat singur pe un munte. Știi de ce? Pentru că el dorea să se roage Tatălui său. Indiferent cât de ocupat era, Isus își făcea întotdeauna timp pentru a se ruga.
„Lucrați nu pentru hrana care piere, ci pentru hrana care rămâne pentru viață veșnică și pe care v-o va da Fiul omului.” (Ioan 6:27)