După ce i-a ales pe cei 12 apostoli, Isus a coborât de pe munte într-un loc unde era adunată o mare mulțime de oameni. Veniseră din Galileea, Iudeea, Tir, Sidon, Siria și de dincolo de Iordan. Au adus cu ei oameni bolnavi sau chinuiți de demoni, iar Isus i-a vindecat pe toți. Apoi Isus s-a așezat și a început să le vorbească. El a explicat ce trebuie să facem pentru a fi prieteni cu Dumnezeu: să înțelegem că avem nevoie de Iehova și să învățăm să-l iubim. Dar nu-l putem iubi pe Dumnezeu dacă nu-i iubim pe oameni. Trebuie să fim buni și cinstiți cu toți, chiar și cu dușmanii noștri.

Isus a spus: „Trebuie să ne iubim nu doar prietenii, ci și dușmanii. De asemenea, trebuie să iertăm din suflet. Dacă cineva e supărat pe tine, încearcă să te împaci cât mai repede cu el și să-ți ceri iertare. Comportă-te cu alții așa cum ai vrea să se comporte ei cu tine”.

Isus le-a dat oamenilor sfaturi bune și cu privire la lucrurile materiale. El a zis: „Este mai important să fii prieten cu Iehova decât să ai mulți bani. Banii ți-i poate fura cineva, dar prietenia cu Iehova nu ți-o poate fura nimeni. Nu vă mai îngrijorați ce veți mânca, ce veți bea sau cu ce vă veți îmbrăca. Uitați-vă la păsări. Dumnezeu are grijă ca ele să aibă întotdeauna suficientă hrană. Nu veți trăi mai mult dacă vă îngrijorați. Nu uitați, Iehova știe de ce anume aveți nevoie”.

Oamenii nu mai auziseră niciodată pe cineva vorbind așa. Conducătorii lor religioși nu-i învățaseră astfel de lucruri. De ce a fost Isus un învățător atât de mare? Deoarece tot ceea ce-i învăța pe oameni era de la Iehova.