După zece zile de la întoarcerea lui Isus la cer, discipolii lui au primit spirit sfânt. Era anul 33 e.n., iar oameni din multe regiuni veniseră la Ierusalim pentru sărbătoarea Penticostei. Un grup de aproximativ 120 de discipoli ai lui Isus erau adunați într-o cameră de la etajul unei case. Dintr-odată, s-a întâmplat un lucru uluitor. Pe capul fiecărui discipol a apărut ceva ce semăna cu o flacără și toți cei prezenți au început să vorbească în diferite limbi. Un zgomot puternic asemănător cu vuietul unei furtuni a umplut casa.

Oameni din alte națiuni care veniseră la Ierusalim au auzit zgomotul și au fugit la casa unde se aflau discipolii, ca să vadă ce se întâmpla acolo. Ei au fost uimiți când i-au auzit pe discipoli vorbind în limba lor și au spus: „Acești oameni sunt din Galileea. Cum pot vorbi în limbile noastre?”.

Apoi Petru și ceilalți apostoli s-au adresat mulțimii. Petru le-a spus oamenilor cum fusese omorât Isus și că Iehova îl înviase. El le-a zis: „Acum, Isus este în cer și stă la dreapta lui Dumnezeu, iar el a trimis spiritul sfânt, așa cum promisese. Iată de ce vedeți și auziți aceste miracole!”.

Oamenii au fost foarte impresionați de cuvintele lui Petru și l-au întrebat: „Ce trebuie să facem?”. El le-a răspuns: „Căiți-vă de păcate și botezați-vă în numele lui Isus. Veți primi și voi darul spiritului sfânt”. În acea zi s-au botezat aproape 3 000 de oameni. Din acel moment, numărul discipolilor a început să crească repede în Ierusalim. Cu ajutorul spiritului sfânt, apostolii au format mai multe congregații, iar astfel i-au putut învăța pe discipoli toate lucrurile pe care Isus li le poruncise.